Toate persoanele care lucrează în mod regulat și câștigă venituri dintr-o activitate economică sau socială sunt considerate populație ocupată, indiferent dacă sunt angajate printr-un contract de muncă sau lucrează pe cont propriu, în scopul de a obține venituri sub formă de salarii, bunuri sau alte tipuri de compensatii.
Populația ocupată civilă, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), exclude anumiți angajați, și anume: cadrele militare, personalul Ministerului Apărării Naționale (MApN), Ministerului Afacerilor Interne (MAI) și Serviciului Român de Informații (SRI), deținuții, precum și salariații organizațiilor politice și obștești.
Conform datelor, un studiu recent a analizat situația populației ocupate în România, oferind o imagine de ansamblu asupra statutului actual al muncii în țară.
Cercetarea s-a concentrat pe populația ocupată și a evaluat indicatorii cheie ai ocupării forței de muncă.
Citește șiAur și argint se prăbușesc: ce a declanșat scăderea?
În perioada care a urmat aderării României la Uniunea Europeană, și anume între anii 2008 și 2024, se înregistrează o scădere a populației ocupate civile cu aproximativ un milion de persoane, cifră care reflectă o descreștere de la 8,7 milioane în anul 2008 la 7,7 milioane în anul 2024.
Pe parcursul aceleiași perioade, efectivul de salariați a înregistrat o creștere de la 5,2 milioane la 5,8 milioane. Cele mai mari scăderi procentuale au fost înregistrate în rândul categoriilor de lucrători familiali neremunerați (în scădere cu 72% în anul 2024 comparativ cu 2008) și al celor care lucrează pe cont propriu (cu 31% mai puțini).
În perioada analizată, proporția de persoane ocupate în sectorul public a înregistrat o valoare relativ stabilă, 16,6% în anul 2008 și 16,5% în anul 2024. În același timp, s-a înregistrat o creștere a ponderii populației ocupate în sectorul privat, de la 79,9% la 81,8%.
România găsește într-un studiu detaliat situația populației ocupate.
Procentul de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani care sunt considerate ocupate, raportat la populația totală din aceeași grupă de vârstă, 63,4% în anul 2024, marchează o creștere, oricât de mică, față de nivelul înregistrat în 2008, când această rată era de 62,5%. Indicele de ocupare pentru populația în vârstă de muncă este determinat prin raportarea numărului de persoane ocupate la numărul total de locuitori cu vârsta între 15 și 64 de ani.
Se înregistrează o diferență semnificativă în ceea ce privește rata de ocupare în rândul femeilor, care a fost de 57,8% în anul 2008 și de 58,3% în 2024.
În România, se observă diferențe considerabile între județe în ceea ce privește proporția de persoane ocupate din populația cu vârstă de muncă. Cluj se remarcă cu o rată de ocupare de 78%, urmat de Timiș cu 77% și Sibiu cu 74%, care sunt județele cu cele mai mari valori.
În capitală, 1,3 milioane de persoane au un loc de muncă, depășind numărul de locuitori rezidenți care sunt în vârstă de muncă, fenomen explicabil prin faptul că un număr considerabil de oameni din județele învecinate lucrează aici.
În România, regiunile cu cea mai scăzută rată de ocupare a forței de muncă sunt Giurgiu cu 40%, Botoșani și Călărași cu 41%, ambele având aceeași valoare.
În urma analizei, rezultă că este imperios necesară implementarea unor politici publice menite să promoveze egalitatea de șanse în domeniul muncii, să minimizeze inegalitățile dintre regiuni și să creeze condiții de lucru superioare pentru întreaga forță de muncă, conform concluziilor prezentate de Monitorul Social în cercetarea sa recent divulgată.
COMENTARII / 0