România pierde lupta pentru securitatea alimentară: cercetarea agricolă în declin

Pe măsură ce importanța securității alimentare crește, oamenii sunt din ce în ce mai preocupați de conținutul farfuriilor lor. Progresul în domeniul agricol este extrem...

Pe măsură ce importanța securității alimentare crește, oamenii sunt din ce în ce mai preocupați de conținutul farfuriilor lor.

Progresul în domeniul agricol este extrem de important pentru România. Tehnologii agricole avansate și noi strategii de gestionare a solului sunt vitale pentru fermieri români. Însă, eforturile de cercetare în agricultură din România se confruntă cu dificultăți în a-și menține actualitatea. O lipsă acută de resurse financiare și o strategie deficitară sunt în puternic contrast cu cerințele stringente de inovare într-un sector atât de vital.

România posedă un patrimoniu agricol remarcabil, însă viitorul său în acest domeniu este incert. Deși regiuni precum Bărăganul și Banatul se caracterizează prin soluri fertile și câmpii întinse, unele centre de cercetare agricolă au fost abandonate și ruinate. În prezent, cercetătorii din domeniul științelor agricole se luptă pentru supraviețuire. În ceea ce privește grânele utilizate în țară, majoritatea provin din laboratoare străine, spre deosebire de institutele românești care fuseseră cândva renumite pentru cercetările lor.

Citește șiAndrea Chiș ar face schimbări majore în Justiție: vrea să limiteze puterea CSM asupra carierei judecătorilor

În cadrul ASAS se află, teoretic, sub coordonare și în subordine, un număr de 70 de unități destinate cercetării, însă nu toate funcționează efectiv în scopul pentru care au fost inițial create.

Președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, Florin Stănica, avertizează că situația este extrem de gravă. „Ne aflăm într-un moment critic. Dacă România nu recunoaște acum importanța producției agricole pentru viitorul și bunăstarea sa, toate calculele privind contribuția agriculturii la PIB vor fi lipsite de sens. Ce contează cu adevărat este că dispunem de un teritoriu excepțional și de oameni dedicați care pot asigura progresul țării, însă ei au nevoie de sprijin și de o strategie clară, un plan bine definit”, a declarat el.

În prezent, Elena Partal conduce temporar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Fundulea, care constituie nucleul central al cercetării agricole. Astăzi, la Fundulea, unde au fost create numeroase soiuri cultivate în întreaga lume, nu se mai observă decât amintiri ale activității din trecut.

Bugetele au fost tăiate și munca de zeci de ani este practic pierdută

, iar din acest motiv cercetarea în domeniu se confruntă cu întârzieri considerabile.

În prezent, Elena Partal deține rolul de conducător interimar al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, care reprezintă un centru esențial al investigației științifice în agricultură. În zilele noastre, la Fundulea, acolo unde s-au elaborat multiple soiuri folosite la nivel global, nu mai rămân decât urme ale activității de odinioară. Datorită reducerilor bugetare, efortul de cercetare acumulat timp de zeci de ani se află în pragul pierderii, ceea ce a propulsat cercetarea în acest domeniu într-o perioadă de întârziere evidentă.

În perioada anterioară anului 1989, numărul de angajați era de 1.300, însă acesta a scăzut drastic, ajungând în prezent sub 200, din care numai 37 sunt cercetători.

În ciuda numărului redus de cercetători care au sosit recent, Indira este una dintre excepții. Ea a optat pentru activitatea de cercetare în detrimentul predării la catedra de biologie din cadrul școlii, optând în schimb pentru un loc de muncă într-un laborator.

Într-o declarație, Indira Galit, cercetător la institutul de cercetare agricolă, a exprimat entuziasmul său pentru domeniul agricol, afirmând:

„Mi-a plăcut să lucrez cu viu. Mi-a plăcut foarte mult microbiologia și am avut șansa să mă angajez la institutul de cercetare agricolă”

În prezent, echipamentele sunt extrem de vechi, iar procesul de creare a unora noi este anevoios, din cauza managementului deficitar și a investițiilor care abia acoperă costurile de bază.

Principalul furnizor de semințe și resurse genetice pentru culturile de cereale, porumb și floarea-soarelui, Institutul agricol de la Fundulea, se confruntă cu o reducere semnificativă a producției sale în prezent. Acest institut era cândva lider în domeniul său, nu numai în România, ci și în regiune. Producția sa actuală este mult limitată.

În România, aproximativ 2 milioane de hectare sunt cultivate cu grâu, iar o parte semnificativă, între 600.000 și 650.000 de hectare, utilizează soiuri de grâu dezvoltate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, după cum afirmă Elena Partal, director al INCDA Fundulea.

„Din 2 milioane de hectare pe care le cultivă România cu grâu, aproximativ 600.000-650.000 de hectare sunt cu creații de la INCDA Fundulea nu neapărat cu sămânță produsă de Fundulea”

În cazul grâului, situația este relativ favorabilă. În schimb, producția de porumb din soiuri românești a înregistrat o scădere dramatică de 15 ori, iar floarea-soarelui, deși tehnologia genetică dezvoltată la Fundulea a fost exportată în numeroase țări, se află pe cale de dispariție în rândul culturilor autohton.

În perioada anterioară anului 1989, cercetarea și dezvoltarea din România primeau o finanțare de 2-3% din Produsul Intern Brut. În acea perioadă, sectorul agricol era considerat o prioritate strategică.

Statul român, prin mecanismul său decizional centralizat, a susținut sistemul de cercetare în domeniul agricol, care a fost conceput pentru a acoperi întreaga suprafață a țării. În ciuda exceselor, regimul comunist a menținut agricultura bazată pe cunoștințe științifice autohtonă.

În perioada anilor ’90, cercetarea a suferit un puternic recul. Bugetele alocate au cunoscut o scădere abruptă, procesul de privatizare a fost caracterizat de haos și a dus la distrugerea unor stațiuni de cercetare cu importanță strategică, ale căror terenuri au fost ulterior vândute ori abandonate.

Directoarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, Elena Partal, a declarat următoarele:

„Institutul avea 7.000 de hectare în anul 1990, în prezent mai avem 1880 de hectare, din care în arabil 1500 de hectare. Avem și litigii. Litigii pe o diferență de suprafață de la 1800 cât avem în prezent până la 4660 hecatre. Cu cât figurăm în momentul ăsta la Ministerul Agriculturii că suprafață, deci acolo, dacă mergeți ne veți găsi cu 4600 de hectare aici faptic și muncite Sunt 1800 de hectare”

Aceste declarații subliniază scăderea drastică a suprafeței de teren deținută de institut și problemele juridice asociate acesteia.

Numărul de hectare dedicate cercetării agricole a scăzut drastic, de la 160.000 la puțin peste 30.000, sub coordonarea ASAS-ului. Profitul pe termen scurt a fost prioritizat în detrimentul unei abordări politice care să favorizeze cercetarea pe termen lung. În prezent,

importurile de semințe și tehnologii

reprezintă majoritatea soluțiilor adoptate.

Florin Stănica: «Suntem în al 24-lea ceas. Dacă în acest moment România nu înțelege. Că producția agricolă este esențială pentru viitorul acestei țări și pentru bunăstarea ei, indiferent câte calcule facem care ar fi contribuția agriculturii la PIB, nu asta e relevant. Este relevant faptul că noi avem un pământ extraordinar, avem încă oameni pasionați care pot să ducă țara asta mai departe, dar trebuie ajutați și trebuie să avem clar o strategie, un plan»

Emil Dumitru, secretar de stat în cadrul ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a declarat următoarele:

„Astăzi nu mai putem discuta de o cercetare fără a coopta fermierii în cercetare, pentru că sistemul actual de cercetare cu stațiuni 60 de stațiuni și institute de cercetare, practic este un colos. O mare parte dintre aceste stațiuni și-au pierdut obiectul muncii și în loc să facă cercetare, practic fac cultură mare, fac cultură comercială și practic nu-și ating obiectivele pentru cale pentru care ele au fost înființate și anume să producă semințe de calitate pe care fermierii noștri să le utilizeze”

Această situație pune în evidență faptul că numeroase stațiuni de cercetare s-au îndepărtat de scopul lor inițial, care era producția de semințe de calitate pentru fermierii locali.

Deși aderarea la Uniunea Europeană a deblocat posibilitatea de a obține finanțări, lipsa unei abordări strategice unificate a făcut ca aceste oportunități să fie irosite.

Potrivit lui Florin Stănica, președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice: «Ce s-a continuat după 89 din păcate a fost. Din rezervele pe care le mai aveam am mai reușit să mai facem niște soiuri, să mai să mai creăm niște soiuri din din hibrizi sau din selecțiile care deja existau. Deci din așa și am reușit să supraviețuim asta e cuvântul»

În declarații recente, Elena Partal, director al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, a exprimat îngrijorarea sa cu privire la starea actuală a infrastructurii institutului. „În anii ’60, s-au construit instalații care necesitau cantități mari de energie, echivalente cu consumul întregului oraș Fundulea. Există 6 sere uriașe care, deși au geamurile sparte, încă mai au o structură intactă, dar care, din păcate, nu pot fi folosite în prezent”.

Țara noastră se caracterizează printr-o alocare financiară extrem de mică pentru cercetarea în domeniul agricol, aceasta fiind cu mult sub 1% din PIB, medie înregistrată la nivelul Europei. Deși acest aspect este unul îngrijorător, nu se întrevede o schimbare semnificativă în viitorul apropiat.

În cadrul unei declarații recente, Elena Partal, director al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, a menționat că instituția primește finanțări prin „două programe, și anume programul nucleu, de la care se primesc aproximativ 4 milioane de lei anual de la Ministerul Educației, prin intermediul Autorității Naționale de Cercetare, precum și fonduri suplimentare de la programul ADR, administrat de Ministerul Agriculturii, care se ridică la aproximativ 3 milioane și ceva lei anual”.

„Două programe, programul nucleu de la care primim. Aproximativ 4 milioane de lei anual de la Ministerul Educației, prin Autoritatea Națională de Cercetare și mai primim de la programul ADR, care este da care este al Ministerului Agriculturii de acolo primim în jur de 3 milioane și un pic de lei anual”

În acest loc, dezvoltarea de noi soiuri și hibrizi ar trebui să aibă loc, precum și crearea de tehnologii agricole avansate. De asemenea, ar fi necesară producția de semințe de calitate și furnizarea de servicii științifice și tehnologice specializate. În plus, diseminarea experienței și a inovațiilor producătorilor agricoli locali este esențială.

În prezent, cercetarea agricolă din România se confruntă cu dificultăți din cauza lipsei de finanțare pe termen lung. Elena Partal, director al Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, afirmă că:

„Vii cu niște fonduri de la un an la altul pentru susținerea cercetării. Nu este sustenabil dacă nu avem o strategie pe termen lung să cel puțîn pe 8 ani, cel puțîn pe 8 ani cât ar însemna un. Exact sau hibrid,

În prezent, se confruntă și cu problema infrastructurii de irigații, care a fost inoperantă timp de mai mulți ani. 1500 de hectare de teren care odinioară erau irigate acum se reduc la mai puțin de 150 de hectare care primesc apă artificială la Fundulea.

În ultimii 10 ani, eforturile Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, sub conducerea Elena Partal, s-au axat pe depunerea de proiecte de reabilitare a infrastructurii, însă ulterior s-a înregistrat o schimbare de strategie. „Cel puțin în ultimii 10 ani, ne-am străduit sistematic an de an să depunem proiecte pentru reabilitare și după aceea am renunțat la reabilitare la construirea de noi rețele de irigare și nu am fost eligibili pentru aceste tipuri de proiecte”, a declarat ea.

Supraviețuirea lor în anul 2026 este extrem de dificilă.

În prezent, multe dintre institutele și stațiunile de cercetare dispun de un sector zootehnic, însă cel situat la Fundulea a fost închiriat unei companii care se ocupă cu colectarea de câini.

Potrivit declarațiilor lui Vasile Mandea, inginer șef la INCDA Fundulea, sectorul zootehnic a cunoscut o perioadă de declin. El a menționat că:

„Dus de mult cu sectorul zootehnic, cândva au fost vaci, am avut porci, au fost și oi, pui a fost la putere. Acum sunt 2 firme care au închiriat”

.

COMENTARII / 0