În prezent, ordinea globală postbelică se află în faza de declin, fiind caracterizată printr-un singur stat dominant.
În același timp, are loc creșterea influenței statelor cu putere medie, care tind să joace un rol mai activ în spațiul geopolitic dintre Est și Vest.
Cristina Cileacu a purtat un dialog în cadrul emisiunii Pașaport Diplomatic cu Mohamed Amersi, care ocupă funcția de președinte al Fundației Amerci.
Discuția s-a axat pe identificarea valorilor comune care ar putea servi drept fundament pentru noua ordine mondială emergentă.
Nu există nicio declarație directă din partea surselor care să poată fi reprodusă aici.
Invitatul special al emisiunii Pașaport diplomatic este Mohamed Amersi, președintele Fundației Amersi, care a fost primit cu entuziasm de Cristina Cileacu.
Citește șiLecția Kosovo: Alegeri anticipate evitate în ultima clipă. Parlamentul alege o președintă
Este o plăcere să fiu aici și minunat să fiu în Bucureștiul însorit printre prieteni. Mulțumesc.
Cristina Cileacu a remarcat că Bucureștiul se confruntă cu temperaturi ridicate, asemănătoare celor din Orientul Mijlociu.
La care Mohamed Amersi a răspuns:
Acesta este un mod frumos de a privi lucrurile.
Țara noastră România este considerată o entitate geopolitică cu influență moderată. Poziția sa se află între Est și Vest, ceea ce îi conferă un statut special.
Într-o lume dominată de forță, Cristina Cileacu remarcă faptul că Cristina Cileacu consideră că realitățile actuale impun o discuție despre cum statele mai mici, precum România, pot naviga într-un mediu geopolitic complex.
Pentru că în acest interviu vorbim și despre Orientul Mijlociu, vreau să încep cu o expresie pe care o folosiți: trăim într-o lume în care puterea face dreptatea
a afirmat ea.
România, aflată pe flancul estic al NATO, are o poziție strategică de unde privește atât către țările din Golf, afectate puternic de conflictul recent din Iran, cât și spre Orientul Mijlociu.
În acest context, întrebarea esențială rămâne cum România, ca stat cu armată și economie mai puțin puternice, ar trebui să se pregătească pentru viitor.
Mohamed Amersi consideră că respectiva întrebare are o relevanță mai pronunțată pentru viitor decât pentru trecut. În perioada de după prăbușirea Uniunii Sovietice, Statele Unite au impus, în linii mari, propria lor viziune asupra ordinii mondiale, aceasta fiind fundamentată pe ideea că puterea este sinonimă cu dreptatea. În situațiile în care lumea nu s-a conformat acestei viziuni, a existat o amenințare latentă cu privire la utilizarea forței, deoarece, în acest context, puterea este considerată că are întotdeauna dreptate. Evenimentele recente din Iran au însă potențialul de a schimba această percepție, deoarece pentru prima dată se sugerează că dreptatea poate fi un factor determinant al puterii. Republica Islamică a demonstrat că dreptatea a fost de partea sa, având în vedere circumstanțele. A suferit un act de agresiune complet disproportionat și, în cele din urmă, a arătat că, în anumite situații excepționale, dreptatea poate prevala. Prin urmare, acest lucru va insufla speranță unui număr de state cu influență medie care au fost supuse unei ordini mondiale bazate pe premisa că puterea este echivalentă cu dreptatea, încurajându-le să susțină, în situații particulare, că dreptatea este fundamentul puterii. Într-o alocuțiune recentă la Forumul Economic Mondial, Mark Carney a semnalat ascensiunea statelor cu influență medie și modul în care lumea va trebui să facă față acestei realități. În acest context, România posedă numeroasele atribute care definesc o putere geopolitică de mijloc.
Se pare că există o perspectivă prea roză în ceea ce privește acest subiect, potrivit spuselor Cristina Cileacu.
Aceasta ridică întrebarea: care sunt motivele care stau la baza ideii că România ar putea fi considerată o putere geopolitică de mijloc?
Doar mărimea este un factor relevant?
Cileacu subliniază că, deși mărimea este un aspect important, ea nu reprezintă un factor decisiv în geopolitica contemporană.
Mohamed Amersi consideră că mai multe elemente contribuie la definirea unei puteri geopolitice de mijloc.
În primul rând, poziția geografică joacă un rol crucial în acest context.
În continuare, modul în care o țară gestionează situații complexe este, de asemenea, esențial.
În cazul României, aceasta se confruntă cu o dilemă între Est și Vest.
Vecinii săi includ Rusia și China la est, în timp ce SUA și Europa sunt situate la vest.
Deși România este membră a UE și NATO, ea adoptă o abordare echilibrată și nu se bazează orbește pe calitatea de membru.
Desigur, este membră a UE și a NATO, dar nu își exercită orbește privilegiul de a fi membră a acestor organizații, ci adoptă o abordare foarte delicată, echilibrată.
În ciuda schimbărilor de guvernare, România menține o poziție centrală, fiind o țară pivot care nu se aliniază strict nici la Est, nici la Vest.
România dorește să fie respectată pentru rolul său și este convinsă că și-l va juca în viitor.
Și sunt sigur că îl va juca.
Se înregistrează o poziționare strategică a statelor din regiunea Golfului între Statele Unite ale Americii și China, această situație fiind una deosebit de complexă.
În contextul schimbărilor geopolitice, potrivit Cristinei Cileacu, se ridică întrebarea: oare statele din regiunea Golfului și din Orientul Mijlociu
vor continua să se orienteze spre Statele Unite sau se vor întoarce spre China?
Astfel, după ce au fost puternic afectate în timpul conflictului cu Iranul, ele au fost relativ ocolite atunci când s-a negociat acordul de pace ori armistițiul.
Numeroase aspecte trebuie luate în considerare, după cum afirmă Mohamed Amersi.
Într-un articol recent publicat în Middle East Monitor, acesta a prezentat argumente privind motivele pentru care statele din Orientul Mijlociu au alocat un trilion de dolari pentru achiziționarea de arme.
Oare aceste cheltuieli militare au fost realmente eficiente sau au reprezentat un factor care a favorizat atacurile împotriva lor?
Să ne imaginăm un scenariu în care statele din Golf nu posedă arsenale militare avansate.
În acest caz, ele nu ar fi obligate să facă o alegere între Statele Unite, China, Rusia, Iran sau alte puteri.
În schimb, acestea ar putea pur și simplu să se bucure de un stil de viață excepțional, să invite oameni din toată lumea să viziteze și să profite de resursele lor petroliere.
Stilul de viață pe care l-am creat în locuri precum Dubai, Abu Dhabi, Doha, Bahrain se regăsește peste tot. Veniți aici! Nu ne vom implica militar nicăieri.
Aceasta reprezintă o abordare inițială.
Ulterior, aceste state ar putea stabili un acord de neagresiune cu Iranul, recunoscând existența și stabilitatea acestuia ca țară cu o populație de 100 de milioane de locuitori.
În prezent, Iranul a atacat statele din Golf, în parte, pentru că a perceput manipularea din partea Statelor Unite, care au utilizat aceste țări ca state de primă linie în conflictul împotriva Iranului.
În viitor, este posibil ca țările din Golf să învețe din experiență și să impună condiții pentru prezența militară americană pe teritoriul lor, astfel încât să nu fie folosite ca bază pentru atacuri împotriva țărilor vecine.
În prezent, are loc o confruntare fundamentală între Est și Vest, cunoscută sub numele de războiul valorilor. Acest conflict se manifestă printr-o luptă pentru influență și supremație între cele două blocuri geopolitice.
Întrebarea esențială o formulează Cristina Cileacu atunci când afirmă că, dacă abandonăm practica de a opta exclusiv între Est și Vest, la fel cum procedează țările din regiunea Golfului, atunci toată lumea ar fi binevenită să conviețuiască în pace și să dezvolte afaceri.
Atunci unde rămân valorile, pentru că lumea este împărțită între Est și Vest tocmai pe baza valorilor
se întreabă ea.
Umanitatea se confruntă cu o diviziune artificială care pare să persiste de-a lungul timpului, alimentată de interese și scopuri ascunse.
Știți, am vizitat Rusia, am vizitat Iranul, am vizitat Israel, Turcia. Viața a fost bună cu mine. Am putut călători în 180 de țări ale lumii.
Această libertate de a călători și de a experimenta diferite culturi îl face pe Mohamed Amersi să se întrebe:
De ce oamenii își aleg să se lupte și să se împarte în grupuri, atunci când, în esență, suntem cu toții ființe umane?
Gândiți-vă la începutul vieții noastre: atunci când te-ai născut, ți-ai ales numele, părinții, culoarea pielii sau religia?
Nu, nu le-ai ales.
Atunci de ce ar trebui să te lupți cu oamenii, să ucizi oameni și să te implici în războaie pentru o identitate artificială?
Oare nu putem reinventa umanitatea și să spunem: uite, suntem ființe umane, trăim în aceeași lume, bem aceeași apă, mâncăm aceeași hrană, sângele tău este roșu, sângele meu este tot roșu.
Această împărțire între Est și Vest reprezintă niște diviziuni artificiale, concepute ca fiind cea mai bună metodă de a controla un popor.
Și, în cele din urmă, când analizezi cu adevărat în profunzime, îți dai seama că, pe de o parte, este o practică deschisă a ceea ce cred ei.
Pe de altă parte, crezul este mai mult sau mai puțin același, dar, în mod ipocrit, a fost deghizat în deschidere, libertate, corectitudine, dreptate și așa mai departe.
Dar, la o adică, ambele sisteme vor acționa la fel.
De ce să nu ne uităm la cele Zece Porunci?
Nu sunt creștin, dar prețuiesc cele Zece Porunci.
De ce nu am urma o singură regulă de aur: nu le face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție?
De ce să nu reinventăm omenirea?
Se înregistrează o scădere semnificativă a influenței marilor puteri în cadrul scenei internaționale actuale. Ordinea postbelică se află într-un proces evident de schimbare. În acest context, poziția României pe harta geopolitică devine din ce în ce mai relevantă, mai ales datorită localizării sale între Est și Vest. Care sunt implicațiile acestei situații pentru țara noastră rămâne o întrebare deschisă.
Regulile trecutului sunt privite cu scepticism de Cristina Cileacu, care remarcă faptul că,
chiar și pe vremea când a fost scrisă Biblia, aceste reguli nu funcționau
. În opinia sa, istoria omenirii este martora a numeroase conflicte, ceea ce face ca ideea de a stabili reguli universale să pară ideală, dar greu de aplicat. O superputere, indiferent dacă este din Occident sau Est, tinde să-și consolideze puterea și să impună restului lumii propriile reguli. În acest context, noi configurații ale puterii sunt pe punctul de a se stabili, odată cu emergența puterilor de mijloc și estomparea superputerilor. Întrebarea esențială rămâne: se vor amesteca și valorile în această lume în schimbare?
Mohamed Amersi consideră că odinioară puterea militară și nucleară era un factor decisiv, însă această percepție s-a schimbat odată cu evoluția timpului.
Teama pe care o inspiră o națiune cu o mare putere militară a devenit treptat un factor mai puțin influent.
„A existat o perioadă în care conta puterea nucleară, puterea militară, o perioadă în care faptul de a deține multă forță brută: hardware, portavioane, avioane de luptă și toate acestea îi făceau pe ceilalți să se teamă, pentru că aceasta era o superputere care putea face ce voia.”
În prezent, strategiile asimetrice ale unor țări precum Iranul au demonstrat că nu este nevoie de o armată puternică pentru a influența scena globală.
În acest context, Statele Unite și China își reevaluate rolurile pe scena globală.
„Ce vor face superputerile în această situație? Statele Unite vor fi mai înclinate să spună: de ce să fim noi jandarmul lumii, când nu suntem doriți în atâtea țări?”
China, la rândul său, se axează pe dezvoltarea economică și pe progresul tehnologic, inclusiv inteligigența artificială (AI).
„Să nu subestimăm puterea AI. Astăzi, în câteva secunde, pot obține răspunsul la orice întrebare, pe când înainte îmi trebuiau zile, săptămâni sau luni.”
În prezent, China se află într-o poziție competitivă accentuată în ceea ce privește inteligigența artificială (AI).
În contextul discuției despre ordinea mondială, potrivit Cristinei Cileacu, se impune o analiză a acțiunilor China, țară a cărei doctrină promovată de președintele în exercițiu vizează o lume care prosperă și trăiește în armonie.
să ne uităm la ce face China, nu la ce spune
, avertizează ea, deoarece China a achiziționat numeroase țări și a exploatat resursele acestora la prețuri foarte mici, prejudiciind populațiile locale. Pe de altă parte, odată cu avansul inteligentei artificiale (AI), adaptarea și utilizarea eficientă a acesteia devin imperative; cu toate acestea, rămâne întrebarea: care țară conduce dezvoltarea AI, având în vedere că resursele financiare necesare sunt considerabile? Astfel, se ridică semne de întrebare legate de viitorul configurației mondiale, mai exact cine va deține rolul dominant într-o lume divizată în superputeri, puteri emergente și state mai mici, odată cu progresul AI.
În ceea ce privește exportul puterii militare, potrivit lui Mohamed Amersi, China nu pare să aibă o abordare care să implice crearea unei rețele globale de baze militare pentru a-și proiecta puterea în străinătate.
În acord cu opinia dvs, afirmă Cristina Cileacu, chiar dacă ei sunt implicați în construcția de baze.
Mohamed Amersi afirmă că baza militară construită nu are scopul de a depozita arme suplimentare, ci mai degrabă de a asigura apărarea în cazul unui atac din partea vecinilor asiatici care ar acționa în numele Statelor Unite, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Australia.
Prima motivație din spatele acestei strategii este legată de protecția împotriva potențialelor amenințări. Problema Taiwanului are o puternică încărcătură emoțională pentru China.
Faptul că Taiwanul posedă o avansată industrie a semiconductorilor a reprezentat un factor cheie pentru interesul manifestat de China în preluarea sa.
Însă, având în vedere că China a depășit deja Coreea de Sud ca deținătoare a celei mai mari industrii de cipuri, necesitatea unui atac asupra Taiwanului a scăzut considerabil; rămâne însă o chestiune emoțională.
În ceea ce privește inteligigența artificială (AI), se observă că evaluările companiilor americane de AI diferă de momentul în care China a lansat un instrument de căutare bazat pe AI, oferindu-l gratuit la nivel global.
Această proliferare urmează, probabil, să urmeze modelul internetului.
China a înregistrat un număr mai mare de brevete de AI decât Statele Unite.
Prin urmare, va exista o competiție în ceea ce privește modelul de AI care va fi mai prietenos, mai deschis și mai accesibil.
În prezent, companiile americane de AI par a fi mai deschise.
Nu pot răspunde la această întrebare
a afirmat o AI chineză, arătând că aceasta este mai reglementată decât omologul său american.
Odată ce China va dobândi încrederea necesară și va dezvolta o arhitectură de AI deschisă, va deveni, probabil, un jucător cheie în domeniu.
Se conturează o nouă configurație a echilibrului global de putere.
Revenind la premisa de bază a discuției noastre, se pune întrebarea dacă este posibil ca configurația actuală să se transforme, în viitor, într-un sistem similar celui stabilit după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Cristina Cileacu
a adresat această întrebare, care constituie punctul de plecare al interviului.
Mohamed Amersi afirmă că sistemul actual este depăşit. El consideră că atunci când se examinează Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, legitimitatea compoziţiei actuale a membrilor săi devine discutabilă. Din punct de vedere legal, Uniunea Sovietică era membră a Consiliului de Securitate, însă după destrămarea sa, aceasta s-a transformat în Federația Rusă. Strict din punct de vedere tehnic, aceasta din urmă nu mai are o justificare clară pentru a continua să fie membră a Consiliului de Securitate.
Există oare o justificare pertinentă pentru menţinerea Regatului Unit în Consiliul de Securitate, cu condiţia ca acesta să poată reprezenta nu numai interesele proprii, ci şi comunitatea statelor care a luat naştere după prăbuşirea imperiului său?
Cred că această ordine este depășită.
În ceea ce priveşte Franţa, justificarea pentru prezenţa sa în Consiliul de Securitate este mai puţin clară, deoarece modelul său de reprezentare a ţărilor africane francofone, a regiunii Sahel, a Magrebului din nordul Africii şi a statelor din Africa de Vest a eşuat în mare măsură, iar aceste ţări doresc să-şi afirme independenţa faţă de Franţa.
Pe viitor, Marea Britanie ar putea continua să fie reprezentată în Consiliul de Securitate doar în calitate de reprezentant al Commonwealth-ului.
Este nevoie de o nouă ordine care să înlocuiască ordinea învechită a ONU, instituită după cel de-al Doilea Război Mondial, care a funcţionat timp de aproximativ 75-80 de ani.
În prezent, Statele Unite se retrag din numeroase agenţii ale ONU, simţind că aceasta îi limitează capacitatea de a modela lumea în conformitate cu viziunea lor.
Acest fapt reprezintă, de asemenea, un obstacol pentru modul în care China şi Rusia doresc să dezvolte lumea, în timp ce puterile de mijloc îşi doresc o voce mult mai puternică.
ONU este din ce în ce mai puţin considerată o entitate relevantă, iar în locul ei vor lua naştere BRICS, Parteneriatul Trans-Pacific şi Organizația de Cooperare de la Shanghai, SCO.
Acestea sunt noile centre de putere, ONU fiind pe punctul de a se transforma într-un simplu forum de discuţii.
Valorile care urmează să definească noua ordine mondială sunt încă incerte.
Întrebarea esențială o reprezintă impactul pe care îl vor avea noile puteri în ascensiune asupra sistemului actual, Cristina Cileacu subliniază această preocupare.
În scenariul în care aceste entități dominante vor reuși să înlocuiască ordinea existentă, se ridică o întrebare fundamentală legată de valorile care ne guvernează drept ființe umane.
Oare aceste valori vor continua să fie bazele societății noastre sau vor fi înlocuite de noile reguli dictate de puterile emergente?
Dacă aceste puteri emergente vor prelua controlul, să zicem că vor înlocui ceea ce avem acum, revin din nou la dvs cu problema valorilor, pentru că suntem oameni și suntem, sau ar trebui să fim, ghidați de valori. Unde rămân aceste valori în noua ordine, cea a puterilor emergente?
Originea și definiția valorilor sunt cruciale în acest context, potrivit lui Mohamed Amersi.
Depinde de definiția pe care o dați valorilor. Depinde de unde provin ele. Dacă este vorba de cele clasice…
Referitor la tipologia puterilor geopolitice, se face trimitere la categoriile consacrate, elaborate de gânditorii din lumea antică, după cum afirmă Cristina Cileacu.
Reevaluând sistemul bazat pe valori, se observă că Mohamed Amersi consideră că nu există deosebiri semnificative între valorile promovate de împărații Chinei și cele promovate de împărații Japoniei. Acest fenomen nu este nou, deoarece omenirea are o existență îndelungată. De exemplu, Perșii și Chinezii au avut imperii care au durat aproximativ 2.000 de ani, perioadă în care au dezvoltat valori menite să asigure omogenitatea și predictibilitatea, condiții esențiale pentru o ordine socială coerentă. Fără aceste valori, societățile riscă să alunece în anarhia. În opinia lui Amersi, la un nivel profund, există mai multe aspecte comune între diferitele ordini sociale decât se crede în mod obișnuit. El sugerează că evitarea etichetelor geografice precum occidentale sau orientale ar facilita o înțelegere mai profundă a acestor valori. În contextul Organizației Națiunilor Unite (ONU), care urmează să se confrunte cu schimbări odată cu încheierea mandatului lui Guterres în anul viitor, se impune o reevaluare a valorilor pentru a asigura supraviețuirea și prosperitatea într-o lume aflată într-o perioadă de transformare.
Și dacă există un lucru pe care ONU îl poate face sub o nouă conducere, pentru că domnul Guterres își va încheia mandatul anul viitor, cred că ar trebui să analizeze cum să se reinventeze pentru a supraviețui și chiar a prospera într-o nouă ordine mondială. Iar această chestiune a valorilor va fi unul dintre punctele fundamentale.
Într-o lume aflată în schimbare, interacţiunile dintre religie, politică și putere capătă noi valențe. Acestea sunt teme care vor fi dezbătute la un eveniment viitor.
Ordinea globală se confruntă cu provocări, iar protecția individului este esențială, potrivit Cristina Cileacu, care afirmă că oamenii nu ar trebui să fie supuși la directive stricte. În acest context, Cristina Cileacu subliniază că problema cheie o reprezintă abordarea dictatorială și autocratică a noilor puteri emergente.
Şi pentru a pune capăt folosirii abuzului, nu-i aşa?
, remarcă Mohamed Amersi, adăugând că religia este adesea exploatată pentru a atinge obiective pentru care inițial nu a fost concepută.
Mohamed Amersi consideră că religia, politica și armata sunt instrumentalizate pentru a servi scopuri contrare intereselor umanității.
Cristina Cileacu susține, de asemenea, că aceste instituții trebuie să fie utilizate în beneficiul oamenilor, și nu împotriva lor.
În încheiere, Mohamed Amersi mulțumește pentru discuție, fiind de acord cu Cristina Cileacu în ceea ce privește protecția și valorificarea corectă a instituțiilor pentru binele comun.
COMENTARII / 0