Țara noastră dispune de capacitatea de a utiliza sistemul de apărare antirachetă Patriot pentru a devia traiectoriile rachetelor lansate de Iran, însă cheltuielile generate de o perioadă prelungită de protecție ridică semne de întrebare din punct de vedere financiar. Pentru neutralizarea unei singure ținte, sunt necesare două rachete PAC-3, ceea ce se traduce printr-o sumă considerabilă de aproximativ 8 milioane de dolari. În acest moment, România are la dispoziție un număr limitat de 170 de rachete pentru cele trei baterii Patriot existente.
În scenariul unei agresiuni ample, rezervele financiare și proviziile de rachete s-ar putea epuiza rapid, ceea ce ar pune probleme capacității României de a menține o apărare completă împotriva rachetelor balistice iraniene din punct de vedere economic, potrivit Newsweek România.
Decizia României de a acorda permisiunea SUA de a disloca avioane de realimentare la bazele sale militare a fost urmată rapid de o amenințare din partea Iranului. Țara a avertizat că această mișcare ar putea implica România într-un posibil conflict.
Citește șiNicușor Dan publică o fotografie cu Donald Trump, de la New York: „O onoare să mă întâlnesc cu președintele SUA”. Ce i-a transmis
Anunțul privind punerea la dispoziție a infrastructurii românești către Statele Unite ar putea avea implicații majore, potrivit Esmail Baghaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Iranului.
„Dacă România pune bazele sale la dispoziția Statelor Unite, acest lucru ar echivala cu participarea la o agresiune militară împotriva Iranului”
, a afirmat el.
Se consideră că arsenalul iranian include proiectile cu rază lungă de acțiune, reprezentând o amenințare semnificativă nu doar pentru statele din regiunea Orientului Mijlociu, ci și pentru teritoriul european. Proiectilele balistice iraniene cu cea mai mare rază de acțiune sunt, în prezent, cele care utilizează combustibil lichid, și anume:
Khorramshahr
,
Sejjil
,
Ghadr
și
Emad
.
Conform sursei Defense Express, raza de acțiune și masa încărcăturilor explozive ale acestor proiectile sunt adesea raportate ca fiind mai mari decât sunt în realitate, chiar și din Iran, însă acest lucru nu schimbă faptul că ele pot atinge ținte aflate la o distanță de 2.000 km.
Apărarea aeriană a României se bazează pe sisteme Patriot, care implică cheltuieli de 8 milioane de dolari pentru fiecare lansare. Capacitățile de apărare ale acestor sisteme sunt cruciale în fața potențialelor atacuri aeriene. Acestea reprezintă o parte esențială a strategiei de securitate națională, necesitând costuri semnificative pentru operare.
Țara noastră dispune de trei sisteme Patriot operaționale, fiind echipate cu un total de 170 de proiectile. Pentru a maximiza eficacitatea, de obicei sunt lansate două rachete concomitent pentru a distruge o singură țintă. Fiecare proiectil are un preț de 4.000.000 de dolari, potrivit sursei menționate.
Pentru a combate rachetele și dronele ostile, sistemul Patriot este implementat pe scară largă, bazându-se pe tehnologii de radar și pe proiectile interceptoare, cum ar fi racheta PAC-3 (Patriot Advanced Capability-3), capabile să neutralizeze eficient amenințările.
Protejarea infrastructurii și a bazelor împotriva atacurilor aeriene se realizează prin intermediul unui sistem care implică costuri considerabile. Acesta utilizează un dispozitiv de scanare a spațiului aerian pentru a detecta posibile anomalii. Într-o unitate de apărare echipată cu sistem Patriot, dispozitivul de scanare este capabil să monitorizeze avioane, rachete și drone pe o arie extinsă, generând astfel o reprezentare fidelă a situației din spațiul aerian în timp real.
Funcționalitatea apărării țării noastre împotriva atacurilor aeriene constituie un subiect de interes, având în vedere cele trei sisteme Patriot care stau la baza protecției noastre. Acestea implică cheltuieli considerabile, estimate la 8 milioane de dolari pentru fiecare lansare. Apărarea țării noastre se bazează în mare parte pe aceste sisteme de apărare antiaeriană.
La apariția unui obiect în domeniul aerian, sistemul de urmărire intră în funcțiune și calculează parametrii de mișcare, precum viteza și traiectoria acestuia. Pe baza acestor informații, se realizează identificarea obiectului și evaluarea nivelului de amenințare pe care îl reprezintă. Ulterior, sistemul determină traiectoria probabilă a obiectului și posibilitatea ca acesta să atingă o zonă protejată, precum o bază militară sau o localitate. Această evaluare are rolul de a fundamenta decizia de a
lanșa sau nu o rachetă
în scopul neutralizării potențialei amenințări.
În urma ordinului de angajare, un lansator Patriot dintr-o baterie lansează o rachetă care are drept obiectiv să intercepteze o țintă. Racheta PAC-3 suferă o accelerare puternică imediat după lansare și zboară în direcția punctului de interceptare stabilit, după care se reorientează în funcție de informațiile furnizate de sistemele radar. Pe parcursul ascensiunii sale, racheta primește continuu actualizări, care îi permit să își modifice traiectoria pentru o interceptare eficientă.
Tehnologia PAC-3 permite un mod de operare „hit-to-kill”, în care proiectilul interceptator distruge ținta prin impact direct la viteze mari, în loc de a o atinge cu o explozie la distanță. Această abordare face ca racheta să fie extrem de importantă pentru protecția împotriva rachetelor balistice, unde precizia este un factor cheie.
Apărarea aeriană stratificată include sisteme Patriot, care funcționează la altitudini relativ joase. În paralel, sistemele Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), produse de Lockheed Martin, au capacitatea de a intercepta rachetele balistice atât în interiorul, cât și în afara atmosferei, într-o fază incipientă a traiectoriei. Spre deosebire de acestea, sistemele Patriot sunt concepute pentru a opera în imediata apropiere a solului.
În ciuda faptului că Lockheed Martin, compania care produce rachetele de interceptare, este pregătită să-și accelereze producția ca urmare a unui acord semnat în ianuarie cu Pentagonul, Statele Unite ale Americii se confruntă în prezent cu o disponibilitate limitată de rachete de interceptare PAC-3, iar procesul de producție este unul de durată. Într-un scenariu de conflict, SUA au demonstrat că pot consuma rapid acest tip de rachete, după cum reiese din faptul că au utilizat 800 de rachete Patriot în doar trei zile de luptă în Iran.
COMENTARII / 0