În anumite regiuni, o realitate dureroasă se manifestă prin lipsa de experiență a locuitorilor în ceea ce privește activitățile turistice. Locuitorii din Prisăcani, un sat aflat la o distanță de mai puțin de 30 de kilometri de Iași, sunt un exemplu elocvent, unde numeroși oameni afirmă că nu au avut niciodată ocazia să practice turismul. Această situație este cauzată, în special, de sărăcia care afectează comunitatea. Unii dintre acești oameni nu au avut niciodată oportunitatea de a vizita vreun muzeu din orașul apropiat sau de a călători măcar până la munte, mare sau într-un alt oraș din țară, nemaivăzută niciodată în satul lor.
În fiecare an, 400.000 de turiști sunt atrași în Iași, unde principalul punct de interes rămâne Palatul Culturii.
Aici se înregistrează o prezență anuală semnificativă de vizitatori, care depășește 400.000 de persoane.
O turistă entuziasmă afirmă:
Citește șiMobilizare masivă pentru căutarea unui tânăr cioban de 19 ani din Bistrița-Năsăud: Turma de oi s-a întors acasă fără el
„Suntem din Mălini, satul lui Nicolae Labiș, și am venit să descoperim valorile Iașiului, valori culturale, istorice, spirituale”
.
Ea exprimă astfel bucuria unei experiențe turistice în orașul Iași.
Un individ consideră că orașul se remarcă prin arhitectura sa deosebită și prin multitudinea de spații verzi, afirmând:
„Este unul dintre orașele foarte frumoase prin arhitectură, prin spațiile verzi pe care le are, pentru că toată lumea vrea spații verzi”
.
Un altcineva admiră orașul, declarând:
„Orașul florilor, o frumusețe!”
În apropiere de Iași, există persoane care nu se pot bucura de timpul liber din cauza responsabilităților. În localitatea Prisăcani, situată la o distanță de 30 de kilometri de Iași, sezonul de muncă pe câmp este în plină desfășurare, ceea ce face ca oamenii să nu poată lua vacanțe în această perioadă. Există însă și excepții.
O femeie afirmă:
„N-am fost niciodată în excursie, nici la munte, nici la mare, nimic. Nici în oraș. Mă mai duc la 50 de ani pe drumuri?! Mai bine lasă-mă aici acasă, la sapa mea…”
.
Ea exprimă astfel resemnarea sa în fața unei situații financiare precare.
O femeie din sat relatează:
„Doamne, nu! Vizitatul era la prășit, la adus mâncare la cai, porci”
.
Când este întrebată dacă a avut ocazia să vadă Palatul Culturii din Iași, ea afirmă:
„Îmi aduc aminte că eram într-un tramvai. Puțin, așa.”
Aceasta este mărturia unei femei care nu a avut parte de experiențe turistice, în ciuda faptului că a călătorit cu tramvaiul.
Dezbaterile despre turism scot la iveală o realitate complexă, caracterizată prin contraste evidente. Există persoane care călătoresc distante considerabile pentru a explora noi locuri, în timp ce altele nu au posibilitatea de a-și permite măcar o scurtă perioadă de relaxare în afara localității lor de origine, din cauza lipsei de resurse financiare.
Un individ afirmă:
„Am lucrat 60 de ani și în vacanță n-am fost. Nu, n-am fost, niciodată! Nici măcar la vreun muzeu”
.
El subliniază astfel o realitate dureroasă.
O femeie exprimă profundă nemulțumire, afirmând:
„La doctori, atât! Încolo n-am fost nicăieri în viața mea, pentru că trebuie bănuți”
.
Aceasta subliniază că resursele financiare reprezintă o barieră în a călători.
Un bărbat afirmă că imposibilitatea de a lăsa animalele în grija cuiva îi împiedică să călătorească.
El menționează că soția sa refuză să plece singură și, la rândul său, el nu o lasă pe ea să plece singură.
În cele din urmă, ajunge la concluzia că nu pot pleca.
„Nici nu mergem, că nu avem cu cine lăsa acasă animalele. Nu putem să plecăm. Nevasta singură nu pleacă, ea pe mine singur nu mă lasă”
În perioada recentă, orașul Iași a fost onorat cu premiul „Mărul de Aur”, o recunoaștere internațională de prestigiu în domeniul turismului.
Ligia Pricopi este reporter, iar Mihai Boaru este cel care se ocupă de operațiunile de filmare.
COMENTARII / 0