Roxana Butnaru a activat în cadrul Cancelării Ordinelor din Administrația Prezidențială de aproape un an, devenind unul dintre cei mai implicați funcționari de la Cotroceni. Ea promovează constant pe rețelele sociale românii și străinii cu povești remarcabile, atât cei decorați, cât și cei care au realizat inițiative și succese deosebite. Într-un interviu acordat publicației Libertatea, Roxana Butnaru a dezvăluit care dintre poveștile românilor decorați i-au lăsat cea mai mare impresie și a exprimat opiniile sale despre cum poate fi reînviată meritocrația în România, precum și despre amploarea lipsei de încredere a țării în oamenii buni.
Cancelaria Ordinelor este o unitate din cadrul Administraţiei Prezidenţiale care se ocupă în principal de îndeplinirea atribuţiei constituţionale a preşedintelui României, aceea de a acorda decoraţii şi titluri. De asemenea, aceasta administrează, printre altele, evidenţa decretelor şi deciziilor emise de președinte și transmiterea acestora către instituţiile competente.
Începând cu 1 noiembrie 2025, Raluca‑Roxana Butnaru își asumă poziția de consilier de stat în cadrul Cancelariei Ordinelor.
Citește șiMEDIAFAX 35. 2016 – Alegerile locale și parlamentare redesenează harta politică. PSD câștigă ambele scrutine, iar presa preia rezultatele Mediafax
Licențiată în Științe Juridice, Științe Economice și Administrație Publică, a finalizat un Master în Managementul Relațiilor Internaționale și Cooperării Transfrontaliere. În continuare, a urmat programe postuniversitare de specializare în politică externă și diplomație, securitate și bună guvernare, precum și în comunicare strategică, desfășurate la Institutul Diplomatic Român, Institutul Aspen, Universitatea Națională de Apărare și Institutul European din România.
Roxana Butnaru deține o experiență profundă în relațiile internaționale, cooperarea interinstituțională și în elaborarea și aplicarea politicilor publice. De-a lungul anilor, a activat în organizații precum Cancelaria Prim-Ministrului, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ocupând poziții de conducere.
Conform datelor, până în prezent, Administrația Prezidențială a acordat mai mult de 110.000 de decorații.
„Cifrele sunt importante. Dar, dincolo de statistică, important este ce se află în spatele ei. Cea mai mare parte a înregistrărilor se referă la decorații comemorative acordate tuturor veteranilor celui de-Al Doilea Război Mondial, sau la semne onorifice pentru vechime, acordate cadrelor militare din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În plus, mulți dintre cei decorați din 2000 până în prezent au decedat ș.a.m.d.. De asemenea, precizez că evidența generală include toate persoanele fizice sau juridice, române sau străine. Astfel, numărul celor decorați, români sau străini, este într-o continuă evoluție, așa că nu știu cât de relevante ar fi cifrele actuale, mai ales că pe lângă cetățeni români și străini au fost decorate și instituții, organizații neguvernamentale sau alte persoane juridice”, precizează Roxana Butnaru, consilier de stat la Cancelaria Ordinelor în cadrul Administrației Prezidențiale.
Pe portalul Cancelarii Ordinelor, registrul cu persoanele decorate oferă acces la toate datele despre premiile acordate, prezentate separat pentru fiecare distincție, cu excepția celor care se încadrează în cadrul Legii privind protecția informațiilor clasificate, pentru care sunt disponibile doar informații cantitative.
În linii mari, sistemul național de decorații cuprinde trei ordine naționale, o cruce și două medalii naționale, trei cruci comemorative, opt ordine civile, dedicate unor domenii distincte de activitate, și cinci ordine militare de pace. Cele mai multe dintre acestea au și medalii aferente. Există și o ierarhie bine definită: ordinele sunt organizate, de regulă, pe grade, iar medaliile pe clase. Două ordine fac excepție de la această regulă: Ordinul „Meritul Sportiv” și Ordinul „Mihai Viteazul”, structurate pe clase. În plus, unele decorații au însemne distincte, în funcție de categoria destinatarilor sau de împrejurările acordării: civili, militari, fapte de război ori drapele de luptă.
Printre figurile premiate în această toamnă se numără actorul japonez Kuranosuke Sasaki, recunoscut în România pentru participarea în spectacolul „Iona” al lui Marin Sorescu. Președintele Nicușor Dan i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Comandor, Categoria D – Arta spectacolului. Distincția a recunoscut contribuția sa la proiecte ce au propulsat dramaturgia și teatrul românesc pe scena internațională. Printre aceste inițiative se remarcă colaborările cu regizorul Silviu Purcărete, care au deschis un pod semnificativ între scena japoneză și teatrul românesc.
Prima ceremonie de decorare a unor români la Cotroceni a fost în mai 1999, când au fost decorați Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, în urma vizitei istorice a Papei Ioana Paul al II-lea la București, și Cardinalul Alexandru Todea, conducătorul cultului greco-catolic și fost deținut în temnițele comuniste. Ambele personalități au fost distinse cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, abia reinstituit cu un an în urmă, prin ordonanță de urgență.
„În contextul politic și social zbuciumat al vremii, marcat de războiul din Iugoslavia și de mineriade, acest eveniment a avut o profundă semnificație de reconciliere națională și religioasă, de natură să transmită un semnal puternic de unitate după decenii de tensiuni interconfesionale, accentuate în perioada comunistă”, spune Roxana Butnaru.
Durata procedurilor care preced aprobarea unei decorații variază în funcție de dosar, de distincție, de documentație și de traseul instituțional. Acest fapt se explică prin existența verificări, avizelor și etapelor ce trebuie îndeplinite.
Roxana Butnaru spune:
„Când statul român spune despre cineva: „Acest om merită recunoașterea României”, trebuie să știe foarte bine de ce o spune.”
Este suficient să se acționeze rapid, însă exactitatea este imperativă. O onorare nu constituie doar un gest de apreciere instituțională, ci implică și o declarare publică a întregului parcurs de viață sau a unor fapte. Procesul poate varia între câteva zile și câteva săptămâni.
Au existat și situații în care timpul privind procedura de avizare pentru o decorație a fost foarte scurt. Dar viteza nu este indicatorul relevant. Conform Roxanei Butnaru, „administrația publică trebuie să fie rapidă, clar, dar nu grăbită. Diferența pare semantică, dar, în realitate, este una foarte serioasă. Rigoarea nu ar trebui sacrificată pentru viteză, așa cum nici viteza folosită drept scuză pentru birocrație. Vă pot spune, totuși, ca exemplu, că Președintele României a intrat în anul 2007 în Cartea Recordurilor pentru viteza de reacție cu care s-au derulat procedurile de decorare în cazul profesorului Liviu Librescu, decorat după ce și-a dat viața eroic, apărându-și studenții, și cred că o parte din această reușită trebuie atribuită colegilor mei de la Cancelaria Ordinelor, care au pus decizia prezidențială în aplicare”.
Concret, pe 18 aprilie 2007, Traian Băsescu, pe atunci președintele României, a răspuns în mai puțin de două ore unei solicitări pentru acordarea medaliei „Steaua României” profesorului Liviu Librescu, ucis în masacrul de la Universitatea Virginia Tech. Două zile mai târziu de la această decizie, un emisar al președintelui Traian Băsescu a prezentat văduvei profesorului Librescu medalia, ca recunoaștere a curajului sau și a contribuției sale la dezvoltarea științei.
Liviu Librescu, supraviețuitor al Holocaustului și profesor de inginerie și mecanică la Virginia Tech din Statele Unite, a pierdut viața în masacrul din 2007, în timp ce încerca să blocheze accesul la sălile sale pentru a-și proteja studenții și a le oferi șansa de a scăpa. În total, 33
Roxana Butnaru mărturisește că poveștile românilor decorați care au impresionat-o cel mai mult până acum sunt cele ale oamenilor care au făcut enorm și vorbesc foarte puțin despre asta. „De când sunt la Cancelaria Ordinelor, am descoperit povești extraordinare. Oameni care au realizat lucruri remarcabile, dar care vorbesc despre ele cu o modestie aproape derutantă. Poate și de aici preocuparea mea tot mai mare pentru merit și pentru felul în care alegem să îl recunoaștem. Trăim într-o perioadă în care vizibilitatea se obține uneori mai ușor decât recunoașterea valorii. Și mă întreb adesea câți oameni extraordinari rămân necunoscuți doar pentru că sunt prea ocupați să facă lucruri, nu să vorbească despre ele. M-a impresionat profund povestea profesorului Vasile Adamescu, care și-a pierdut văzul și auzul în copilărie, dar a reușit să își continue studiile și, mai târziu, să îi ajute pe alți copii cu deficiențe senzoriale. Și-a povestit viața într-o carte al cărei titlu spune aproape totul: „Înfruntând viața”. M-a emoționat curajul Oanei Furnică, o adolescentă care a coborât într-un puț pentru a salva un copil de numai doi ani. Sau Florin Alexandru Bologa, sportiv nevăzător, care a demonstrat, prin performanțele sale extraordinare la judo, cât de departe te pot duce voința și munca.
Sunt povești foarte diferite, dar au ceva în comun. În spatele lor sunt oameni care nu au urmărit neapărat aplauzele. Și-au văzut de drum, au muncit, au avut curaj și au făcut o diferență în viețile altora. Nu știu dacă o decorație poate răsplăti pe deplin asemenea lucruri. Probabil că nu. Dar cred că poate transmite ceva esențial: că ceea ce au făcut nu a trecut neobservat. Și, poate cel mai important, că meritul nu trebuie să fie zgomotos pentru a fi recunoscut”, dezvăluie Roxana Butnaru.
De când este Cancelarul Ordinelor în cadrul Administrației Prezidențiale, Roxana Butnaru a fost impresionată să descopere cât de multă istorie poate încăpea într-un obiect atât de mic: „Noi vedem o decorație. În spatele ei sunt lege, istorie, simbolistică, heraldică, arhive, protocol, diplomație și foarte multă muncă. Uneori și puțină adrenalină, ca să nu idealizăm administrația. Din exterior vezi însemnul, dar din interior vezi mecanismul statului. Iar eu n-am venit să admir mecanismul, ci încerc să-l fac să conteze”.
Decorarea Nadiei Comăneci a fost unul dintre momentele în care Roxana Butnaru a avut emoții foarte intense: „Există oameni pe care îi întâlnești pentru prima dată, dar ai senzația că îi cunoști de-o viață. Pentru că nu aparțin doar propriei lor biografii. Fac parte din memoria noastră colectivă. În asemenea momente îmi amintesc că nu lucrez doar cu decrete, brevete și ceremonii. Lucrez, într-un fel, cu memoria României. Și, recunosc, până și omul foarte cerebral din mine își mai ia câteva minute libere”.
Înlăturarea unui titlu este o situație rară și se supune unor reguli foarte clare.
Recunoașterea statului poartă o greutate considerabilă. De aceea, atât acordarea, cât și retragerea ei trebuie gestionate cu aceeași seriozitate.
„Trebuie subliniat, de asemenea, că, la fel ca și acordarea, retragerea unei decorații este atributul suveran al Președintelui României, bineînțeles în condițiile prevăzute de lege. Au existat doar câteva asemenea cazuri, ca urmare a unor condamnări definitive la pedepse privative de libertate, însă nu pot preciza numărul exact deoarece o parte din ele au fost contestate în instanță”, precizează Roxana Butnaru.
În prezent, meritocrația se află, din păcate, pe o cale de dispariție în țara noastră. Roxana Butnaru susține că meritocrația din România poate fi reînviată.
„începând prin a nu mai confunda meritul cu notorietatea, căutând excepționalul, scoțându-l la lumină. Nu tot ce se vede este valoros. Și, poate mai important, nu tot ce este valoros se vede. România are foarte mulți oameni buni. Problema este dacă avem curiozitatea și răbdarea să-i descoperim înainte să-i descopere alții. Pentru mine, meritocrația începe în momentul în care rezultatul cântărește mai mult decât relația sau imaginea”.
La Paris, pe frontispiciul Pantheonului, stă scris: «Marilor oameni patria le e recunoscătoare». Libertatea a întrebat-o pe Roxana Butnaru cum ar putea România să le fie cu adevărat recunoscătoare marilor oameni.
„În primul rând, recunoscându-i la timp. Avem uneori talentul de a deveni extrem de generoși cu oamenii după ce nu mai sunt printre noi. Atunci descoperim repede cuvintele mari, omagiile și memoria. Cred că putem face mai bine. O decorație contează, dar recunoștința unei țări nu se termină într-o ceremonie. Înseamnă memorie, educație, instituții și capacitatea de a continua ceea ce oamenii valoroși au construit. Aplauzele durează câteva minute, dar recunoștința adevărată începe după ele”, consideră Roxana Butnaru.
În ceea ce privește lipsa de încredere a României în oamenii buni, aceasta spune că în opinia sa este „suficient de mare încât să cred că, pe lângă deficitele despre care vorbim zilnic, România are și un deficit de încredere. Când cineva reușește, întrebarea noastră este uneori mai întâi „Cine e în spatele lui?” și abia apoi „Ce a făcut?”. Reflexul acesta ne costă. Dacă suspectăm fiecare succes, riscăm să-i descurajăm exact pe oamenii despre care spunem că vrem să rămână aici. Mi-ar plăcea să normalizăm succesul cinstit. Să putem spune simplu: omul acesta a făcut ceva bine. Succesul altuia nu ne diminuează propriul merit”.
Românii care o inspiră cel mai mult sunt oamenii foarte buni care nu simt nevoia să explice permanent cât sunt de buni. „Am întâlnit astfel de oameni în administrație, cultură, sport, medicină, educație, armată sau diplomație. Unii au milioane de oameni care le cunosc numele. Alții, doar câteva sute. Valoarea lor nu se schimbă odată cu numărul de urmăritori. Poate de aceea îmi place atât de mult ceea ce fac acum. Din Cancelaria Ordinelor văd România dintr-un unghi privilegiat: văd cât de mulți oameni extraordinari există, inclusiv acolo unde reflectoarele nu ajung. Provocarea noastră nu este doar să avem oameni buni. Îi avem. Provocarea este să-i vedem. Să-i recunoaștem. Și, mai ales, să facem asta la timp”, subliniază Roxana Butnaru.
COMENTARII / 0