O întrebare îngrijorătoare pentru blocul european: oare Bulgaria urmează să urmeze exemplul Ungariei, împiedicând eforturile de reînarmare și sprijinirea Ucrainei în conflictul cu Rusia? Această posibilitate nu poate fi exclusă, având în vedere configurația noului parlament bulgar și sentimentul predominant în rândul populației, potrivit The Moscow Times.
Rumen Radev, viitorul prim-ministru al Bulgariei, care a deținut anterior funcția de președinte pentru două mandate, ar putea să posede anumite aptitudini politice, însă doar timpul va dezvălui dacă are ambiții similare cu cele ale lui Viktor Orbán. În prezent, este dificil de stabilit dacă este un lider cu viziuni largi sau mai degrabă unul provincial, care se implică în probleme strategice doar pentru a atinge scopuri interne specifice. Potrivit The Moscow Times, îngrijorările legate de această situație ar trebui să fie estompate de faptul că Viktor Orbán a reprezentat o figură singulară, caracterizată nu numai prin abilități politice, ci și printr-un proiect ideologic bine definit.
În contextul Bulgariei, mai mulți factori contribuie la diminuarea posibilității ca această țară să conducă o coaliție disidentă cu tendințe „pro-pace”, menită să zădărnicească planurile geopolitice ale Uniunii Europene.
Instabilitatea politică internă și dependența de UE sunt elemente cheie care reduc perspectiva unei astfel de mișcări.
Citește șiRușii doboră propriul elicopter în atacul asupra ucrainenilor
Rumen Radev este liderul unui partid nou înființat, care a reușit să atragă diverse grupuri politice de stânga sub aceeași umbrelă.
Aceste grupuri sunt unite prin populismul economic, un anumit sentiment de nostalgie pentru perioada comunistă și neîncredere în Occident.
O situație similară se observă și în cazul Smer-ului condus de Robert Fico din Slovacia, care exemplifică teoria potcoavei în politică.
Înaintea alegerilor din aprilie
, partidul Bulgaria Progresistă a primit sprijin din partea VMRO — Mișcarea Națională Bulgară, un partid naționalist cunoscut pentru retorica sa extremistă, care vizează, printre altele, numeroasa populație romă a țării.
În perioada mandatului său prezidențial, Rumen Radev a manifestat opoziție față de implicarea militară a Bulgariei în sprijinul Ucrainei, precum și față de abandonul rapid și semnificativ al surselor de energie rusești de către țară. Anterior, el a exprimat opinii critice cu privire la decizia guvernului de a achiziționa avioane de luptă F-16 din Statele Unite, considerând-o excesiv de costisitoare. În acest context, este relevantă experiența sa anterioară ca pilot de avioane de luptă. Pe de altă parte, el a încercat, însă fără succes, să inițieze un referendum privind participarea țării la zona euro, ceea ce a dus la un conflict cu Curtea Constituțională a țării, care a declarat un astfel de referendum neconstituțional.
Rumen Radev a înregistrat un succes remarcabil în alegeri, câștigând 135 de mandate într-un parlament compus din 240 de membri, ceea ce indică o cerere puternică a populației pentru abordarea sa politică. Deși Bulgaria este cunoscută pentru sentimentele sale pro-ruse, această tendință a început să se schimbe substantial din 2022 încoace. Un sondaj recent, realizat în 2024, a arătat că jumătate dintre cetățenii bulgari doresc menținerea alinierii țării cu UE și NATO, în timp ce numai 17% optează pentru o apropiere de Rusia.
Ascensiunea Partidului Progresist din Bulgaria în sondaje ar putea fi un simptom al unei nemulțumiri generale față de partidele tradiționale din politica bulgară, și nu neapărat o schimbare radicală de direcție către Rusia. Viitorul guvern va avea, desigur, libertatea de a lua decizii proprii, inclusiv în domeniul politicii externe și strategice. Însă, această libertate de acțiune va fi limitată de anumiți factori care îi vor îngrădi spațiul de manevră.
Într-un anumit sens, statutul de țară care primește fonduri europene considerabile este unul definitoriu pentru Bulgaria. Țara se remarcă prin faptul că a beneficiat de unele dintre cele mai consistente subvenții agricole în raport cu PIB-ul său, în cadrul UE. În linii mari, sprijinul financiar oferit de UE, în principal sub formă de granturi, a reprezentat în jur de 3% din PIB anual. Chiar dacă această pondere nu pare deosebit de semnificativă, ea poate însemna diferența dintre o evoluție financiară stabilă și una problematică pentru bugetul public al Bulgariei.
În mod evident, faptul că Ungaria este puternic dependentă de fondurile Uniunii Europene nu a constituit un impediment pentru Orbán în a perturbă deciziile colective. Însă, ceea ce este relevant aici este evoluția acestui proces. La origine, scopul primordial al lui Orbán a fost consolidarea puterii sale. Pentru a atinge acest scop, el a optat pentru o strategie care implica asumarea unor risc financiare, și anume pierderea unei părți din fondurile UE, în loc de a recurge la obstrucționismul în cadrul Consiliului European.
În anul 2021, reacțiile sale au dus la crearea și implementarea Regulamentului UE privind condiționalitatea statului de drept, care ulterior a înghețat o parte considerabilă din fondurile alocate Ungariei. Ulterior, a avut loc o perioadă de discuții în care Orbán a recurs în mod repetat la exercitarea dreptului de veto în chestiuni de politică externă și alte probleme, cu scopul de a debloca o parte din finanțările primite de la Bruxelles. Luând în considerare mecanismul de condiționalitate al UE referitor la statul de drept care îi stă la dispoziție lui Radev, circumstanțele tind să favorizeze un comportament relativ mai constructiv pe plan intern și internațional, cel puțin comparativ cu perioada precedentă în care Orbán a acționat cu o mare libertate de mișcare atât pe scena națională, cât și pe cea europeană.
Nu a fost furnizat niciun paragraf de știre pentru a fi rescris.
Rumen Radev se află într-o poziție unică, spre deosebire de cazul lui Orbán, care a fost mai degrabă o excepție, datorită faptului că a fost primul care a încercat să depășească limitele, atât în ceea ce privește guvernanța internă, cât și obstrucționismul la nivel european. Abilitățile sale în acest sens au fost recunoscute, iar sprijinul Partidului Popular European (PPE) i-a fost acordat pentru o perioadă lungă de timp, până la expulzarea sa din partid în 2021. Pe de altă parte, punctul de plecare al lui Radev este diferit, deoarece UE este probabil să ia măsuri mai severe împotriva celor care urmează exemplul lui Orbán decât a făcut-o în cazul lui Orbán. Fără aliați naturali, cu excepția posibilă a lui Fico, situația sa este una dificilă. De exemplu, guvernul lui Fico din Slovacia nu a emis niciun comentariu cu privire la împrumutul de 90 de miliarde de euro (105,3 miliarde de dolari) acordat Ucrainei de către blocul comunitar, aprobat recent, ceea ce sugerează că puțini vor fi dispuși să urmeze aceeași strategie ca Orbán.
Transformările în cadrul UE au fost marcate de creșterea numărului de inițiative, în special în domeniile apărării și securității, unde grupuri mai mici de state membre și, uneori, state nemembre, promovează obiective comune.
Coaliția celor dispuși privind Ucraina, Forța Expediționară Comună și Cele Nouă de la București sunt exemple în acest sens.
Aceste evoluții au fost, în parte, o reacție la abordările unor lideri, precum Orbán.
În acest context, Radev nu va putea impune celorlalți 26 de membri UE să-i urmeze interesele în chestiuni cruciale, fiind o idee fantezistă că ar putea face acest lucru.
Nu este posibil ca Radev să țină ostatici ceilalți 26 de membri UE în chestiuni importante
, potrivit acestei perspective.
Realismul în politica internă a Bulgariei este o necesitate stringentă.
Nouă prim-miniștri diferiți au condus țara în ultimul deceniu.
De la 2021, au avut loc șapte alegeri anticipate, inclusiv trei în același an.
Acum, Radev ar putea aduce un sentiment de stabilitate în politica bulgară, similar cu Giorgia Meloni în Italia.
Însă, un atac frontal împotriva deciziilor UE pe teme considerate existențiale de alte state membre, cu foarte puține resurse la dispoziție, face ca acest scenariu să fie puțin probabil.
Se poate ca noul guvern condus de Radev să se confrunte cu provocări majore, având în vedere că partidul său a fost creat recent. Rumen Radev și partidul său ar putea fi afectaţi de problemele de corupție și de alte scandaluri care ar putea să apară. În acest context, experiența sa anterioară ca președinte cu roluri ceremoniale nu îi va oferi avantajul necesar pentru a gestiona eficient un rol executiv, mai ales sub presiunea opozitiei și a societății civile.
COMENTARII / 0