Sandro Mazzola a murit. Fostul mare fotbalist italian, mesaj pentru Cristi Chivu, în ultimul său interviu: „Fă-o pentru mine!”

Sandro Mazzola, ex-jucător de top al echipei naționale italiene și emblemă a clubului Inter Milano, a pierdut viața sâmbătă, 19 septembrie, în vârstă de 83...

Sandro Mazzola, ex-jucător de top al echipei naționale italiene și emblemă a clubului Inter Milano, a pierdut viața sâmbătă, 19 septembrie, în vârstă de 83 de ani.

Într-un interviu profund emoționant, Sandro Mazzola, emblematicul fotbalului italian și simbol al clubului Inter Milano, a împărtășit ultimele sale gânduri în cadrul unui material pentru Gazzetta dello Sport, la doar o lună de la plecarea sa dintre noi.

La 83 de ani, anterioarul fotbalist de renume a adus în discuție evenimentele cheie ale vieții sale: de la catastrofa din Superga, care i-a furat tatăl, până la perioada de triumf alături de „Marele Inter”.

Citește șiGermania învinge Olanda 5-0 în Liga Națiunilor, după 7-0 cu Grecia

„Îi strâng mâna și acum, în vise. Intrăm împreună pe Filadelfia, mână în mână”, a povestit Mazzola cu emoție despre tatăl său, marele Valentino Mazzola, căpitanul echipei Torino, care și-a pierdut viața în tragicul accident aviatic din 1949.

„Boniperti mi-a spus cândva: Sandrino, dacă ar fi să fac o echipă, primul pe care l-aș alege ar fi tatăl tău”.

Acesta a reprezentat una dintre cele dureroase cicatrici ale existenței sale, o pierdere pe care, a declarat el, nu a reușit să o depășească niciodată.

Mazzola a avut o carieră indisolubil legată de Inter Milano, clubul în care a activat ca jucător, ca capitane și mai târziu ca director sportiv.

„Interul m-a salvat”, a spus el, amintindu-și de cum Benito Lorenzi, fost jucător al echipei, a venit după tragedia de la Superga cu ghete și o minge pentru a-l ajuta pe el și pe fratele său să treacă peste pierderea tatălui.

În tot parcursul său, Mazzola a respins propuneri atrăgătoare din partea altor echipe, inclusiv o ofertă substanțială din partea lui Gianni Agnelli, proprietarul clubului Juventus.

„Mama mi‑a spus: Tatăl tău s-ar răsuci în mormânt. Am refuzat. Cu inima, aș face aceeași alegere și azi”

Mijlocașul cunoscut nu a ezitat să discute legătura sa cu Gianni Rivera, rivalul său de nădejde din AC Milan;

„A fost o rivalitate sănătoasă și un respect uriaș. Eu eram mai rezervat, dedicat familiei și fotbalului, în timp ce Gianni era mai prezent pe primele pagini”.

În legătură cu Giacinto Facchetti, fost coleg și prieten apropiat, Mazzola a declarat:

„Eram diferiți, dar rivali niciodată. Odată, când Herrera mi-a dat banderola de căpitan, poate că i-a părut rău, dar am discutat și ne-am înțeles. Relația noastră a fost mereu bazată pe respect”.

Mazzola a exprimat fără ezitare regretul său pentru alegerile făcute de-a lungul timpului:

„Îi cer scuze lui Boninsegna. El glumește că l-am dat eu afară, dar adevărul e că, deși a fost un schimb cu Anastasi, poate ar fi trebuit să mă opun. Și lui Gigi Simoni îi cer iertare. Când a fost demis, am fost împotrivă, dar am respectat ierarhiile. Nu merita asta”

Mazzola, devotat al Interului, a manifestat speranța că clubul va obține un nou titlu de campioană în era lui Cristian Chivu.

„Îi cer lui Chivu un alt Scudetto. Să o facă pentru mine. Și visez ca Lautaro, care merită să fie numit o legendă, să ridice Cupa Campionilor”.

În cele din urmă, Sandro Mazzola a transmis un mesaj plin de emoție:

„Aș vrea să fiu amintit ca un

Mazzola este recunoscut ca unul dintre cei mai relevanți sportivi din istoria clubului nerazzurro, având în portofoliu 565 de partide jucate pentru Inter și 158 de goluri marcate în decursul a 17 ani. În uniforma echipei milaneze, el a adus la club patru campionate Serie A (1963, 1965, 1966, 1971), două Cupa Campionilor și două Cupă Continentale (1964, 1965).

În competițiile internaționale, Mazzola a înscris 22 de marcaje în 70 de participări, fiind membru al echipei italiene care a obținut victorie la Campionatul European din 1968 și a ajuns în finală la Cupa Mondială din 1970.

COMENTARII / 0