Scott A. Brubaker a început cariera ca tehnician de laborator în Marina Statelor Unite, unde își desfășura activitatea prin prelevarea de sânge în timpul noaptea. Ulterior, a preluat conducerea Diviziei de Țesuturi a FDA (Food and Drug Administration), stabilind normele internaționale de siguranță pentru celulele, oasele și pielea donate. În cadrul activității sale, a investigat focare alarmante de tuberculoză transmise prin transplanturi și a fost onorat pentru lupta împotriva virusului Zika. De asemenea, a influențat reglementările stabilite de Organizația Mondială a Sănătății și de Consiliul Europei. Prima sa vizită în România a avut loc la invitația dr. Andrei Nica, responsabil al Băncii Naționale de Multițesut; în acea ocazie, expertul american a participat la Congresul Romtransplant 2026 din Cluj-Napoca. Într-un interviu pentru Libertatea, unul dintre cei mai importanți specialiști mondiali în siguranța transplanturilor, a vorbit despre riscurile invizibile din sălile de operație și despre întrebarea esențială pe care fiecare pacient român ar trebui să o adreseze chirurgului său.
Libertatea: Ați participat la definirea normelor atât în SUA, cât și în Europa. Ce îi lipsește unei țări ca România pentru a ajunge la standardul de siguranță spitalicească pe care îl are SUA?
Scott A. Brubaker: Conform lui, pentru gestionarea și manipularea sigură a alogrefelor de țesut uman în spitale și în centre chirurgicale, cea mai valoroasă sursă este „Joint Commission” din Statele Unite. Această instituție elaborează și actualizează ghiduri care asigură siguranța transplantului de țesuturi.
Citește șiCe fac oamenii a-și proteja sănătatea iarna: 7 obiceiuri cheie
În cadrul Uniunii Europene se desfășoară un proiect numit ReaderSHip, care dezvoltă recomandări și ghiduri pentru gestionarea optimă a SoHO – Substances of Human Origin în spitale. Se observă asemănări între aceste două inițiative, iar experții români ar putea căuta modalități de a se implica în ReaderSHip. Este recomandat să se monitorizeze activitățile de pregătire pentru adoptarea noilor reglementări UE referitoare la SoHO, pentru a detecta evoluțiile din domeniu.
Noile reglementări UE privind SoHO, care vor fi implementate anul viitor, par a fi riguroase și ar trebui să fie extrem de eficiente în menținerea calității și siguranței acestor substanțe. „Ghidul EDQM privind calitatea și siguranța țesuturilor și celulelor destinate utilizării la om” (ediția a 6-a, 2026) constituie o resursă excelentă pentru operațiunile care vizează furnizarea tuturor tipurilor de SoHO. Asigurarea conformității va necesita efort!
În cazul în care un pacient va avea nevoie, mâine, de un transplant de os sau de piele, care este întrebarea crucială pe care trebuie să o pună chirurgului înainte de operație?
Printre informațiile relevante pe care pacientul ar putea să le solicite se includ:
„De unde provine țesutul și este sigur?”
În plus, ar fi recomandat să se întrebe chirurgul cât de încrezător este în calitatea și siguranța alagreftei.
În urmă cu câțiva ani, înainte de a primi o alogrefă de os spongios – utilizată pentru a susține un implant din titan pentru un dinte nou – am întrebat chirurgul stomatolog care este sursa osului respectiv. Acesta fusese produs chiar de banca de țesuturi în care lucrasem eu.
În momentele în care rezervele băncilor locale se golește, pacienții se bazează pe importuri. Care este cheia pentru a transporta țesuturi umane peste frontiere, într-un mod sigur și rapid?
Conform prevederilor UE, importatorul de substanțe de origine umană (SoHO) are obligația de a verifica că exportatorul dintr-o țară terță deține autorizația necesară și că operațiunile sale – cum ar fi achiziția, testarea, prelucrarea și depozitarea țesuturilor umane – se aliniază secțiunilor aplicabile ale reglementărilor UE, precum și oricăror dispoziții suplimentare stabilite de autoritatea națională competentă.
În anii ’70 ați început să colectați sânge în timpul noaptea în cadrul Marinei. Cum a evoluat cariera, de la un tânăr tehnician de laborator militar, până la responsabilitatea de a reglementa siguranța țesuturilor la nivelul SUA?
Sună fascinant când o descrieți așa! Am avut norocul să primesc oportunități și să acumulez o experiență valoroasă, pe care am reușit să o valorific în instruirea altora. Domeniile băncilor de sânge și băncilor de țesuturi împărtășesc numeroase concepte operaționale; în parcursul carierei mele, am colaborat cu mulți alți experți din bănci de țesuturi și celule pentru a rezolva probleme, contribuind astfel la sporirea siguranței alogrefelor tisulare. Această alegere profesională mi-a adus o satisfacție și o împlinire considerabilă.
Ca părinte și străbunic, de-a lungul a mai multor decenii, o singură semnătură incorectă ar fi putut provoca infecția a sute de persoane. Cum reușiți să vă detașați când ajungeți în casă?
Consider că, în absența unui angajament ferm față de aplicarea bunelor practici – inclusiv recomandările din ghiduri și standardele profesionale – și față de respectarea riguroasă a legilor și reglementărilor, nu este necesară o „detașare”. Într-un capitol pe care l-am redactat, am inserat un citat atribuit lui Aristotel:
„Calitatea nu este un act, ci un obicei”.
Acest principiu se aplică și la răspunsul la întrebarea dumneavoastră.
Ce v-a determinat să veniți în România la Romtransplant? Cum ați făcut cunoștință cu dr. Andrei Nica și care este perspectiva dumneavoastră asupra activităților de transplant din România?
Dr. Andrei Nica m-a contactat și mi-a cerut ajutorul. Ne mai întâlnisem anterior, prin 2008, în cadrul unui curs educațional TPM/DTI (transplant procurement management -curs de managementul activității de transplant ) la Barcelona, la care el a participat ca și cursant, iar eu am fost unul dintre formatori.
Am petrecut un an în pensionare, însă am considerat invitația sa ca pe o nouă șansă de a transmite cunoștințele și experiența mea, cu scopul de a spori siguranța alogrefelor tisulare, în compania colegilor dintr-o țară pe care încă nu am vizitat-o.
Aflăm că, în urma traumelor și a diverselor afecțiuni medicale, cererea de alogrefe tisulare crește în România, iar chirurgii intenționează să aplice țesuturi de la donatori pentru a repara sau înlocui țesuturile deteriorate. Banca de țesuturi, fondată cu multă dedicare de către dr. Andrei Nica, se pregătește să satisfacă nevoile pacienților români; însă, fără țesuturi de la donatori, activitatea nu poate avea loc. Se pare că este nevoie de o inițiativ
Unul dintre obiectivele Organizației Mondiale a Sănătății este ca statele să reușească să dezvolte produse medicale de origine umană, obținute prin donare în cadrul propriei populații, astfel încât să devină autosuficiente în acoperirea nevoilor medicale ale comunității lor. Aceasta include și capacitatea de a interveni în situații de urgență – fie că este vorba despre dezastre naturale sau provocate de om – în care arsurile și leziunile cauzate de explozii ar necesită tratamente bazate pe diverse țesuturi umane donate.
dr. Andrei Nica, responsabil pentru Banca Naționale de Multițesut și medic ortoped de profesie, deține o experiență vastă: de la anul 2005 a activat ca consilier la Agenția Națională de Transplant (ANT), a fost și director medical și director executiv în cadrul ANT. În ultimul sfert de secol, visul său a fost să observe personal existența unei bănci de țesuturi în România, pentru a oferi mai multor români șansa la viață.
În acest an, la spitalul Vall d’Hebron din Barcelona, a avut loc primul transplant facial la nivel mondial realizat de la o donatoare care a optat pentru eutanasia. Operația a implicat 100 de specialiști și a fost efectuată cu ajutorul tehnicilor de microchirurgie neurovasculară, în scopul reconstrucției feței unei femei afectate de necroză.
COMENTARII / 0