Securitatea, aparatul de represiune al regimului comunist, cunoscut oficial ca Departamentul Securităţii Statului (DSS), conținea aproape 15.000 de angajați la sfârșitul anilor 1980, potrivit unor documente recente publicate luni de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Documentele originale, datate 24 septembrie 1988, se află într-un dosar descoperit în biroul generalului Iulian Vlad, ș
În prima prezentare a CNSAS, s-au dezvăluit detaliile despre întregul sistem al Securității: 14.629 de persoane ocupate, dintre care 8.760 în structurile centrale și forțele de securitate și 5.869 în structurile teritoriale.
Numărul total prezentat cuprinde și personalul muncitor civil (p.m.c.) – aproximativ 1.200 de persoane, fără grad militar. Această grupă se compunea din muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operaționale speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), servicii logistice grele (șoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister, fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care servea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne pe întreg teritoriul țării), activități de secretariat (dactilografe, secretare), conform CNSAS.
Citește șiPeste 290 de candidaturi pentru Platforma de dialog strategic pentru economie. MEDAT începe selecția organizațiilor
Rețeaua teritorială a Securității
Din perspectiva geografică și funcțională, DSS se împărțea în trei componente: aparatul central situat în București, trupele de Securitate și aparatul teritorial, care cuprinde județele și Securitatea Municipiului București (SMB).
Majoritatea angajaților Securității se găseau în sediul central din București, reprezentând 6.023 de cadre, adică 41,17% din totalul personalului.
Forțele de Securitate, incluzând atât comandamentul, cât și unitățile, se însumați la 2.737 de cadre, reprezentând 18,71% din total.
Aparatul teritorial, ce cuprinde 40 de județe și SMB, are 5.869 de cadre, ceea ce reprezintă 40,12% din total.
DSS este aparatul central.
Aparatul central al Securității „concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național”, potrivit CNSAS.
În cadrul aparatului central, cele mai extinse unități erau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare), care dispunea de 1.022 de cadre, și Unitatea Specială „F” (Filaj), care avea 745 de cadre.
În plus, forțele de elită, cum ar fi USLA — Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă — erau prezente în Capitală, unde dispuneau de un sediu propriu și de 772 de cadre.
Unitățile de Securitate
Această structură constituia partea militarizată, cu infanterie, patrulare la obiective speciale și intervenție în eventualitatea unei revolte populare.
Chiar dacă Comandamentul se afla în capitală, batalioanele și regimentele de trupe de securitate erau amplasate strategic pe tot teritoriul, inclusiv în București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc., pentru a asigura un control rapid în caz de criză.
Din trupele de Securitate a făcut parte și actualul șef al SPP, Lucian Pahonțu, despre care Recorder a dezvăluit recent că a fost în dispozitivele militare de la Intercontinental pe 21 decembrie 1989, dar și la Universitate, în timpul Mineriadei din iunie 1990.
Structura teritorială
Aparatul teritorial al Securității asigura controlul informativ direct, „la firul ierbii”, pe întreg teritoriul țării, mai scrie CNSAS.
Securitatea Municipiului București (SMB) – deși era parte a aparatelor teritoriale, opera exclusiv în capitală. În total, contase 557 de cadre, ceea ce îl făcea de necontestat cea mai extinsă unitate teritorială din România.
40 de Inspectorate Județene au repartizat restul de 5.312 cadre. În medie, fiecare județ dispunea de aproximativ 132 de cadre, iar alocarea forțelor era în acord cu importanța economică și strategică a zonei (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre).
Direcțiile Securității
Din perspectiva operațională, angajații Securităţii erau alocați pe direcții de informare.
Direcția I (Informații Interne) avea un număr relativ limitat de cadre, totalizând 103 angajați.
„Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul I)”, potrivit CNSAS.
Direcția II (Contrainformații în Sectoarele Economice) a constituit un nucleu centralizat format din 152 de angajați, care se ocupă de marile obiective economice strategice la nivel național și de activitatea ministerelor.
„În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul II)”
Direcția III (Contraspionaj) a constituat o proporție marcantă în structura centrală, cu un total de 213 de angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și a rețelelor de spionaj externe. Structura teritorială corespondentă era Serviciul III.
Unitatea Specială „T” (Interceptări și ascultări) reprezintă un colos tehnologic autonom la nivel central, conform CNSAS, și dispune de 466 de colaboratori.
În sfera executivă, cadrele asigurau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T)
Unitatea Specială „F” (Filaj, observație stradală și investigații): Reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională.
Cadrele se organizau în echipe mobile de pe drumuri, menite să urmărească direct persoanele pe care regimul le considera periculoase. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul F)
Unitatea Specială „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale): Această structură de specialitate se ocupă de verificarea corespondenței scrise, inclusiv scrisori, colete și trimiteri poștale interne și internaționale, și are un număr considerabil de personal, fiind centralizată în București, cu 356 de angajaţi.
În întregul teritoriu, verificarea corespondenței era efectuată la fiecare Inspectorat Județean prin intermediul unor birouri sau compartimente specializate denumite „S”, de obicei ascunse în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR).
Cât de multe femei erau angajate în Securitate?
Numerele expuse de CNSAS includ, de asemenea, o analiză a implicării femeilor în cadrul instituțiilor Securității.
La data de 24 septembrie 1988, Departamentul Securității Statului însuși avea 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaților.
În aparatul central, 954 de femei, care reprezintă 15,83% din totalul personalului central, au fost înregistrate. În rândul trupelor de securitate, 254 de femei, echivalentul a 9,28% din totalul trupelor, au fost contabilizate. În structurile teritoriale, 1.089 femei, corespondentul a 18,55% din totalul personalului din teritoriu, au fost raportate.
„Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative (unde depășeau deseori 25-30% din colectiv), la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbaţi”, mai notează CNSAS.
Pe plan național, doar 0,95% dintre femeile care serviseră în Securitate ocupau poziții de conducere, în timp ce restul de 99,05% erau alocate în funcții de execuție.
Potrivit CNSAS, în întregul sistem al Securității – la nivel central, în trupe și pe teritoriul național – se numără 22 de femei ocupând poziții de conducere, 11 dintre ele în centrul de comandă și restul 11 în zonele teritoriale, indicând un acces extrem de limitat al femeilor la structurile decizionale ale instituției.
COMENTARII / 0