Începând cu 3 iulie 2023, Serviciul Român de Informații (SRI) nu mai are un director, după ce Eduard Hellvig a demisionat. Conducerea operațional
Serviciul Român de Informații a fost fondat prin Ordinul nr. 181, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) pe 26 martie 1990. Obiectivul a constatat în asumarea și restructurarea sistemelor de securitate națională, în conformitate cu principiile democratice, în urma căderii regimului comunist.
Nașterea SRI a stat tot timpul sub controversa violențelor de la Târgu Mureș din 19–20 martie 1990. Înființarea SRI la doar șase zile distanță după evenimentele din inima Transilvaniei a creat suspiciunea că fosta Securitate și puterea politică FSN au tolerat sau chiar instigat conflictul etnic pentru a crea o criză națională ce justifica reînființarea rapidă a serviciilor secrete.
Citește șiParlamentul a adoptat legea care garantează dreptul femeilor la însoțitor în timpul nașterii, în spitalele publice și private
Teoria ar fi că noua autoritate politică a constatat că România necesită servicii de informații, însă acestea nu pot fi constituite instantaneu. Singura posibilitate a fost ca acestea să se bazeze pe structurile existente. Populația era complet oposită Securitate, instituție care i-a suprimat pe zeci de ani și care, în faza inițială, a fost declarată principală responsabilă pentru represiunea revoluției și pentru uciderea a mii de manifestanți.
În acest context a fost instaurată o stare de urgență, iar criticii regimului Iliescu, liderii comunității maghiare și numeroși cercetători susțin că foste cadre ale Securității au alimentat artificial tensiunile interetnice din Ardeal. Poliția și Armata au răspuns pasiv la aceste evenimente. Scopul a fost de a induce o stare de panică publică privind un presupus pericol de pierdere a Transilvaniei sau de război civil, demonstrând astfel că țara se află în derivă fără o structură internă de informații.
Trecerea rapidă de la violențe la Decretul de înființare a SRI le-a permis cadrelor fostei poliții politice comuniste să revină în activitate nu ca reprezentanți ai unui regim opresiv, ci ca „apărători ai unității naționale”. Mii de foști ofițeri de Securitate au fost reîncadrați aproape instantaneu în SRI, obținând reabilitarea socială și conservarea pârghiilor de influență.
Critici masive au fost ridicate de societatea civilă, care a susținut că, în realitate, ex-poliția politică comunistă a fost
reciclată
.
Pentru a submina opoziția, SRI a fost supus unor ofițeri din Armata, pentru a crea impresia că există un control al noii structuri dornică de schimbări. Prin urmare, majoritatea secțiunilor județene ale serviciului a fost gestionată de ofițeri proveniți din MApN, însă aceștia au fost rapid îndepărtați.
Procesul de înlocuire a vechilor cadre și de profesionalizare a instituției a fost extins, încă în desfășurare, și s-a realizat în mod progresiv prin pensionări, mutări în rezervă și angajarea tinerilor civili, fiind accelerat de necesitățile de interoperabilitate în contextul aderării României la NATO.
În ianuarie 1990, înainte ca SRI să fie creat, a izbucnit o altă dispută. În acea perioadă, Virgil Măgureanu a preluat personal accesul la arhivele și microfilmele ex-UM 0110, iar urmele acestora au dispărut. Acest act a atras critici acerbe, fiind suspectat că ar fi asigurat confidențialitatea dosarelor unor personalități cheie ale noului regim.
La doar câteva zile de la decretul de înființare a SRI, în luna aprilie a anului 1990, Virgil Măgureanu, primul director al SRI, și generalul-colonel Mihai Chițac, ministrul de Interne de atunci, au semnat un protocol prin care Ministerul de Interne se obliga la transferarea către SRI a imobilelor „cu destinație cazarmă, sedii, depozite, garaje, terenuri pentru gospodăriile zootehnice și alte clădiri folosite în exclusivitate sau în comun cu M.I. de fostul Departament al Securității Statului potrivit structurilor acestuia”. Tot prin acest protocol, Ministerul de Interne a predat către SRI toate categoriile „de materiale existente în depozitele M.I. la data de 31 decembrie 1989”, inclusiv râvnitele arhive ale Securității (care cu greu au fost predate apoi către CNSAS). Cu această ocazie, SRI a preluat și infrastructura cursului „Informații” din cadrul Școlii Militare de Ofițeri Activi Băneasa cu tot ce avea (clădiri, cadre didactice, mașini, materiale, personal auxiliar și elevii din anii I, II și III). Prin același protocol, M.I. s-a angajat să asigure temporar asistență medicală, medicamente, servicii de tipografie, mentenanța și reparațiile tehnice și paza sediilor SRI până în luna octombrie 1990.
Chiar dacă toate proprietățile fostei Securității erau în posesia Armatei, conform legii acestea se aflau sub administrarea Ministerului de Interne, instituție în care, în perioada comunistă, se afla și DSS.
În esență, Serviciul Român de Informații a fost format pe baza structurii rămase a fostului Departament al Securității Statului (DSS). Deși Securitatea a fost oficial dizolvată pe 30 decembrie 1989 și a fost temporar subordonată Ministerului Apărării Naționale, noua instituție, creată la mai puțin de trei luni după revoluție, a preluat personalul, echipamentele și arhivele structurii anterioare.
Primul lider al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, a avut un impact esențial și decisiv în constituirea acestei instituții, fiind numit
„arhitectul”
al acesteia.
Om de încredere al noii puteri, Măgureanu a fost, înainte de 1989, profesor la Academia „Ștefan Gheorghiu” și a făcut parte din nucleul de opoziție față de Nicolae Ceaușescu, alături de Ion Iliescu, nucleu creat încă de la începutul anilor `80. În această perioadă, Virgil Măgureanu a intrat în atenția Unității Speciale 0110 a Securității (structura însărcinată cu contraspionajul împotriva URSS și a țărilor din Pactul de la Varșovia). Securitatea îl monitoriza din cauza contactelor sale cu figuri din nomenclatură și din armată (precum Ion Iliescu sau generalul Nicolae Militaru), considerate de regimul Ceaușescu drept filo-sovietice sau favorabile Moscovei. În mai 1989, Măgureanu a fost plasat sub supraveghere strictă și mutat intempestiv la Focșani.
Măgureanu a respins în mod repetat acuza
În perioada Revoluției din decembrie 1989, Măgureanu a intrat în rândurile Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) și a contribuit activ la procedura și la execuția soților Ceaușescu la Târgoviște. Prin apropierea sa de Iliescu, i s-a atribuit responsabilitatea de a crea o nouă structură de informații a statului.
Măgureanu a coordonat alegerea și integrarea personalului în noul SRI. În perioada sa de conducere, instituția a preluat logistica, arhivele și majoritatea ofițerilor ex‑Securitate. La acea vreme, el a susținut că statul necesită „profesioniști” pentru colectarea informațiilor și că un serviciu secret nu poate fi construit de la zero doar cu amatori.
În perioada de șapte ani în care a fost la conducere, Virgil Măgureanu a pus în mișcare reorganizarea SRI și a inițiat primele legături și colaborări cu serviciile de informații din Occident, în speranța de a transforma imaginea instituției în mediul extern.
În concluzie, Virgil Măgureanu a fost nu doar primul director al SRI, ci și creatorul său în faza incipientă.
S-a demonstrat că Vir
În anii ’90 au fost descoperite probe care arată că, în anii ’70, Virgil Măgureanu (născut Virgil Astaloș) a fost angajat de Departamentul de Informații Externe – serviciul de spionaj extern al Securității – sub pseudonimul „Mihăilă Mihai”. Când a intrat în funcția de profesor la Academia „Ștefan Gheorghiu” în 1978, a fost plasat în rezervă, însă a rămas în dosarele structurii externe ca colaborator.
Pus în fața dovezilor, directorul SRI a fost forțat să recunoască public că a trecut prin Securitate. El a argumentat că statutul său de ofițer DIE reprezenta doar o „acoperire formală” indispensabilă pentru a desfășura studii academice în străinătate și că a fost transferat rapid în rezervă din cauza ideologiei sale neconformiste
Virgil Măgureanu, considerat un om de încredere al noii autorități, a acționat ca punte de legătură între vechea Securitate și noul serviciu de informații, conducând o tranziție extrem de dificilă, însoțită de numeroase controverse politice și sociale în anii ’90.
SRI-ul proaspăt nu a reușit să se desprindă rapid de vechile metode. Serviciul a fost implicat, fie prin anumite ofițeri, fie chiar direct prin directorul Măgureanu, în numeroase scandaluri.
Una dintre cele mai grave crize din istoria timpurie a SRI a fost denumită de presă „Scandalul Berevoiești”. La scurt timp după înființarea SRI, documente secrete din arhivele fostei Securități au fost încărcate în camioane și transportate într-o râpă din comuna Berevoiești (județul Argeș). Ofițerii au încercat să le incinereze și să le acopere cu pământ. Din cauză că mormanul de hârtii era masiv, arderea a fost incompletă, iar localnicii au observat fumul și mișcările suspecte din zonă. Avertizați de localnici, în luna mai 1991, jurnaliștii de la România Liberă, în frunte cu Petre Mihai Băcanu, s-au deplasat la fața locului și au dezgropat saci întregi de documente arse parțial sau intacte. Ziarul a început să publice zilnic pagini din arhivele recuperate, provocând un șoc în opinia publică.
Inițial, directorul Virgil Măgureanu a încercat să minimalizeze incidentul, susținând că la Berevoiești a fost dusă doar „maculatură neimportantă” destinată casării. Însă, printre documentele care conțineau note informative despre disidenți, intelectuali și lideri ai opoziției anticomuniste, liste cu rețele de informatori și fișe de urmărire informativă sau transcrieri de interceptări telefonice și filaje au fost descoperite și unele cu antetul SRI și fragmente de materiale de la PNL și PNȚCD ajunse la structurile SRI după evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Documentele au evidențiat nu doar operațiunile fostei Securități, ci și faptul că anumite figuri din opoziție erau încă urmărite de noul serviciu în perioada post-1989. În fața dovezilor necontestabile difuzate de mass-media, Virgil Măgureanu a fost obligat să se prezinte în Parlament și să recunoască că ofițeri ai SRI au comis acte ilegale prin încercarea de a distruge arhivele. Incidentul a arătat societății civile că noul serviciu se străduia să ascundă identitatea rețelei de informatori din vechea securitate și să elimine urmele poliției politice comuniste.
În ciuda acestor aspecte, SRI a continuat să aplice anumite practici din vechea Securitate, generând astfel noi scandaluri.
„Terasa Anda” reprezintă probabil cel mai notabil incident în care SRI a încercat să submineze libertatea presei. Evenimentul s-a desfășurat în iunie 1995, când Tana Ardeleanu, jurnalistă la Ziua, publica o serie de investigații provocatoare despre presupusele legături ale președintelui Ion Iliescu cu KGB în perioada studiilor la Moscova. În data de 21 iunie 1995, în timp ce se afla la localul „Terasa Anda” din București, grupul de la Ziua a detectat și a confruntat o
În mijlocul unei dezbateri aprinse privind libertatea de presă și intervenția serviciilor secrete în viața civilă, Virgil Măgureanu, directorul SRI în acel moment, a fost supus din nou audiției de către Comisia parlamentară de control al SRI. Scandalul a condus la demisia prim‑adjunctului SRI, generalul Victor Marcu (provenit din vechile structuri), sub pretextul unei gestionări
În mai 1996, la doar un an după instaurarea noii ere, căpitanul Constantin Bucur a dezvăluit în fața mass-media, în timpul unei conferințe de presă desfășurată în mijlocul campaniei electorale, existența unor interceptări ilegale efectuate de SRI asupra conversațiilor dintre jurnaliști de la Academia Cațavencu și România Liberă și membri ai opoziției
În vara lui 1997, Virgil Măgureanu, care nu mai ocupase funcția de director al SRI, a încercat să intimideze doi reporteri din Jurnalul Național, folosindu‑se de o angajată a Serviciului, un ofițer din Departamentul Juridic. În acel moment, jurnaliștii expuneau
„Afacerea Bastos”
, în care se susținea că, în perioada în care Virgil Măgureanu era la conducerea SRI, el ar fi susținut o rețea de contrabandă cu țigări.
Măgureanu și SRI au apărut în numeroase controverse din anii ’90 legate de contrabandă de țigări, printre care cele orchestrate de Zaher Iskandarani, frații Mike și Elie Nassar (care a fost primul asasinat la începutul anilor 2000 în Brazilia) și Victor Issa, precum și de contrabandă de combustibili provenind din fosta Iugoslavie. Autoritățile au susținut că SRI fie a oferit sprijin contrabandiștilor, fie a cunoscut activitatea și a lăsat-o să continue fără
În majoritatea cazurilor, SRI nu a fost direct implicat, însă s-a demonstrat că era la curent cu toate evenimentele și nu a intervenit. Virgil Măgureanu a respins în mod sistematic acuzațiile de complicitate, argumentând că orice interacțiune cu personal din lumea interlopă sau cu afaceri arabe se datora exclusiv colectării de date privind securitatea națională. Deși doar câțiva ofițeri din instituție se ocupau de contrabandă, imaginea a fost marcată pe întregul SRI, iar scandalurile au rămas o cicatrice pe profilul inițial al noului serviciu secret.
Lui Virgil Măgureanu i-a urmat la șefia SRI Costin Georgescu, persoană impusă în funcție de CDR și președintele Emil Constantinescu. În perioada acestuia, deși reformele au continuat, SRI a fost implicat în scandalul Țigareta II, a fost acuzat de pasivitate în timpul Mineriadei din 1999, de implicare în FNI (creat de Sorin Ovidiu Vântu, care avea pe statul de plată mai mulți foști ofițeri de informații) sau de refuzul de a preda integral arhivele fostei Securități. Legat de arhivă, Georgescu a invocat motive de „siguranță națională”, fapt ce a stârnit proteste vehemente din partea societății civile și a colegilor din coaliția de guvernare.
În perioada 2001–2006, Radu Timofte ocupase funcția de director al S
În cele din urmă, Hayssam a primit o sentință de 24 de ani pentru numeroase acuzații, printre ele și terorismul, și a fost închis în 2013, imediat după ce s-a predat. În ultimele zile, el a fost eliberat pe bază de condiționare din penitențiarul
Timofte a întâmpinat, pe parcursul mandatului său, numeroase acuzații referitoare la presupuse legături neautorizate cu ofițeri ai serviciilor secrete sovietice sau ruse în primii ani ai anilor ’90. Aceste acuzații au fost inițiate de Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, și au circulat în mass-media, însă Timofte le-a respins categoric.
În scurt timp după demisia lui Radu Timofte, SRI a fost pus în centrul unui scandal din Prahova. Generalul Ovidiu Soare, fost director al Inspectoratului pentru Apărarea Constituției din cadrul SRI – Direcția A, și colonelul Gheorghe Dumitrache au fost aduși în fața instanței și ulterior condamnați definitiv la închisoare. Procurorii au demonstrat că aceștia acceptau mită, exercitau influență și asigurau protecția rețelelor de contrabandă cu produse petroliere din județul Prahova, dovedind că structuri de rang înalt din SRI funcționau ca rețele de protecție pentru mediul interlop local. În acea perioadă, pentru câteva luni, șefia SRI a fost ocupată de tânărul locotenent-colonel Florian Coldea, susținut de Traian Băsescu.
Din octombrie 2006 până la începutul anului 2015, director al SRI a fost George Maior. În perioada lui Maior, SRI s-a ancorat mai puternic în structurile euro-atlantice, însă nu au lipsit scandaluri majore. În primul an de mandat, în timpul primei suspendări a președintelui Traian Băsescu, Maior a avut parte de un scandal în urma publicării a două note interne de uz personal scrise de Florian Coldea. Acestea conțineau fișe despre trecutul și vulnerabilitățile a trei judecători de la Curtea Constituțională care urmau să se pronunțe pe suspendare. În urma scandalului de presiune asupra CCR, Coldea a fost suspendat temporar din funcția de prim-adjunct de către Comisia de control.
În perioada conducerii lui Maior, au fost semnate acorduri clasificate de cooperare între SRI, Parchetul General și DNA. Aceste documente au facilitat formarea de echipe mixte compuse din anchetatori și ofițeri de informații, generând ulterior controverse uriașe legate de militarizarea dosarelor penale și de implicarea serviciului în anchetele judiciare. În mandatul său, s-a consolidat o legătură extrem de strânsă între conducerea SRI și antreprenorul Sebastian Ghiță.
El ocupase poziția de membru în Comisia parlamentară de control al SRI și de patron al mass-mediei, în timp ce firmele sale de tehnologie informațională erau contractate de stat și livrau infrastructură tehnologică pentru serviciile secrete. În anul 2014, directorul juridic al SRI, General Dumitru Dumbravă, a descris instanțele de judecată ca fiind „câmp tactic” al serviciului până la obținerea sentințelor finale. Această declarație a generat un scandal major privind presiunile exercitate de SRI asupra judecătorilor.
Pe parcursul mandatului lui Maior a apărut și incidentul denumit Sufrageria lui Oprea. Acesta a fost țintă din cauza prezenței sale, alături de Florian Coldea și Laura Codruța Kövesi, în locuința politicianului Gabriel Oprea, în noaptea numărării voturilor la alegerile prezidențiale din 2009, contribuind la acuzațiile privind implicarea directă a conducerii SRI în procesul electoral.
În continuare, SRI a susținut cu intensitate un ansamblu de legi ce vizează reținerea datelor de telecomunicații și identificarea deținătorilor de carduri PrePay. Când Curtea Constituțională a considerat aceste acte neconstituționale, George Maior a ridicat un atac public sever împotriva judecătorilor CCR, avertizând că aceștia ar fi responsabili în cazul unor catastrofe viitoare. Tensiunile politice generate de această confruntare au condus în mod direct la demisia sa în ianuarie 2015. În urma plecării lui George Maior, interimatul a fost preluat din nou de Florian Coldea, care în martie 2014 fusese promovat la gradul de general-locotenent de către președintele Traian Băsescu.
Eduard Hellvig a ocupat funcția de director al Serviciului Român de informații pentru o perioadă de opt ani și patru luni, începând cu 2 martie 2015 și terminând la 3 iulie 2023. În această etapă, SRI a implementat o strategie de distanțare de moștenirea comunistă și de reorganizare instituțională, însă perioada a fost în același timp însoțită de scandaluri politice și operative de amploare.
Sebastian Ghiță a părăsit țara și a publicat mai multe înregistrări în care a descris legăturile foarte strânse și vacanțele private împreună cu prim-adjunctul Florian Coldea. Scandalul de pe mass-media a determinat suspendarea lui, a inițiat o anchetă internă și, în cele din urmă, a dus la transferul lui Coldea în rezervă de către Hellvig în ianuarie 2017.
În 2016, scandalul de spionaj „Black Cube” a implicat angajarea unei companii israeliene de spionaj privat, cu scopul de a monitoriza și a hărțui Laura Codruța Kövesi, șefa DNA. În cadrul acestei acțiuni, au fost recrutate foști ofițeri ai serviciului, printre ei colonelul Daniel Dragomir al SRI. Evenimentul a evidențiat pericolele asociate cu prezența unor foste cadre operative în sectorul privat, fie că este vorba de afaceri sau de politică.
În anul 2016 a fost dezvăluită controversa „Hexi Pharma”. În urma crizei dezinfectanților diluați din spitale, SRI s-a apărat susținând că în ultimii ani ar fi transmis peste o sută de note informative președinților, premierilor și miniștrilor Sănătății. Aceste revelări au generat un val de indignare, iar instituția a fost acuzată de lipsă de reacție fermă în fața unei amenințări la sănătatea publică și de posibila protejare a afacerilor medicale, în special având în vedere că firma a fost fondată de un fost ofițer de informații.
În perioada conflictelor dintre majoritatea parlamentară PSD-ALDE și sistemul de justiție, SRI a fost acuzat de orchestrarea <
În primăvara anului 2022 au fost scoase în presă drafturile unor proiecte de lege privind securitatea națională. Acestea ofereau atribuții extinse serviciului: imunitate juridică pentru ofițeri, obligația cetățenilor și firmelor de a colabora cu SRI la cerere și posibilitatea de a înființa firme proprii. În urma criticilor vehemente din partea societății civile, Hellvig a fost nevoit să intervină public pentru a da asigurări că SRI nu își dorește „legi ca pe vremea Securității”.
Ultimul director civil al SRI a fost Hellvig. În iulie 2023, la momentul demisiei sale, a susținut că a realizat toate scopurile pe care le-și propusese la începutul mandatului, în special transferul complet al arhivelor Securității către CNSAS, anularea protocoalelor secrete cu parchetele și restructurarea geografică a instituției. În prezent, interimatul îl ocupă generalul Răzvan Ionescu, prim‑adjunct al directorului SRI, care a preluat funcția în locul lui Florian Coldea.
COMENTARII / 0