Sfânta Parascheva: Ocrotitoarea Moldovei și minuni deosebite

Sfânta Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei și una dintre cele mai iubite sfinte ale ortodoxiei, a avut o viață marcată de credință, smerenie și renunțare la cele lumești. Prăznuită anual pe 14 octombrie, este cinstită de milioane de credincioși pentru ajutorul oferit celor aflați în suferință și pentru minunile care i-au fost atribuite de-a lungul timpului.

Evenimentul se desfășoară în afara semnificației sale religioase și este însoțit de numite obiceiuri și credințe populare, păstrate de-a lungul anilor.

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Citește șiCum scapi rapid de geamurile aburite la mașină în diminețile reci. Greșeala frecventă pe care o fac șoferii și trucul simplu care nu costă nimic

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivat, astăzi numit Boiados, pe malul Mării Marmara, lângă Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. În prima jumătate a XI-lea secol, ea s-a distins încă de la început printr-o credință profundă și prin afecțiunea față de Dumnezeu și de om.

În perioada de copilărie, Parascheva a adoptat modelul de viață creștină, învățând să manifeste milă, să ofere ajutor celor în suferință și să realizeze acte de bine. Pentru ea, dragostea față de aproapelui constituia nu doar un principiu de credință, ci și un stil de viață.

Primele texte românești care se referă la Sfânta Parascheva.

În limba română, una dintre primele referințe la existența Sfintei Cuvioase Parascheva apare în „Cartea românească de învățătură”, o lucrare compusă de mitropolitul Varlaam al Moldovei și lansată în Iași în 1643. Această publicație a facilitat diseminarea doctrinelor creștine în limba română și a asigurat conservarea tradiției despre viața și venerarea sfintei.

Îndemnul către Hristos și ajutorul celor săraci.

Într-un punct decisiv al existenței sale, la zece ani, în timp ce se afla în interiorul unei biserici, a auzit cuvintele Sfintei Evanghelii:

„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”

(Marcu 8, 34).

Aceste declarații au lăsat o impresie profundă asupra tinerii Parascheva, consolidând dorința ei de a-și consacra existența lui Hristos. În urma acestor cuvinte, ea a decis să urmeze drumul credinței, al smereniei și al sacrificiului, dedicându‑se celor în nevoie.

Conform documentelor sacre, ea avea obiceiul de a oferi hainele și bunurile prețioase celor săraci, fără sprijin. Nu acorda valoare acumulărilor materiale, ci credea că reala satisfacție constă în dragostea față de Dumnezeu și în sprijinirea aproapelui.

Cuvioasei a pornit pelerinajul către Țara Sfântă.

Sfânta Parascheva a pierdut părinții și a lăsat locuința din Epivat, pornind spre Ierusalim cu dorința de a ajunge în locuri sfinte. Pe drum a traversat Constantinopol, unde s-a închinat la moaștele sfinților și a solicitat binecuvântarea părinților duhovnicești. Călătoria a continuat, făcând o oprire temporară la Calcedon, cunoscut astăzi ca Kadikoy, în Turcia. În final, a ajuns la Heracleea Pontului, unde a petrecut timp într-o mănăstire dedicată Maicii Domnului.

Cuvioasa Parascheva a ajuns în Ierusalim după o perioadă de călătorie. Impresionată de sfințenia acestor locuri, a manifestat dorința de a-și petrece restul vieții acolo. A cerut rugăciune la Locurile Sfinte, iar apoi s-a retras într-o mănăstire de maici din pustiu Iordanului, într-un teritoriu legat de viața Sfântului Ioan Botezătorul și a Cuvioasei Maria Egipteanca.

Întoarcerea la țara de origine și trecerea către eternitate

La vârsta de 25 de ani, în timpul unei nopți dedicate rugăciunii, a apărut un înger strălucitor care i-a cerut să părăsească pustiu și să se întoarcă în țara natală. Îngerul i-a spus că trupul va rămâne pe pământ, iar sufletul se va ridica spre cer alături de Hristos, pe care o iubea mai mult decât părinții, rudele și toate bunurile materiale.

După ce a urmat îndemnul primit, Parascheva s-a întors în Epivat, unde a continuat să trăiască cu smerenie și discreție, fără ca oamenii să-i cunoască adevărata identitate. La 27 de ani, și-a încredințat sufletul lui Hristos, iar trupul său a fost îngropat în apropierea mării.

Găsirea relicvelor sfinte și primele miracole

Moaștele Sfintei Parascheva au fost găsite după o perioadă, în urma unor evenimente extraordinare. Conform tradiției, ea s-a manifestat în visul unui credincios devotat, Gheorghe din Kallicrateia, și al unei femei pe nume Eftimia, încurajându-i să descopere trupul. Când a fost găsit, corpul era neputrezit și emana o miros plăcut, iar acesta a fost onorat și așezat cu cinste în Biserica „Sfinții Apostoli” din Kallicrateia.

În acea locație, relicvele sfinte au persistat, conform surselor, pentru 200 de ani. Noutatea despre fapte miraculoase realizate prin intercedarea Cuvioasei s-a răspândit, determinând un număr mare de credincioși să se prezinte pentru a se închina și a solicita sprijin.

Calea moaștelor în cetățile creștine

În anul 1235, moaștele Sfintei Parascheva au fost transportate în Târnovo, localitatea din Bulgaria de astăzi, unde au stat aproximativ

Transportul moaștelor către Iași

În anul 1641, în perioada domniei lui Vasile Lupu, relicvele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aduse în Moldova, fiind dăruite domnitorului de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.

Conform documentelor din acea perioadă, raca a fost dusă cu un vas pe Marea Neagră până la Galați, alături de trei mitropoliți greci. De acolo, moaștele au fost transportate la Iași cu un car condus de boi, în cadrul unei procesiuni la care au participat mulți preoți și credincioși.

În capitala Moldovei, obiectele au primit o primire deosebită din partea domnitorului Vasile Lupu, a mitropolitului Varlaam și a episcopilor din Roman și Huși. La data de 13 iunie 1641, s-au amplasat în biserica „Sfinții Trei Ierarhi” și au stat acolo până în anul 1889. Mai târziu, s-au transferat în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde încă se conservă, fiind onorate de mulți pelerini provenind atât din România, cât și din străinătate.