Infertilitate, menstruaţii lunare neregulate, ten gras şi acnee, pilozitate exagerată, dar şi creştere în greutate inexplicabilă, rezintenţă la insulină şi glicemie crescută sunt toate simptome ale sindromului ovarian metabolic poliendocrin (PMOS), una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine întâlnite la femeile aflate la vârsta reproductivă.
Dr. Georgiana Bolocan, specialist ginecolog la Hyperclininca MedLife Solomed Piteşti, a subliniat că modul de tratament a fost revizuit recent, după ce cercetările au arătat că această afecțiune nu se limitează la ovare, ci afectează întregul organism.
Ce înseamnă sindromul ovarian metabolic poliendocrin?
Citește și1 din 3 adulți români suferă de obezitate. Cazul revoltător al pacientului refuzat de spitale pentru că era „prea gras” și ce își propune să schimbe Carta Albă a Obezității
Sindromul ovarelor polichistice, denumit recent sub abrevierea PCOS, reprezintă una dintre cele mai comune tulburări observate la femeile tinere, iar aceasta nu se limitează doar la formarea de chisturi ovariene, ci implică și afectarea întregului corp.
„Este important de precizat că vorbim despre un sindrom, nu despre o boală, ceea ce înseamnă că nu are o singură cauză. Manifestările sale sunt rezultatul interacțiunii complexe dintre factori genetici, metabolici, endocrini și de mediu. De aceea, acumulările de date clinice din ultimii ani au demonstrat că prezența ovarelor polichistice ca unic semn ecografic nu este suficient pentru a caracteriza acest sindrom. Medicii și cercetătorii din trecut au asociat simptomatologia direct cu prezența chisturilor sau a foliculilor ovarieni evidențiați prin investigații ecografice, fapt care a deviat atenția de la adevărata cauză a bolii. În mai 2026, în urma unui amplu proces internațional de consens, afecțiunea cunoscută timp de decenii sub denumirea de Polycystic Ovary Syndrome (PCOS) a fost redenumită Polyendocrine Metabolic Ovarian Syndrome (PMOS). Noua denumire reflectă mai bine caracterul multisistemic al afecțiunii și faptul că aceasta nu reprezintă o problemă limitată la nivelul ovarelor. Procesul de schimbare a denumirii a fost publicat în The Lancet și a implicat organizații medicale, academice și de pacienți din întreaga lume”, a subliniat dr. Georgiana Bolocan.
PMOS influențează întregul corp
adolescenței în faza adolescenței, doctorul a precizat că semnele sindromului pot apărea încă din acea perioadă, uneori în menarhei în apropiere de menarhe, însă aspectul clinic poate fi clar și mai târziu. În consultarea ginecologică, pacientul poate veni la medic cu un set foarte divers de simptome, printre care menstruații nereg
„Există paciente care prezintă cicluri aparent regulate pentru o perioadă de timp, pentru ca ulterior să apară tulburări de ovulație și modificări ale ciclului menstrual. Printre cele mai frecvente semne și simptome se numără ciclurile menstruale neregulate sau rare, absența menstruației, ovulația neregulată sau imprevizibilă și dificultățile de obținere a unei sarcini. Aceste manifestări sunt consecința disfuncției ovulatorii și a modificărilor endocrine caracteristice sindromului. Un alt element important este hiperandrogenismul, adică prezența unor niveluri crescute de androgeni sau a unor manifestări clinice determinate de aceștia. Pacienta poate observa apariția sau accentuarea pilozității în regiuni androgen-dependente, acnee persistentă.
Pe lângă componenta reproductivă și endocrină, PMOS are și o importantă componentă metabolică. Rezistența la insulină și hiperinsulinemia sunt frecvent întâlnite, deși nu sunt prezente în mod obligatoriu la toate pacientele. Aceste modificări pot favoriza creșterea riscului de tulburări ale metabolismului glucidic și se pot asocia cu dificultăți în controlul greutății. Relația dintre greutate, insulinorezistență și tulburările endocrine este complexă și bidirecțională, fiecare dintre acești factori putând influența evoluția celorlalți. Nu toate pacientele prezintă aceleași simptome sau aceleaşi modificări hormonale”, a menţionat ginecologul.
Factorii genetici sunt esential pentru inițierea PMOS.
Referitor la factorii care determină această afecțiune, medicul a menționat că originea sindromului ovarian metabolic poliendocrin încă nu a fost complet clarificată.
„Datele disponibile susțin existența unei interacțiuni complexe între predispoziția genetică și epigenetică, dereglările endocrine și metabolice și factorii de mediu, PMOS având astfel o etiologie multifactorială.
Această heterogenitate etiopatogenică explică diversitatea manifestărilor clinice și metabolice. Printre factorii de risc asociați cu apariția și expresia fenotipică a sindromului se numără predispoziția familială, rezistența la insulină, hiperandrogenismul, excesul ponderal și obezitatea, precum și anumiți factori nutriționali și de stil de viață. Factorii de mediu pot interacționa cu susceptibilitatea genetică și epigenetică, influențând atât apariția sindromului, cât și severitatea manifestărilor acestuia”, a explicat dr. Georgiana Bolocan.
Potentialul pentru PMOS este influențat semnificativ de factori genetici, explică medicul, iar sindromul este recunoscut ca o boală complexă, caracterizată de un determinism poligenic. Cercetările din domeniul specializat au descoperit o multitudine de variante genetice legate de diversele aspecte ale sindromului și au subliniat interacțiuni atât între gene, cât și între factorii genetici și cei de mediu.
„Genele candidate identificate până în prezent sunt implicate în mai multe mecanisme fiziopatologice, inclusiv steroidogeneza ovariană și suprarenaliană, secreția și acțiunea insulinei, acțiunea hormonilor steroizi, reglarea gonadotropinelor, metabolismul energetic și procesele inflamatorii.
Printre genele și căile biologice investigate în fiziopatologia PMOS se numără: steroidogeneza ovariană și suprarenaliană: CYP11A1, CYP17A1, CYP19A1 și alte gene implicate în sinteza hormonilor steroizi; secreția și acțiunea insulinei: INS, INSR, IRS1, IRS2 și CAPN10, implicate în diferite componente ale homeostaziei și semnalizării insulinei; acțiunea hormonilor steroizi: AR (receptorul androgenic) și SHBG (globulina de legare a hormonilor sexuali), cu rol în disponibilitatea și acțiunea androgenilor; reglarea funcției gonadotropinelor și a foliculogenezei: FSHR (receptorul hormonului foliculostimulant), LHCGR, precum și gene asociate sistemului AMH și folistatină şi metabolismul și alte mecanisme implicate în fiziopatologia PMOS: FTO, PAI-1 și alte gene investigate în relație cu obezitatea, metabolismul energetic, inflamația și riscul metabolic.
Dar identificarea unei variante genetice asociate cu PMOS nu înseamnă că aceasta este, în mod individual, responsabilă de apariția sindromului. Cel mai probabil, riscul este determinat de efectul cumulativ al mai multor variante genetice, modul în care acestea interacționează între ele și influența factorilor de mediu. Din acest motiv, factorii genetici trebuie considerați factori de susceptibilitate, și nu determinanți unici ai bolii”, a subliniat medicul ginecolog.
Un stil de viață sănătos contribuie la îmbunătățirea efectelor terapeutice.
Modificarea stilului de viață reprezintă una dintre componentele fundamentale ale managementului sindromului ovarian metabolic poliendocrin (PMOS), fiind recomandată tuturor pacientelor, indiferent de statusul ponderal, mai spune medicul.
În afară de terapia medicamentosă prescrisă de medic, un stil de viață sănătos poate susține și spori eficiența tratamentului. Exercițiile fizice periodice, păstrarea unei greutăți corporale corecte, alimentația echilibrată, renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool constituie elemente ale unei strategii de intervenție în stilul de viață. Pentru femeile cu exces ponderal, o scăderea în greutate, chiar și modestă, poate aduce beneficii metabolice și hormonale. Gestionarea greutății poate îmbunătăți regularitatea ciclurilor menstruale, fertilitatea și parametrii metabolici, și poate diminua hiperandrogenism
Prin optimizarea transportului și metabolismului glucozei, activitatea fizică poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și poate contribui la ameliorarea tulburărilor metabolice asociate PMOS. Activitatea fizică de intensitate moderată spre intensa poate avea beneficii importante asupra rezistenței la insulină, compoziției corporale și condiției fizice. În același timp, exercițiile de rezistență, asociate cu activitatea aerobică, pot contribui la îmbunătățirea profilului metabolic și hormonal, inclusiv a hiperandrogenismului”, a sublinat medicul.
În cazul PMOS, tratamentul este ajustat la fiecare pacient, în funcție de manifestările simptomatice.
Odată ce se exclud alte posibile cauze ce pot reproduce semnele clinice, diagnosticul PMOS se stabilește pe baza unor criterii clinice și/sau biochimice ce indică hiperandrogenism, însoțite de tulburări ovulatorii și/sau de o morfologie ovariană polichistică, conform Criteriilor ESHRE/ASRM – Rotterdam (2003) și Criteriilor Androgen Excess Society (AES) (2006).
„Criteriile Rotterdam permit stabilirea diagnosticului în prezența a două din cele trei caracteristici, în timp ce criteriile NICHD/NIH și AES acordă un rol central hiperandrogenismului. Criteriile Rotterdam includ hiperandogenism, oligoovulatie/anovulatie şi morfologie ovariană micropolichistică, în timp ce criteriile AES includ hiperandogenism, oligoovulatie/anovulatie, morfologie ovariana micropolichistică şi excluderea altor afecţiuni cu manifestări similare”, a prezentat dr. Bolocan.
Tratamentul sindromului ovarian metabolic poliendocrin este individualizat și adaptat simptomatologiei și obiectivelor fiecărei paciente, scopul terapeutic fiind ameliorarea manifestărilor hiperandrogenismului, reglarea ciclurilor menstruale, inducerea ovulației la pacientele care doresc obținerea unei sarcini și reducerea riscului de complicații pe termen lung.
PMOS are o etiologie multifactorială și o prezentare clinică heterogenă, necesitând o abordare
Sunt disponibile medicamente specializate pentru lipsa ovulației și pentru infertilitate; în ceea ce privește infertilitatea, fertilizarea in vitro poate fi luată în calcul în cazurile care nu răspund la tratamentul medicamentos, refractare la tratamentul medicinal.
Pentru hirsutism și acnee, contraceptivele orale combinate reprezintă tratamentul farmacologic de bază la pacientele care nu doresc sarcină, contribuind la reglarea ciclurilor și reducerea nivelurilor de androgeni. Efectul clinic asupra hirsutismului apare de obicei după câteva luni. Antiandrogenii, în special spironolactona, pot fi utilizați în cazurile persistente, dar necesită contracepție eficientă din cauza riscului teratogen asupra fătului de sex masculin. Metodele cosmetice, precum epilarea laser, electroliza sau metodele mecanice, pot fi asociate tratamentului medicamentos.
Pacientele care nu doresc să rămână însărcinate și prezintă amenoree pot beneficia de administrarea ciclică de progestative, care previne hiperplazia endometrială și reduce sângerările uterine disfuncționale. În plus, contraceptivele orale combinate constituie o altă opțiune eficientă pentru controlul ciclului menstrual, a precizat dr. Georgiana Bolocan.
PMOS poate provoca boli grave.
Ginecologul a subliniat că principalele obstacole ale acestui sindrom constau în determinarea diagnosticului și în alegerea strategiilor terapeutice potrivite pentru fiecare pacientă.
PMOS reprezintă o tulburare complexă, cu evoluție pe termen lung și cu efecte ce depășesc domeniul reproductiv. Infertilitatea cauzată de anovulație constituie una dintre principalele manifestări clinice. În plus, sindromul este legat de un risc crescut de complicații metabolice și cardiovasculare, inclusiv diabetul zaharat de tip 2, dislipidemie, hipertensiune arterială, apnee în somn, depresie, anxietate și tulburări alimentare, precum și cancer de endometru. Prin urmare, abordarea PMOS trebuie să transcende tratamentul simptomatic și să integreze identificarea precoce și monitorizarea pe termen lung a factorilor de risc, implicând o echipă multidisciplinară formată din ginecologi, endocrinologi, diabetologi, cardiologi și nutriționiști.
Momentan nu există un tratament curativ unic pentru PMOS; intervențiile terapeutice se concentrează în principal pe gestionarea manifestărilor clinice și pe reducerea riscurilor asociate.
O abordare precoce, multidisciplinară și pe termen lung este esențială pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pacientelor
a conchis medicul.
Acest articol beneficiază de sprijinul MedLife, cea mai mare rețea privată de servicii medicale din România, și constituie o componentă a unui efort major de informare și educație, orientat spre prevenție și un stil de viață sănătos pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Scopul este bine definit: prevenirea activă și intervenția promptă, înainte ca afecțiunile să perturbe echilibrul și bunăstarea zilnică. Sănătatea nu se rezumă la lipsa bolilor; ea presupune vitalitate, mobilitate și stabilitate în orice etapă a vieții. MedLife alocă resurse continuu către metode care asigură o stare de bine de durată și favorizează o existență împlinită, nu doar în prezent, ci și în viitor.
Mai multe detalii privind serviciile oferite se pot descoperi pe www.medlife.ro.
COMENTARII / 0