Spațiul Schengen, din nou sub presiune. Controalele la frontiere se extind, iar țările UE se ceartă pe redistribuirea migranților

După o vară dificilă, marcată de criza din Ceuta, țările UE caută în grabă soluții pentru gestionarea migrației. Reintroducerea controalelor la frontiere, centrele de deportare...

După o vară dificilă, marcată de criza din Ceuta, țările UE caută în grabă soluții pentru gestionarea migrației. Reintroducerea controalelor la frontiere, centrele de deportare din afara blocului comunitar și redistribuirea migranților se anunță printre temele unei dezbateri aprinse în această toamnă, relatează Euronews.

30 iulie, mai mult de 70.000 de migranți au pătruns ilegal în exclava spaniolă Ceuta, înregistrând cea mai mare cantitate de intrări neregulamentare la frontierele europene din anul 2026. Această situație a provocat o criză politică în Spania și a alertat celelalte state membre.

Criza din Ceuta a intensificat presiunea asupra UE pentru a implementa strategia de înăsprire a normelor referitoare la solicitanții de azil și la accelerarea returnărilor, însă a evidențiat și lacunele noilor reglementări privind migrația, care se confruntă acum cu primul lor test practic de rezistență.

Citește șiCrin Antonescu: Ultima șansă a scenei politice de a da un guvern pro-occidental sau pro-european

Liderii UE vor aborda subiectul în octombrie, la Consiliul European din Brussels, marcând vârful unei perioade de discuții aprinse desfășurate în cadrul întâlnirilor formale și informale ale miniștrilor de Interne și ale ambasadorilor.

Circulația liberă în Schengen se confruntă cu dificultăți

Primul impact al acestui efect domino s-a manifestat asupra libertății de circulație în interiorul Uniun

Spania a reacționat prin adoptarea unei măsuri de retorsiune, imitând Italia, inclusiv prin replicarea exactă a formulării oficiale a notificării, și a reluat controalele la frontieră până la data de 7 septembrie. În ultimele zile ale lunii, ambele state au convenit să prelungim această intervenție cu încă 15 zile.

Nu reprezintă singurul guvern care se îngrijorează că regulile Schengen ar putea, indirect, sprijini deplasările neregulamentare. În cadrul unei întâlniri online extraordinare organizată în Bruxelles la începutul lunii August, miniștrii de Interne ai UE au inițiat o discuție privind viitorul liberei circulații.

Douăzeci și două de guverne au declarat că vor fi luate în considerare toate „măsurile necesare” pentru „protejarea ordinii publice și abordarea riscurilor generate de deplasările secundare [ale migranților]”, luând astfel în calcul o extindere a controalelor la frontiere sau consolidarea celor existente.

„Sistemul Schengen a devenit una dintre principalele victime ale dinamicii politice interne și ale preocupărilor statelor membre legate de migrație”, a declarat pentru Euronews Davide Colombi, cercetător în domeniul migrației la think tank-ul CEPS din Bruxelles.

Statele membre UE pot reintroduce unilateral controale temporare și punctuale la propriile frontiere, pentru o perioadă de până la șase luni, care poate fi prelungită până la doi ani, din motive de securitate.

În prezent, 9 state membre ale UE – Germania, Spania, Italia, Danemarca, Austria, Țările de Jos, Polonia, Franța și Suedia, alături de Norway – au readmis, pe termen scurt, controale la frontiere, susținând temeri privind migrația neregulamentară sau posibile amenințări teroriste.

În 2015, statele membre au început să păstreze controalele proprii la frontiere, în contextul crizei europene a refugiaților, deoarece se consideră că eliminarea controalelor interne în UE este strâns legată de supravegherea frontierelor externe.

„Migrația va avea repercusiuni ample asupra circulației interne. Pentru moment, Comisia optează pentru soluții diplomatice, în loc să aplice legislația UE și să conteste reintroducerea controalelor la frontiere”, a spus Colombi.

Solidaritate pe hârtie. Pactul UE privind migrația și azilul

În afara manifestării de solidaritate, alte state membre ale UE au reproșat guvernului lui Pedro Sánchez, după fluxul masiv de migranți, că nu a asigurat frontierele externe ale continentului în mod corespunzător. Solidaritatea, cel puțin pe hârtie, constituie unul dintre coloanele noilor reglementări UE privind migrația, care au intrat în vigoare la 12 iunie.

Pactul UE privind migrația și azilul stabilește un sistem obligatoriu pentru a susține statele membre din prima linie, prin intermediul unui fond de solidaritate care determină ajutorul pe care țările trebuie să îl ofere reciproc în anul următor. Membrii UE trebuie să decidă între a muta pe teritoriul lor un număr specific de solicitanti de azil, a plăti o contribuție financiară sau a acoperi costurile legate de personal și alte cheltuieli operaționale.

Redistribuirea migranților în Europa reprezintă cea mai disputată problemă, deoarece guvernele arată un interes scăzut pentru această soluție și au reușit să scadă considerabil numărul de persoane incluse în mecanismul de 2026, cerând derogări.

Repatriile se referă exclusiv la cererile de azil și la persoanele pentru care protecția a fost deja acordată, excluzind astfel majoritatea migranților marocani aflați în stare neregulamentară care au pătruns în Ceuta în iulie și care au fost sau urmează să fie returnați în țara de origine.

Spania este inclusă în lista țărilor etichetate ca fiind „sub presiune migratorie” din cauza fluxurilor de sosiri din anul precedent, și se așteaptă să primească asistență în acest an. În total, 8.878 de persoane care au cerut azil în Spania, Italia, Grecia, Cipru și Malta vor fi preluate de alte state.

În cadrul noului sistem de solidaritate, primele rupturi se manifestă: șapte state au cerut ca Italia să rețină migranții, iar guvernul italian a solicitat despăgubiri suplimentare, care nu sunt prevăzute de reglementările UE, pentru persoanele salvate pe mare de nave ale ONG-urilor și așezate pe litoralul italian.

În primele zile ale lunii septembrie, s-a realizat o întâlnire bilaterală între ministrul italian de Interne, Matteo Piantedosi, și omologul său din Germania, Alexander Dobrindt. Această sesiune a marcat începutul discuțiilor despre solidaritate, care se prevede că vor continua în cadrul Consiliului Afaceri Interne începând cu luna octombrie.

Aspectul esențial va fi definirea fondului de solidaritate pentru anul 2027, în context în care Italia și Spania ar putea să se afle pe aceeași latură, cerând contribuții mai substanțiale din partea celorlalte state, după o vară marcată de dispute diplomatice între Roma și Madrid.

Viitorul neclar al centrelor de returnare

UE a introdus, în strategia sa privind migrația, un element esențial ce urmărește returnarea migranților aflați în situație neregulamentară, prin intermediul unui regulament nou, adoptat în iunie, și considerat cel mai strict până în prezent.

Acestă prevedere permite statelor membre să expediem persoane către o țară fără legătură directă sau indirectă, dacă există un acord bilateral pentru crearea unor centre de deportare în acea țară, aflată în afara UE.

Aceste centre de returnare pot reprezenta fie zone de tranzit, în care o persoană este plasată în așteptarea reîntoarcerii în țara de origine, fie spații în care individul ar rămâne fără nicio garanție că va fi ulterior returnat.

Mai multe guverne din Europa își intensifică căutarea de state colaboratoare, orientându-se spre Asia și Africa Centrală, și plănuiesc să finalizeze primul acord de parteneriat până la sfârșitul anului, a spus un diplomat la Euronews.

Germania, Austria, Danemarca, Grecia și Țările de Jos colaborează la această inițiativă și, conform informațiilor recente, desfășoară negocieri cu Uganda și Rwanda. Miniștrii de imigrație ai celor cinci state vor analiza evoluția proiectului la o întâlnire programată în Copenhaga pe 4 septembrie.

cinci state formează o echipă de lucru care ar putea deschide drumul către un nou model la nivelul UE, în ciuda criticilor exprimate de societatea civilă, a problemelor operaționale și a eventualelor contestații legale.

„Până în prezent, nu este foarte clar cine este responsabil pentru migranții aflați într-un centru de returnare, cât timp pot rămâne acolo, cine le monitorizează condițiile și cine le oferă căi de atac eficiente în cazul încălcării drepturilor omului”, spune expertul Colombi, subliniind că legislația UE este în mod intenționat vagă pentru a le oferi statelor libertate de acțiune. „Cred că vor exista acțiuni în justiție împotriva acestor centre odată ce vor fi puse efectiv în practică, existând riscul ca ele să fie respinse în totalitate de Curte, așa cum s-a întâmplat cu schema de migrație Regatul Unit-Rwanda”.

COMENTARII / 0