De zeci de ani, Timișoara se prezintă ca „fruncea” multiculturalității din România, fiind recunoscută ca un model de toleranță și conviețuire armonioasă între etnii și comunități religioase. Toate aceste trăsături constituie spiritul Timișoarei, care se transmite din generație în generație.
O strategie a Primăriei Timișoara, care urmează să fie supusă votului în Consiliul Local, tratează pe larg „spiritul Timișoarei”, punctând că mecanismul care producea spontan deschiderea timișoreană s-a stins și că mitul rămas în urmă ajunge să împartă orașul în timișoreni adevărați și nou-veniți.
Documentul, având ca scop o reinterpretare a noțiunii, abordează și felul în care acest
Citește șiCentrul Balnear din Târgu Ocna, predat Institutului Național de Balneologie, care îl va moderniza. Tratamentele vor fi decontate prin CNAS și Casa de Pensii
„spirit al Timișoarei”
„este uneori utilizat pentru a justifica un excepționalism bănățean”
. Una dintre sugestiile sale este lansarea unei campanii cu sloganul
„Toți timișorenii sunt acasă în Timișoara!”
Ce înseamnă „spiritul Timișoarei”
Strategia pentru prezervarea și promovarea multi- și interculturalității Timișoarei 2026-2030, concepută la inițiativă a Primăriei Timișoara de specialiști din Institutul Intercultural Timișoara și Universitatea de Vest, a fost introdusă recent în cadrul unei sesiuni de transparență publică, având în vedere să fie supusă votului în cadrul unei ședințe viitoare a Consiliului Local Timișoara.
Libertatea a studiat documentul de aproape 60 de pagini, iar unul dintre punctele centrale ale strategiei municipalității timișorene pentru următorii patru ani vizează „spiritul Timișoarei”.
În introducerea Strategiei, autorii documentului menționează că „istoria Timișoarei este puternic marcată, pe de-o parte, de conviețuirea mai multor grupuri etnice, care au contribuit și au colaborat la construirea orașului, dar și, pe de altă parte, de ample fluctuații ale structurii populației”.
„Persoane și comunități întregi venite din diferite zone, mai apropiate sau mai îndepărtate, s-au stabilit aici, iar altele au părăsit Timișoara, lăsând în urmă un patrimoniu material și simbolic definitoriu pentru oraș”, se arată în document.
Autorii Strategiei mai punctează că această conviețuire într-un context divers a generat în mod spontan așa-numitul „spirit al Timișoarei”. Acest „spirit” este definit drept „o cultură locală în care diversitatea etnoculturală este apreciată, în care relațiile interculturale sunt bazate pe respect și cooperare corectă și în care nou-veniții sunt primiți cu deschidere și susținuți să-și găsească un loc în comunitatea orașului”.
„Există riscul ca «spiritul Timișoarei» să se estompeze sau chiar să dispară”
Tot în capitolul introductiv al Strategiei, autorii avertizează că „actualul context local și global, precum și tendințele demografice manifestate în ultimele decenii nu garantează că acest «spirit al Timișoarei» va fi păstrat și transmis generațiilor următoare”.
„În lipsa unor mecanisme adecvate de protecție și susținere a comunităților minoritare și a unor acțiuni de informare și conștientizare a trecutului și a valorii diversității culturale pentru prezent, însoțite de măsuri de structurare a unui cadru coerent de interacțiune, dialog și cooperare între comunitățile etnoculturale prezente în oraș, există riscul ca «spiritul Timișoarei» să se estompeze sau chiar să dispară”, se mai arată în documentul care identifică nevoia unei „abordări strategice”.
Continuarea naturală a „spiritului Timișoarei” se dovedește insuficientă.
Experții care au întocmit strategia care urmează să fie supusă votului în Consiliul Local Timișoara observă că „dacă până în urmă cu câteva decenii, comunitatea locală avea capacitatea de a transmite spontan noilor generații și nou-veniților în oraș spiritul de respect, deschidere, recunoaștere și cooperare interetnică și interconfesională al Timișoarei, evoluțiile demografice și sociale recente fac ca acest proces să nu mai aibă loc sau să fie foarte limitat”.
Conform documentului, datele din ultimului recensământ indică faptul că mai mult de 40% din locuitorii actuali ai Timișoarei provin din alte județe decât Timiș, iar estimările experților de la UVT sugerează că doar între 15 și 20% dintre rezidenții orașului au bunici născuți în Timișoara.
„Așadar, numeroși timișoreni nu au putut prelua din mediul familial informații despre patrimoniul multicultural al orașului și despre manifestările «spiritului Timișoarei» în trecutul recent”, mai reține documentul studiat de Libertatea.
Amenințarea „excepționalismului bănățean sau timișorean”
„Strategia pentru prezervarea și promovarea multi – și interculturalității Timișoarei 2026-2030” subliniază că „spiritul Timișoarei” „a contribuit și la asumarea unei identități europene și la atașamentul determinat față de valorile europene, în contextul Revoluției din 1989 și în anii ce i-au urmat”, dar asumarea acestui „spirit” „evidențiază și o serie de riscuri”.
„«Spiritul Timișoarei» este uneori utilizat pentru a justifica un excepționalism bănățean sau timișorean, care diferențiază regiunea și orașul față de restul României, cu o poziționare superioară și cu amplificarea distincției între «localnici», care au «spiritul Timișoarei», și nou-veniți, care nu îl au și care poate sunt incapabili să-l manifeste”, punctează experții angajați de Primăria Timișoara să întocmească strategia.
Documentul mai arată că „această perspectivă riscă, de asemenea, să-i facă pe mulți locuitori ai Timișoarei, fie majoritari, fie minoritari, să ezite să se considere cu adevărat timișoreni, să se simtă cu adevărat «acasă» în Timișoara”.
Un alt risc identificat în strategie este „acela al idealizării trecutului, potențial asociat cu legitimarea unei ierarhizări a comunităților etnoculturale, în detrimentul minorităților și a majoritarilor cu prezență mai recentă în Timișoara”.
Toleranța bănățeană, o negociere de interese
Strategia interculturală din Timișoara evidențiază că relațiile interculturale din oraș „nu au fost în totalitate compatibile cu principiile interculturalismului”, iar „în diferite perioade istorice, diferite grupuri au ocupat poziții dominante, anumite grupuri au fost persecutate sau excluse”.
Interculturalismul timișorean, potrivit experților, a fost unul
„pragmatic”
, reprezentând un cadru creat încă din anii colonizării Banatului pentru a evita conflictele și a le soluționa prin dreptul administrativ.
„Nu este însă vorba de un angajament în promovarea unor relații interculturale pozitive pe baza unui set de valori comune, ci de o negociere constantă în scopul beneficiilor comune, chiar cu acceptarea unor relații inechitabile”
se menționează în publicația Strategie.
Nu mai se referă la bunici, ci la comportament
Autorii documentului strategic propun ca
„spiritul Timișoarei”
– o moștenire ereditară, transmisă de la bunici într-un mod natural – să devină ceva asumat în mod conștient.
„În contextul prezentei strategii, prezervarea și promovarea spiritului Timișoarei nu înseamnă să ne raportăm la un trecut idealizat, să pretindem că el continuă să existe sau să-l resuscităm în contextul prezent, ci să ne asumăm, în mod conștient și implicit, preluarea și transmiterea către generațiile actuale și viitoare a aspectelor care sunt compatibile cu promovarea unei culturi democratice incluzive, bazată pe drepturi și pe valori democratice”, este propunerea strategilor.
Pericolul ca identitatea etnică să fie confinsă la costume
Documentul supus dezbaterii publice mai semnalează că „anumite acțiuni bine intenționate pot genera efecte opuse celor avute în vedere”: „De exemplu, activități centrate pe etalarea costumelor populare sau a folclorului pot contribui la reproducerea stereotipurilor, activități centrate pe contact intercultural pot amplifica prejudecățile celor implicați”.
„Antisemitismul, rasismul antiromi, islamofobia și alte manifestări negative rămân amenințări constante, chiar dacă se manifestă adesea latent sau sporadic. Lipsa intervențiilor sistematice de prevenție și educație poate conduce la normalizarea discursurilor de excludere, cu impact direct asupra sentimentului de siguranță și apartenență al comunităților vizate și asupra perpetuării spiritului Timișoarei”, mai avertizează experții angajați de Primăria Timișoara să realizeze „Strategia pentru prezervarea și promovarea multi – și interculturalității Timișoarei 2026-2030”.
Campania „Toți timișorenii sunt acasă în Timișoara!”
Documentul conține o serie de propuneri menite să
„valorizarea și promovarea diversității etnoculturale a Timișoarei, susținerea comunităților minoritare și consolidarea identității interculturale a orașului”
.
Printre propunerile prezentate se numără crearea unui muzeu municipal dedicat comunităților minoritare, amplasat în inima orașului; instalarea semnelor multilingve pe clădirile importante; corectarea denumirilor de străzi eronate care onorează personalități minoritare; introducerea unei materii opționale de istorie locală în curricula școlară; și aderarea la Rețeaua Orașelor Interculturale a Consiliului Europei, în care activează deja Lublin și Porto, orașe înfrățite cu Timișoara.
Este propusă și o campanie publică sub sloganul „Toți timișorenii sunt acasă în Timișoara!”. Din punct de vedere bugetar, o propunere este de alocare a 15% (cât reprezintă aproximativ proporția timișorenilor care au altă apartenență etnică decât cea română) din liniile de finanțare ale Centrului de Proiecte.
Coordonatorul Strategiei a subliniat:
„Nu trebuie să vedem că totul în trecut era pozitiv”
Călin Rus, Institutului Intercultural Timișoara și lider al grupului care a conceput documentul, a spus în cadrul interviului acordat publicației Libertatea că inițiativa provine din partea autorităților locale:
„Încă de mai mulți ani, de fapt, conducerea primăriei a manifestat interes de a face ceva în legătură cu problematica minorităților din oraș”.
Întrebat ce înseamnă concret inechitatea despre care vorbește Strategia, acesta explică: „Realitatea din istorie este că nu am avut până în prezent o societate care să afirme valorile egalității și echității ca fundamentale. Erau considerate ca firești, ca naturale anumite inegalități, anumite privilegii pentru anumite grupuri, anumite restricții pentru alte grupuri sau excluderea anumitor grupuri. Și în zona noastră, acest lucru s-a manifestat”.
„Putem vedea elemente pozitive de relații armonioase între comunități în trecut, dar nu trebuie să le idealizăm. Nu trebuie să vedem că totul în trecut era pozitiv și că ne dorim să ne întoarcem la ceva ideal din trecut”, a adăugat Rus.
Despre excepționalismul semnalat în document, Călin Rus spune că a devenit vizibil mai ales după 1990: „Este o temă pe care am constatat-o de mult timp, dar în special în anii ’90 a început să se manifeste și ulterior apar periodic poziționări ale unor persoane care fac această distincție, care, de fapt, este contrară spiritului Timișoarei”.
Directorul Institutului Intercultural Timișoara afirmă că deschiderea către cei care sosesc constituie esența definitorie a acelui spirit:
„Timișoara și Banatul au fost regiuni care în ultimii 300 de ani au fost în permanență zonă de venire și de plecare. Cei care au venit au beneficiat de acest spirit al Timișoarei, de deschidere. Au fost primiți în comunitatea orașului”.
Întrebat dacă excepționalismul se manifestă și față de restul țării, pornind de la ideea că „Banatu-i fruncea”, Călin Rus a declarat că în Banatul anilor ’90 nu au fost conflicte interreligioase cum au fost în alte zone din țară, iar faptul că au fost mai puține tensiuni interetnice e un lucru foarte bun și trebuie recunoscut, afirmat, promovat.
„Dar asta nu înseamnă că trebuie să avem o atitudine în care să spunem că noi suntem mai buni decât ceilalți. La noi există poate mai mare acest risc de a avea această diferențiere de pe poziții de superioritate față de alții”, a mai explicat coordonatorul Strategiei.
„Pot să se simtă în continuare atașați de zonele de origine”
În privința sloganului „Toți timișorenii sunt acasă în Timișoara”, Călin Rus a declarat că s-a constatat că „există tendința ca multe dintre aceste persoane (n.r. – venite din afara Timișoarei) să continue să se identifice mai degrabă cu zona de origine și uneori să fie identificate de ceilalți, să fie etichetate ca fiind din zona de unde ele sau familiile lor au venit și să nu se simtă cu adevărat timișoreni sau să nu se simtă în egală măsură timișoreni”.
„Asta nu înseamnă că ei trebuie să renunțe la alte apartenențe. Pot să se simtă în continuare atașați de zonele de origine, de comunitățile lor specifice, dar să aibă și această identitate pozitivă de timișorean”, spune Călin Rus, avertizând că, fără un asemenea mesaj, „există riscul să se mențină anumite scindări în cadrul populației”.
Călin Rus a declarat că Strategia, ce urmează a fi supusă votului în Consiliul Local, vizează o reconfigurare a
„spiritului Timișoarei”
.
„Asta își propune strategia, să redefinească, în contextul prezent și având ca repere valorile europene, spiritul Timișoarei, să-l formuleze și să-l transmită în mod intenționat, conștient, către toți cei care locuiesc în Timișoara, fie tineri, fie adulți. Să avem un proces care să continue în perioada următoare, ca viitoarele generații de timișoreni să preia și să transmită mai departe această abordare”, a conchis directorul Institutului Intercultural.
Conform Sistemului Electronic de Achiziții Publice (SICAP), în vederea elaborării „Strategiei pentru prezervarea și promovarea multi- și interculturalității Timișoarei 2026-2030”, Primăria Timișoara a transferat Institutului Intercultural 14.000 de euro. Documentul complet poate fi accesat pe site-ul Primăriei Timișoara la adresa https://assets.primariatm.ro/ec4d7f9e-4fd3-4fe9-958d-d975398ccb38.
COMENTARII / 0