Stânga se dezintegrează, iar extrema stângă se consolidează în Franța

Rezultatele alegerilor municipale din Franța, raportate de presă, indică 22 de localități cu peste 100.000 de locuitori conduse de stânga, cu doar două mai puțin decât în 2020. În schimb, 12 primării mari sunt conduse de dreapta, în timp ce centriștii controlează 6 și dreapta extremă/populistă conduce 2 (în Nisa și Perpignan).

Articolul urmează să fie prezentat în continuare.

UG, coaliția de stânga alcătuită din PS, Ecologiști, PCF și PP, a obținut victorii în primele trei orașe ca mărime, și anume la Paris, unde deține puterea neîntrerupt din 2001, Marsilia și Lyon, unde a reușit să-și reînnoiască mandatul după ce a preluat controlul în 2020.

Citește șiOperațiunea „Matrioșka”: Cum au explodat reportajele rusești false care imită presa europeană. „Anul acesta, de zece ori mai multe”

Municipalitățile precum Bordeaux, Clermont Ferrand, Besancon și Brest au înregistrat schimbări politice semnificative.
De zeci de ani fiefuri ale stângii, aceste localități, la fel ca Annecy, au trecut acum la centru și la dreapta.
În orașele mici și mijlocii, cu o populație cuprinsă între 10.000 și 100.000 de locuitori, scăderea influenței stângii este și mai pronunțată.
Numărul de primării controlate de Diverși Stânga (DVG) a scăzut considerabil, de la 196 în 2020 la 148 în 2026.
În aceeași perioadă, numărul primăriilor deținute de PS a scăzut de la 141 la 129, în timp ce PCF a înregistrat o scădere drastică, deținând acum doar 7 primării, față de 26 acum șase ani.

Municipalitățile controlate de Republicanii (LR, centru dreapta) și de Uniunea Democraților Independenți, partenerul său, au înregistrat o creștere, ajungând la 464, în creștere față de 455. Pe de altă parte, numărul de municipalități guvernate de partidele centriste, și anume Renaștere (REN), Orizonturi (HOR) și Mișcarea Democrată (MODEM), a ajuns acum la 177, în loc de 140. În același timp, Reunirea Națională (RN) și Uniunea Dreptelor pentru Republică (UDR), formațiuni politice de extremă dreaptă și populistă, au obținut câștiguri, numărând acum 37 de primării, comparativ cu doar 9 în 2020.

Dezintegarea alianței stângii nu se datorează numai pierderilor de primării, ci mai ales eșecului colaborării dintre partidele traditionale de stânga – PS, Ecologiști, PCF, PP – și LFI, care a funcționat relativ bine în timpul alegerilor legislative din 2022 și 2024.
Această colaborare a încetat să mai existe din cauza tonului din ce în ce mai extrem folosit de LFI, sub conducerea fondatorului și triplului candidat la președinție, Jean-Luc Melenchon.

LFI și-a consolidat reputația de extremistă după o serie de evenimente controversate.
În urma ucidării unui tânăr naționalist în bătaie la Lyon, în luna februarie, de către membrii Tânărei Gărzi, organizație de extremă stânga apropiată de LFI, Jean-Luc Mélenchon a negat ferm orice legătură cu asasinatul, refuzând să se delimiteze de grupare.

Nu am nimic de-a face cu acest eveniment

nu a fost însă suficient pentru a liniști criticile.
Mai mulți lideri ai stângii, printre care și Olivier Faure, prim-secretar al celui mai mare partid al Uniunii Gloriei, au hotărât să excludă orice posibilitate de alianță cu LFI în cel de-al doilea tur al alegerilor municipale, după ce Mélenchon a manifestat în mod evident antisemitism în public.

În ciuda așteptărilor, realitățile locale au deviat semnificativ de la calculele centrale, ducând la fuziunea listelor stângii și LFI în mai multe regiuni. La Lyon și Nantes, această colaborare a fost una de succes, însă în alte localități, îndeosebi la Toulouse, cel de-al patrulea oraș ca mărime, coaliția cu un potențial de peste 52% din voturi a suferit o înfrângere în fața listei conduse de primarul de centru-dreapta Jean-Louis Moudenc, ca urmare a unei mobilizări masive împotriva “listei rușinii”.

“o piatră de moară de gâtul stângii”

a fost termenul folosit de liderul PS Olivier Faure pentru a-l descrie pe Melenchon, după ce anterior a făcut declarații în presă, înainte de turul al doilea, prin care respinge orice formă de alianță cu LFI, un partid extremist, antisemit care a brutalizat discursul public. Lidera Ecologiștilor, Marine Tondelier, a afirmat la rândul său că Jean-Luc Mélenchon a contribuit la sabotarea acestei campanii, considerând acțiunile sale drept deliberate și nu simple gafe, având în vedere experiența sa vastă, ceea ce sugerează o strategie și o ambiție ascunsă.
Liderul PP, Raphael Glucksmann, pe care sondajele de opinie îl consideră principalul concurent de stânga al lui Melenchon la președinție în 2027, s-a remarcat drept un oponent vehement.

O aspirație presidențială pentru anul 2027 rămâne încă o ambiție evidentă, însă una care a ajuns să fie cunoscută de toată lumea. În acest context, actualul președinte Emmanuel Macron nu va mai putea participa la alegerile prezidențiale. Conform sondajelor, Jordan Bardella, președintele RN, este considerat favorit să obțină cele mai multe voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale, cu aproximativ 35% din intențiile de vot. Mai mult, aceeași sursă de sondaje arată că există posibilitatea unei confruntări în turul al doilea între Bardella și Melenchon, scenariu în care Bardella pare să aibă avantajul.

De nouă ani, stânga franceză se confruntă cu o perioadă de opoziție, iar rezultatele sale în alegerile municipale au fost considerate acceptabile. Însă, dacă starea actuală de dezacord, care provoacă confuzie și nemulțumire în rândul alegătorilor de stânga, persistă până la alegerile prezidențiale și la inevitabilele alegeri legislative care vor urma, atunci șansa stângii franceze de a reveni la putere ar putea fi amânată cu încă cinci ani după 2027.