România deține un număr considerabil de entități corporative inactive, însă numărul exact al acestora rămâne necunoscut. Se estimează că ar depăși 185. Acestea nu desfășoară niciun tip de activitate, nu au personal angajat și au adrese înregistrate fictive. Sunt cadavre administrative propriu-zise. O astfel de entitate este Societatea de Strategie pentru Piața de Gros. Oficial, aceasta ar trebui să se ocupe de studierea pieței și sondarea opiniei publice. În realitate, de zeci de ani, este menținută artificial în funcțiune, existând doar pe hârtie. Aceste companii se adaugă la numeroase alte entități aflate în faliment, pe care statul nu reușește sau nu vrea să le închidă de ani de zile. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la Stat.
Oana Gheorghiu a devenit vicepremier cu scopul明確 de a reforma întreprinderile de stat. La nouă luni de la numirea în funcție, situația este deplorabilă: numărul exact de companii deținute de statul român rămâne necunoscut.
În prezent, situația nu este deloc transparentă pentru mine. Potrivit unui raport întocmit de Cancelarie, 1.700 de companii sunt într-o situație incertă. În plus, există și rapoarte de la AMEPIP, dar monitorizarea efectuată de această entitate se limitează la anumite companii, neincluzând toate companiile de stat în sfera sa de evaluare a guvernanței, anumite excepții fiind aplicate.
Citește și„Mai avem puțin și ajungem să guvernăm singuri”. De ce George Simion nu regretă demiterea lui Bolojan
„În momentul ăsta pentru mine foarte clar nu este. A existat un raport al Cancelariei (prim-ministrului, n.r.) în care se vorbea de peste 1.700 de companii… mai avem și rapoartele de la AMEPIP, dar acolo AMEPIP face monitorizare doar pe companiile pe care le monitorizează și nu toate companiile de stat sunt monitorizate din perspectiva guvernanței, unele sunt exceptate”
, a declarat Oana Gheorghiu, vicepremier interimar.
Compania de Strategie pentru Piața de Gros reprezintă o entitate de stat cu un nume care impresionează, fiind gestionată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS). Activitatea sa principală se axează pe „cercetarea pieței și evaluarea percepției publice.” În locul indicat ca adresă oficială se află de fapt numeroase depozite și o construcție de birouri părăsită.
Digi24 reporterul Toma Petcu relatează:
„Bună ziua, este cineva aici?”
Se află în Piața de Gros București, la etajul 1, unde funcționează director general și director executiv.
În căutarea biroului numărul 3 de la etajul 1, reporterul a încercat să găsească Secretariatul, însă a găsit încuiat.
Acum, toate imobilele sunt deținute de o entitate privată. Activitatea în jurul acestora este intensă. Vehiculele efectuează operațiuni de încărcare și descărcare a mărfurilor. Nicio informație despre această societate de stat nu a ajuns până în prezent la urechile publicului.
Întrebarea mea a fost: Care este numele companiei pe care o căutați?
Răspunsul a fost: Este vorba despre Societatea de Strategie pentru Piața de Gros, o entitate controlată de stat.
La care am replicat: Nu, nu cunosc această companie.
Se știe că această societate este o entitate de stat.
Nu sunt convins, deloc, nici măcar puțin.
Este adevărat, informațiile sunt disponibile pe site-ul propriu.
Ce s-a întâmplat cu entitatea denumită Strategie Piața de Gros?
Este o companie de stat, se afirmă.
Însă, această informație nu mai este actuală de mult timp.
Nu este funcțională în prezent?
Așa se crede, deoarece activitatea sa a încetat în jurul anului 2000.
Nefiind înregistrată în realitate, această societate are o existență pur formală.
Ea nu desfășoară nici o activitate și nici nu are angajați.
De asemenea, locația sa este ireală.
Când am încercat să contactăm această entitate la numărul de pe site-ul său,
un bărbat care s-a prezentat drept unul dintre administratorii săi a răspuns.
Marian Drugă, administratorul Societății de Strategie pentru Piața de Gros, a declarat:
Nu, nu avem sediu, nu avem bunuri, nu avem nimic.
Întrebat despre sediul societății, el a răspuns:
Nu mai avem sediu aici.
La observația că pe site-ul societății figurează un sediu, administratorul a explicat:
Păi, pe site, oficial orice societate trebuie să aibă un sediu ca să poată să fie…
El a continuat:
Da, să fie în acte, și atunci știți cum, găsești pe cineva, faci un contract de comodat pe o cămăruță și… ca să te înscri la oficiul registrului că dacă nu îți vin tot felul controale, amenzi, n-ai aia, n-ai aia, n-ai aia.”
Administratorul a mai spus:
Ah, măcar în acte să fie.
și
Păi, dar oficial pe site aveți sediu.
Numeroase entități corporative lipsite de activitate și vitalitate există în statul român, însă numărul lor exact rămâne necunoscut.
Acestea nu contribuie la economie prin producție, nu au angajați și nici măcar nu posedă sedii reale, fiind în esență cadavre administrative.
Foarte multe situații similare au fost semnalate, însă Oana Gheorghiu subliniază că nu poate oferi un număr exact, deoarece până în prezent, nimeni nu a reușit să facă lumină în această problemă.
„Sunt foarte multe. Un număr exact nu vă pot spune pentru că nimeni până la acest moment nu a reușit să clarifice această situație… Este multă incompetență și multă lipsă de preocupare. Să ai clădiri, să ai terenuri și să nu știi despre ele mare lucru, să nu le valorifici într-o formă sau alta este ceva aprope de neînțeles pentru mine”
Aceste declarații reflectă surpriza și nemulțumirea lui Oana Gheorghiu față de situația dată.
Procesul de lichidare a numeroase întreprinderi de stat aflate în stare de faliment se prelungește ani de zile, chiar și zeci de ani. Printre factorii care contribuie la această situație se numără inerția birocratică, vechimea activelor care nu mai prezintă interes pentru cumpărători și durata excesivă a proceselor judiciare.
Compania de stat cunoscută sub numele de Societatea Feroviară de Turism a cunoscut o perioadă de dificultăți financiare care a culminat cu intrarea în insolvență în 2013, pentru ca ulterior, în 2018, să fie declarată falimentară.
În ciuda realității economice, sediul său oficial este înregistrat într-un cămin privat.
În acest context, un individ nemulțumit a început să filmeze scena,
Supărat, un domn începe să ne filmeze.
Nu avem nicio legătură cu imobilul dvs.
Conversația a continuat cu clarificarea scopului filmării, după care s-a menționat că normal ar fi necesar un permis pentru a înregistra imagini într-un cămin privat.
Înțelegerea era că, fiind pe domeniul public, nu ar fi trebuit să existe probleme, însă s-a ridicat chestiunea autorizării.
Discuția a deviat către identificarea unei societăți cu sediul în respectiva locație.
Domnul are voie să filmeze orice de pe spațiul public
, însă nu se cunoștea existența societății în cauză.
Nu știu nimic despre așa ceva a fost răspunsul, respingând astfel informația.
Procesul de lichidare a acestei întreprinderi de stat este condus de Gabriel Iorgulescu, care afirmă că finalizarea dosarului este îngreunată de existența unui pod de cale ferată abandonat și a unor secțiuni de drum dezafectate ale CFR, pentru care nu s-a găsit nici un cumpărător. Însă, motivele pentru care procesul de lichidare se prelungă sunt și mai numeroase.
În paralel cu aceste evaluări, există și alte cazuri asociate, afirmă Gabriel Iorgulescu, lichidator judiciar,
„…și dosarele conexe, avem întoarcerea unor executări care s-au prelungit pe mai mulți ani și acum în continuare acele dosare sunt pe rol… Și mai sunt dosarele penale și da, sunt în această societate dosare penale pe rol care trebuie soluționate și în felul acesta suntem ținuți de procedură și nu o putem închide”
.
De 13 ani de când a fost declarată insolventă, nu s-a stabilit încă o perioadă definitivă pentru lichidarea Societății Feroviare de Turism. În prezent, nu se cunoaște numărul exact al companiilor inactive deținute de statul român, adică acele entități care nu desfășoară nicio activitate sau se află în stare de faliment. Aceste informații nu sunt centralizate în niciun registru. Anterior, s-a vehiculat cifra de 185 de companii, însă aceasta nu reprezintă decât o estimare provizorie.
Potrivit unei declarații recente, Oana Gheorghiu a prezentat o concluzie alarmantă cu privire la starea unor companii, după ce Ministerul de Finanțe a adus în atenție faptul că un număr semnificativ de 185 de firme nu și-au depus situațiile financiare.
„Cifra asta a fost o concluzie pe care am tras-o după o situație prezentată de Ministerul de Finanțe din care reiese că peste 185 de companii, dacă îmi aduc aminte cifra exactă, nu depuseseră situațiile financiare, asta însemnând fie că erau în faliment, fie că nu mai aveau niciun fel de activitate, nu mai aveau niciun angajat care să facă lucrul ăsta”
Această situație ridică îndoieli cu privire la activitatea și statutul acestor entități economice.
În mod deliberat, la scară națională, sistemul politic a dat naștere unei rețele de firme fără activitate, care se mențin în funcțiune numai pentru a servi interesele unei clientele politice, permițându-le acumularea de fonduri prin mijloace neproductive.
COMENTARII / 0