Stațiunile agricole, abandonate, riscă să distrugă securitatea alimentară a României.

Rezultatele și metoda de încheiere a acestor contracte sunt însă supuse unor mari dubii.

În inima celei mai mari zone agricole din Europa, Brăila, se află potențialul pentru un institut de cercetare de înaltă calitate. Însă, numeroase obstacole stau în calea progresului său. Problemele nu se opresc însă aici, ele fiind prezente și în alte locații.

Anterior anului 89, Oradea găzduia una dintre cele mai active și productive baze de cercetare agricolă și progres tehnologic în domeniu.

Citește șiConcursurile pentru managerii teatrelor din București, deblocate după 10 ani. Unde au început înscrierile

Un trist exemplu al modului în care numeroase centre de cercetare au dispărut este oferit de Stațiunea Oradea.

Gheorghe Bunta, cercetător, a prezentat o hartă care ilustrează zona de influență a stațiunii Oradea, care acoperă județele Bihor, Sălaj, Arad și unde se pot găsi numeroase tipuri de sol, variind de la cele de câmpie la cele de vârf de munte, incluzând cernoziom și toate categoriile de sol.

”Aici e harta cu zona de influență a stațiunii Oradea. La momentul respectiv, județele Bihor, Sălaj, Arad și era o paletă foarte largă de tipuri de sol, de la câmpie, până la vârf de munte, de la cernoziom, toate tipurile de sol”

Proiectele pe care Gheorghe Bunta le-a conceput cu dedicație au fost susținute cu fermitate de către el.

Într-o declarație recentă, Gheorghe Bunta a afirmat că

”Cel mai bun soi la momentul actual este soiul biharia. Care este însă foarte performant, se cultivă deja pe suprafețe destul de mari în partea de vest a țării, dar avem cerere și pe partea de sud”

.

La Oradea, sectorul de cercetare agricolă se confruntă cu dificultăți majore din cauza pierderii terenurilor, care a transformat fosta unitate într-una neprofitabilă. Procesul de restructurare a dus la disponibilizarea personalului în anii 90, o perioadă în care reducerea de personal nu a fost deloc binevenită. Ulterior, terenul a continuat să se reducă prin retrocedări. Astăzi, se poate spune că cercetarea agricolă la Oradea a ajuns într-un impas.

Într-o declarație recentă, Florin Stănica, președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice, a afirmat următoarele:

”Deci ea trebuia transferată din 2009 către Universitatea din Oradea. În ce an suntem, 2026? Câți ani au trecut, ia socotiți”

Un demers al Primăriei din Oradea a vizat preluarea terenului aferent stațiunii, iar în urma lipsei de interes din partea altor entități, a fost lansată o inițiativă legislativă prin intermediul parlamentarilor din județul Bihor.

Potrivit Florin Birta, primar Oradea,

”Toată zona aceasta a fost a stațiunii de cercetare. Tot ce e vizavi de aici este aeroportul din Oradea. La începutul anilor 2000, acest teren a fost transmis în proprietate și în anul 2008 el a fost transmis Primăriei Oradea pentru retrocedări”

. Acest teren a fost inițial parte a unei stațiuni de cercetare, după cum afirmă Birta.

Extinderea urbană a exercitat presiuni asupra terenului aparținând stațiunii, determinând mutarea proiectelor în alte locații.

”Căutăm terenuri disponibile în care să le dezvoltăm în continuare ca și parcuri industriale sau parcuri de specializare inteligentă, asta înseamnă zone de producție și de cercetare IT”

.
Acestea sunt cuvintele exacte ale lui Florin Birtea, subliniind importanța dezvoltării unor astfel de proiecte.

Întrebarea ”Construim. Dar și mâncăm?” subliniază o problemă esențială. Este un semnal de alarmă care trebuie să ne facă să reflectăm asupra importanței securității alimentare. Această întrebare a fost ridicată în contextul discuțiilor despre dezvoltarea și progresul.

În acea regiune există numeroase terenuri agricole care, probabil, vor continua să fie semănate cu grâu în viitor. – Da, sunt terenuri agricole foarte multe în zonă, care cu siguranță vor fi în continuare cultivate cu sămânță de grâu.

revised to:

revised again to output in required format:

Există o mulțime de terenuri agricole în acea zonă și e foarte probabil ca acestea să fie cultivate în continuare cu grâu.

final version:

În regiunea respectivă se află o suprafață considerabilă de terenuri agricole și, cu mare probabilitate, acestea vor continua să fie folosite pentru cultivarea grâului. Grâul va continua să fie cultivat în zonă.

Este vorba despre o importanță crucială, deoarece Biharia, Ciprian sau Dacic nu vor mai putea exista în contextul discuției despre securitatea alimentară a României.

Este o afirmație corectă, însă decizia în această chestiune nu poate fi luată de către o primărie a unui municipiu.

Aici, materialul genetic a fost relocat la Lovrin, unde rămâne o speranță pentru crearea de noi soiuri românești.

Este imposibil să obținem competitivitate în domeniul agricol în absența sprijinului statului și a unei colaborări autentice cu sectorul privat. Implicarea statului și parteneriatul cu zona privată sunt esențiale pentru succes.

La un nivel extrem de scăzut, resursele financiare acordate sunt echivalente cu doar două luni de salarii. Acest fapt aruncă o umbră de îndoială asupra viitorului acestor instituții. Potrivit surselor, situația este una critică,

”Primim finanțare la nivelul a două luni de salarii”

, ceea ce ridică întrebări privind sustenabilitatea lor financiară.

De mai mulți ani, Dimitrie Muscă își dedică viața activității agricole, conducând ferme care acoperă o suprafață de peste 7.500 de hectare de teren agricol, unde cultivă multiple tipuri de plante de câmp.

„Dimitrie Muscă, fermier: Eu cultiv tot ce duce bani mulți. Am 50.000 de capete de porci și am 1.500 de capete de bovine. Eu mă bat prin producție, cu cât e producția mai mare, scad cheltuieli.”

Această afirmație aparține lui Dimitrie Muscă, un fermier care se axează pe creșterea de animale, deținând 50.000 de porci și 1.500 de bovine. El consideră că producția ridicată îi permite să reducă cheltuielile.

În cadrul interviului, reporterul a adresat o întrebare pertinentă: Ce procent din totalul de 7.500 de hectare cultivate utilizează sămânță românească?

Declarația a fost făcută de Dumitru Muscă, care a exprimat o profundă părere de rău afirmând: „Nu… Această suprafață de teren agricol pe care o observați aici are aproximativ 20 și ceva de hectare cultivate cu rapiță. Pe această parcelă se află numeroși hibrizi, produși de multiple firme, a căror productivitate este evaluată în funcție de performanțele individuale”.

became

Dumitru Muscă a afirmat, cu profund regret:

„Numai aceștia sunt aici, sunt hibrizi, diferiți, hibrizi de la diferite firme și merg în funcție de care este cel mai productiv”

pe o parcelă de 20 și ceva de hectare cu rapița pe care o vedeți aici.

În prezent, la Curtici, toate culturile utilizează material genetic provenit din străinătate, din cauză că activitatea de cercetare din România nu a reușit să țină pasul cu cerințele fermierilor.

Într-o reflectare asupra trecutului, se remarcă abandonarea treptată a soiurilor tradiționale de semințe românești. Motivul este legat de apariția unor soiuri hibride mai productive, care au concurat puternic soiurile locale. Acest fenomen a dus la o schimbare semnificativă în practicile agricole din România.

În cazul în care ar avea acces la produse românești competitive, nu ar fi deloc reticent. A făcut eforturi timp de mai mulți ani pentru a-l convinge pe cercetătorul Bunta de la Oradea să colaboreze, fiind conștient că găsirea unor profesioniști de această calitate este extrem de dificilă.

La Timișoara, orașul în care funcționează de peste 15 ani fără activități de cercetare agricolă, infrastructura aferentă a fost abandonată. În trecut, aici erau pregătite și produse semințe și plante, iar studii importante pentru îmbunătățirea terenurilor agricole românești erau realizate. Astăzi însă, stațiunea destinată pajiștilor din Timișoara a ajuns într-o stare deplorabilă, fiind ruinate rezultatele unei foste activități de inovație.

Suprafața destinată însămânțării în partea vestică a României se confruntă cu o scădere drastică din cauza unor factori precum specula imobiliară și lipsa de implicare a organelor de conducere centrale și locale. 1.100 de hectare au fost reduse la doar doi hectare pentru această stațiune agricolă.

În zona Brașov, circumstanțele par a fi relativ mai favorabile.

Un studiu atent condus de Teodor Marușca, cercetător scoate în evidență importanța soiurilor românești în domeniul agricol. ”Noi nu comercializăm, adică numai la cerere, cantități vagonabile nu avem, dar să vă dau un exemplu. Pârtiile din Poiana Brașov, noi le-am înierbat cu soiurile noastre românești. Pentru că s-au încercat folosirea unor soiuri străine, n-au rezistat” afirmă el.

became

”Noi nu comercializăm, adică numai la cerere, cantități vagonabile nu avem, dar să vă dau un exemplu. Pârtiile din Poiana Brașov, noi le-am înierbat cu soiurile noastre românești. Pentru că s-au încercat folosirea unor soiuri străine, n-au rezistat”

Astfel, Teodor Marușca, cercetător oferă o ilustrare pertinentă a valorii acestor soiuri românești în contexte practice.

În ciuda faptului că la Brașov stațiunea a reușit să mențină standarde înalte, presiunile din partea dezvoltatorilor imobiliari și absența unor programe naționale de susținere ar putea crea dificultăți activității de cercetare. Cercetătorii de la această stațiune continuă să își desfășoare activitatea cu profesionalism.

În România, Vasile Blaj, director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, afirmă că:

”Avem aproape 4,9 milioane hectare de pajiști. Existau înainte de 89 niște întreprinderi județene care preluau creațiile biologice de la noi și le multiplicau în câmpurile pe care le dețineau acele întreprinderi județene. Pe lângă aceste atribuții de multiplicare aveau și atribuții pentru a face lucrări de îmbunătățire. Din păcate, nu mai există”

. Această situație reprezintă o pierdere semnificativă pentru cercetarea agricolă din țară.

În orașul Tulcea, se află o stațiune care și-a pierdut direcția inițială. În prezent, aceasta găzduiește o fermă obișnuită, lăsată în urmă, fără cercetători care să o gestioneze.

În cadrul discuției, Reporter a adresat întrebarea: Care a fost momentul ultimei omologări?

Stația de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Tulcea se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește procurarea de material seminal, după cum afirmă Valentina Procop, directorul instituției.

Deci de la Tulcea, n-am avut. O luăm de la Fundulea și o multiplicăm. Am luat si de la Turda pentru loturile semincere, de la Suceava grâu, orz.

În cadrul discuției, Reporter a adresat o întrebare pertinentă: Este adevărat că nu beneficiați de nicio finanțare de la bugetul de stat?

Potrivit declarațiilor Valentinei Procop, fondurile pentru salarii sunt alocate chiar din resursele interne.

Președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, Florin Stănica, a declarat:

”Din anumite puncte de vedere este mai bine că oamenii ăștia lucrează acolo și lucrează pământul decât să-l fi lăsat plin de mărăcini”

Concepută inițial pentru a acoperi necesitățile unei regiuni cu un potențial agricol ridicat, stațiunea din Brăila a fost creată pentru a sprijini dezvoltarea locală.

În ciuda importanței lor, Stațiunile de Cercetare Dezvoltare Agricolă se confruntă cu dificultăți financiare majore. Daniela Trifan, director al Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă Brăila, afirmă:

”În primul rând, nu a fost finanțare. Noi, de exemplu, primim finanțare abia din 2020 și aceasta la nivelul de 2 luni de salarii, iar în anul trecut doar 27 % am primit de la bugetul de stat”

.
Finanțarea insuficientă pune în pericol activitatea acestor instituții cheie. Se impune o schimbare a situației actuale.

Într-o declarație recentă, un expert în agricultură a exprimat regretul că România se bazează pe importuri de orez, în loc să valorifice resursele proprii pentru producerea acestui aliment. Acesta consideră că orezul produs în țară are o calitate superioară. ”Mare păcat că noi importăm orez, în loc să producem orezul nostru, care este mult mai calitativ”.

Terenuri au fost pierdute și de către aceștia.

„Aceasta a fost cantina pentru muncitori. Erau 300 de muncitori înainte și lucrau 5.000 de hectare. Acum suntem 62. Dintre care muncitori, mai puțin cercetători, 15. Vin și studenți de la Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Inginerie și Agronomie Brăila”

spunea un reprezentant al stațiunii, subliniind schimbările dramatice survenite în cadrul instituției, unde numărul de angajați a scăzut vertiginos, de la 300 la 62, și unde doar 15 persoane lucrează efectiv, în timp ce restul sunt cercetători și studenți de la Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Inginerie și Agronomie Brăila.

În ciuda faptului că România nu mai are o producție de orez, existența unui câmp experimental de orez este o realitate. Acest aspect reprezintă o situație unică.

În prezent, 32 de hectare ar putea fi utilizate pentru a produce semințe de înaltă calitate suficiente pentru a acoperi o suprafață de 20.000 de hectare. Din nefericire, infrastructura necesară pentru producția de orez a fost pierdută. În acest context, devine trist faptul că România se vede obligată să importe orez, în loc de a-și asigura necesarul din producția internă, care este superioară din punct de vedere calitativ față de cea importată.

În ciuda faptului că Cooperativa Agricolă Braicoop oferă produse de calitate, mulți fermieri români optează pentru soiuri străine în detrimentul celor românești. Cu toate acestea, un număr semnificativ de fermieri de la Braicoop aleg să cumpere de la această cooperativă. Astfel,

”mazărea ajunge în ogoarele românilor și este folosită de fermierii români”

, după cum se afirmă.

În inima celei mai mari suprafețe agricole din Europa, cunoscută sub numele de Insula Mare a Brăilei, se află Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Brăila, care acoperă o suprafață de 1.700 de hectare. Dintre acestea, 200 de hectare sunt dedicate activităților de cercetare, în timp ce alte aproximativ 1.500 de hectare sunt implicate într-o colaborare strânsă, într-un parteneriat activ.

În județul Brăila, o schimbare în bine este posibilă, având în vedere resursele considerabile disponibile pentru investigații științifice de ultimă oră. Brăila are un mare potențial pentru cercetare modernă. În prezent, se realizează o evaluare la toate institutele de cercetare agricolă din țară, inclusiv la cele specializate în culturi agricole diverse, nu numai la cele cu profil de cultură mare.

În urma evaluării tuturor entităților publice de cercetare, care se va încheia cel târziu în luna iunie, Andrei Alexandru de la Autoritatea Națională pentru Cercetare a declarat că:

”Este prin finanțare de la bugetul de stat, iar cei care sunt performanți vor fi finanțați și mai mult. Urmarea acestui proces vor urma reașezări ale arhitecturii sistemului, mai exact cei care nu sunt suficient de performanți nu vor mai continua până în luna iunie, cel târziu, vom încheia procesul de evaluare a tuturor organizațiilor publice de cercetare”

nu este corect, reformulați astfel:

iar corectat:

Procesul de evaluare a tuturor entităților publice de cercetare, care se va încheia cel târziu în luna iunie, va avea drept urmare restructurarea sistemului, anunță Andrei Alexandru de la Autoritatea Națională pentru Cercetare. Vor fi finanțați suplimentar cei care demonstrează performanță, în timp ce entitățile mai puțin eficiente nu vor mai primi finanțare de la bugetul de stat, după cum afirmă:

”Până în luna iunie, cel târziu, vom încheia procesul de evaluare a tuturor organizațiilor publice de cercetare, iar urmarea acestui proces vor urma reașezări ale arhitecturii sistemului, mai exact cei care nu sunt suficient de performanți nu vor mai continua. Este prin finanțare de la bugetul de stat, iar cei care sunt performanți vor fi finanțați și mai mult”

și refacut:

Andrei Alexandru, în cadrul Autorității Naționale pentru Cercetare, subliniază că performanța va fi decisivă pentru finanțarea viitoare:

”Până în luna iunie, cel târziu, vom încheia procesul de evaluare a tuturor organizațiilor publice de cercetare, iar urmarea acestui proces vor urma reașezări ale arhitecturii sistemului, mai exact cei care nu sunt suficient de performanți nu vor mai continua. Este prin finanțare de la bugetul de stat, iar cei care sunt performanți vor fi finanțați și mai mult”

Astăzi, România folosește tehnologii externe pentru exploatarea terenurilor fertile, iar fermierii suportă consecințele unei erori politice determinate de neglijarea resurselor agricole naționale.

Potrivit lui Florin Stănica, este necesar ca oamenii să se unească și să elaboreze împreună o soluție.

”Trebuie să strângem rândurile, să ne așezăm la aceeași masă și să să ne facem un plan. Ziceți-i cum vreți, strategie, program. Să zicem, domne, ce putem noi să facem în România în 2026 și de aici încolo încă 10, 30 de ani de aici înainte? Ce putem să facem?”

Astfel, se impune găsirea unui plan de acțiune pe termen lung pentru perioada care urmează, începând cu anul 2026.

Reforma cercetării românești este imperios necesară, potrivit declarațiilor lui Dumitru Muscă, care subliniază că trebuie să se acorde atenție acestei probleme și să se înceteze abordările superficiale.

Este momentul în care trebuie să ne trezim, să nu mai ascundem gunoiul sub preș și efectiv cercetarea românească să cunoască o reformă cu adevărat serioasă

Marinel Horablaga afirmă că România are nevoie de institute de cercetare pentru a-i garanta securitatea alimentară. El subliniază că statul ar trebui să fie capabil să producă propria sămânță în cazul în care aprovizionarea externă este întreruptă.

”Trebuie să știe oricând că dacă mâine nu mai vine sămânță în țară, poimâine, poate el s-o producă într-o stațiune de cercetare? Sistemul de cercetare trebuie să fie parte componentă a securității alimentare”

sunt cuvintele lui Marinel Horablaga.

România se confruntă cu riscul de a-și lăsa securitatea alimentară la voia întâmplării, din cauză că decidenții nu au reușit să acorde atenția cuvenită importanței cercetării agricole. România se expune astfel la importul nu numai de alimente, ci și de vulnerabilitate economică. Însă, o schimbare de paradigmă este posibilă prin adoptarea unei strategii unitare și prin efectuarea de investiții în dezvoltarea viitoare a sectorului.