A devenit un reflex național să ridicăm din umeri și să spunem că „nu sunt bani în sănătate” atunci când găsim spitale dărăpănate sau când ne lovim de liste uriașe de așteptare. Cifrele oficiale arată însă o realitate complet diferită: sistemul înoată în miliarde de lei, dar îi toacă prost.
În comparație cu anul 2019, fondul de sănătate a crescut de două ori, atingând un record de aproape 128 de miliarde de lei (≈ peste 1.300 de euro pe cap de locuitor). Totuși, țara noastră persistă în a cheltui fondurile în mod ineficient: aproximativ 70% din buget este direcționat spre spitalizări și medicamente decontate, în timp ce prevenția și ambulatoriul – inclusiv consultațiile la medicul de familie și specialist – beneficiază de doar un sfert din investiții.
Potrivit celei de-a doua ediții a raportului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, întocmită de Academia de Studii Economice din București (ASE) cu ajutorul Rețelei de Sănătate Regina Maria, principalul obstacol al României nu mai constă în insuficiența fondurilor brute, ci în modul ineficient de alocare a acestora.
Citește șiRomânia se îmbătrânește: aproape 4 milioane de persoane peste 65 ani
În prezent, România dedică 11,5% din totalul Bugetului General Consolidat sectorului de sănătate, o valoare aproape identică cu media Uniunii Europene de 12%. În ceea ce privește contribuția la PIB, aceasta a crescut de la un minim de 3% în anii „90 la 6,68% în prezent.
„În anii 1990 România cheltuia 3% din PIB pentru sănătate. Adică am parcurs un drum foarte लंबा până aici. Sectorul public face eforturi mari pentru a finanța sistemul. Discuția este ce facem cu banii”, atrage atenția Radu-Bogdan Comșa, expert în economia sănătății și coautor al studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”.
În loc să identificăm boala în faza incipientă, când intervenția este accesibilă și poate salva existențe, guvernul acordă sume considerabile doar atunci când pacientul se prezintă în stare critică la spital:
Deși bugetul Ministerului Sănătății a crescut semnificativ, majorările au alimentat cheltuielile curente de funcționare,astfel banii s-au dus pe salariile medicilor rezidenți (+28%), ambulanțe (+19%) și urgențe UPU (+21%). În schimb, Programele Naționale de Prevenție au stagnat la 1,11 miliarde de lei, scăzând chiar cu 1,3% față de 2023.
Începând cu anul 2008, peste 270 de spitale publice au fost plasate sub controlul primăriilor și al consiliilor județene, însă contribuția financiară a autorităților locale rămâne aproape neobservată: doar 0,50% din cheltuielile curente ale sistemului de sănătate, care însumează 636 milioane lei.
Mai mult, fondurile alocate de primării din bugetele proprii pentru gestionarea spitalelor au scăzut de la 442 de milioane de lei în 2023 la 419 milioane de lei. Creșterile menționate pe hârtie de către primari provin, în realitate, din subvențiile guvernamentale pentru medicina școlară sau asistența comunitară.
Sectorul abonamentelor și al asigurărilor private de sănătate a înregistrat o valoare superioară jumătății miliardului de euro, echivalentă cu 2,57 miliarde de lei. În ciuda faptului că peste 2,2 milioane de români dețin un abonament medical, finanțarea privată rămâne complet dezechilibrată.
Contribuția voluntară, formată din asigurări și abonamente, reprezintă mai puțin de 2% din totalul finanțării sistemului de sănătate. Majoritatea, peste 93% din fondurile private, provine prin plăți directe, efectuate imediat din buzunarul pacientului în momentul îmbolnăvirii.
Despre necesitatea de a schimba acest sistem și de a atrage fonduri private reglementate a vorbit și prof. dr. Alexandru Rafila, fost ministru al Sănătății:„Trebuie să vină și «fresh money» în sistemul de sănătate și acolo, dacă vă uitați la cifre, procentele sunt minimale: 1% abonamente, 0,5% asigurări. Este un procent extrem de mic comparativ cu alte țări, cum e Franța, unde ajută la 20%. În momentul de față, vrem, nu vrem, medicina ambulatorie este zona cea mai puțin bine plătită din sistem și cred că este un punct în care se poate lua o decizie”.
Fady Chreih, directorul executiv al Rețelei de Sănătate Regina Maria, evidențiază că scopul real constă în eficiență pe care o obține cetățeanul obișnuit:
„Bugetul sănătății crește în fiecare an, ceea ce este un semnal bun. Este însă momentul să vorbim și despre cât de eficient sunt folosiți acești bani și despre cum resimte pacientul serviciile de care beneficiază. Finanțarea publică trebuie să crească în continuare, iar abonamentele medicale
Analiza efectuată de ASE demontează ideea că statul român investește sume enorme în transferul pacienților la clinici străine.
Din suma de 813 milioane de lei plătită de CNAS pentru servicii medicale internaționale, peste 60% corespund intervențiilor de urgență neplanificate ale cetățenilor români în deplasare (prin Cardul European de Asigurări), iar 31% sunt destinate deconturilor pentru românii care locuiesc în alte state membre ale UE.
Tratamentul planificat peste hotare (Formularul E112/S2), destinat cazurilor grave ce nu pot fi tratate în țară, a însumat doar 8,8% din buget (108,1 milioane lei), adică doar 1.742 de cazuri aprobate.
În prezent, sistemul public de sănătate din România ascunde o problemă majoră: numărul de persoane neasigurate a atins 2,92 milioane, ceea ce corespunde 15,31% din populația rezidentă de 19,04 milioane. Mai mult, datele indică că peste 95% dintre aceștia au vârsta sub 60 de ani. Acest fenomen ține de o porțiune activă a populației, care fie activează în economie informală, fie utilizează portițe juridice pentru a eluda plata CASS.
Transparența banilor din sistemul medical românesc (Ediția a II-a, 2026, realizat de ASE) a evidențiat eforturile depuse de cercetătorii ASE pentru a descoperi destinația fondurilor din spitale, pentru că instituțiile publice nu comunică între ele.
COMENTARII / 0