STUDIU: O genă moştenită de la neanderthalieni modelează creierul oamenilor moderni şi influenţează riscul de schizofrenie

O porțiune mică de ADN provenit de la neanderthalieni este legată de o diferență măsurabilă în dimensiunea lobilor occipitali – zona ce se află în...

O porțiune mică de ADN provenit de la neanderthalieni este legată de o diferență măsurabilă în dimensiunea lobilor occipitali – zona ce se află în partea din spate a creierului. În mod neobișnuit, aceeași variantă genetică se dovedește să reducă ușor mai mic de schizofrenie, fără a influența capacitatea cognitivă generală, anunță marţi

Acum zeci de mii de ani, ultimul neanderthalian a dispărut de pe lumea noastră. Dar fantoma acestei familii umane străvechi continuă să trăiască – urmele sale persistente fiind prezente în codul genetic al lui Homo sapiens. Aceste urme genetice sunt trădate de anumite texturi ale părului, de exemplu, sau modul în care organismul stochează grăsimea, pot fi influenţate de ADN-ul moştenit de la strămoşii care s-au amestecat cu vecinii lor neanderthalieni.

„Diferenţele din regiunea occipitală a creierului dintre neanderthalieni şi oamenii moderni au fost deduse de mult timp din registrul fosil”, scriu antropologii Hugo Zeberg şi Svante Paabo de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluţionistă în lucrarea publicată în PNAS.

Citește șiVideo Biletele de trimitere și concediile medicale vor fi disponibile electronic de la 1 ianuarie. Anunțul CNAS

“Aici, demonstrăm că o variantă genetică comună care influenţează volumul creierului occipital la oamenii de astăzi a fost moştenită de la neanderthalieni”.

neanderthalieni erau, în mod tradițional, descriși ca fiind mai apropiați de maimuțe decât de oameni în ceea ce privește capacitatea cognitivă. antropologii au început, în ultima perioadă, să descopere că verii noștri hominizi trăiau în vieți sociale și simbolice complexe, deținând abilități artistice, ingeniozitate inginerească și alte trăsături pe care le-am considerat anterior exclusiv umane.

Mai mult, creierele lor nu erau de dimensiune mică. În realitate, dimensiunile lor se apropia de cele ale creierelor oamenilor moderni, iar uneori chiar mai mari.

Craniile oamenilor contemporani prezintă o rotunjire sau globulare, în contrast cu craniile neanderthaliene, care se întindeau mai mult din față spre spate. Această observație indică faptul că, deși dimensiunile generale ale creierelor erau asemănătoare, distribuția țesutului intern ar fi putut varia.

Într-o zonă de interes special, lobul occipital – situat la spatele creierului – găzduiește cortexul vizual, care se ocupă de interpretarea datelor primite de la ochi. Studiile anterioare privind formele interne ale craniilor fosile indică faptul că neanderthalienii ar fi putut prez

Craniile preistorice nu pot oferi informații suplimentare despre țesutul blând care le-a conținut în trecut. Pentru a descoperi mai multe despre evoluția creierului nostru, cercetătorii trebuie să investigheze în profunzime

Investigațiile anterioare asupra genomului uman au descoperit patru regiuni în genomul oamenilor contemporani care sunt legate de această caracteristică. Aceasta a reprezentat partea simplă. Provocarea majoră a constatat că trebuia să se demonstreze că oricare dintre aceste regiuni era înrudită cu un strămoș uman disparut de mult timp.

În primul rând, cercetătorii au investigat originea celor patru variante genetice în rândul populațiilor umane contemporane. Trei dintre ele au fost identificate în grupurile din Africa Subsahariană. În schimb, cea de-a patra variantă, localizată pe cromozomul 14, a fost detectată exclusiv în afara acestei zone.

Această variantă se situează în vecinătatea genei DAAM1, implicată în formarea creierului. Ținând cont de aceasta, cercetătorii cred că materialul genetic ereditar ar putea modifica modul în care această genă este exprimată, oferind astfel o posibilă explicație a legăturii sale cu structura cerebrală.

Acesta a fost un indiciu promiţător. Neanderthalienii s-au încrucişat cu strămoşii oamenilor moderni după ce aceşti oameni au migrat din Africa. Aceasta înseamnă că urme ale ADN-ului lor pot fi găsite în populaţii din mare parte a lumii – dar la niveluri semnificativ mai scăzute în Africa Subsahariană, unde majoritatea strămoşilor populaţiilor actuale nu au întâlnit neanderthalieni.

Cercetătorii au comparat apoi varianta cu ADN-ul antic de la cinci neanderthalieni şi doi denisovani, un alt grup dispărut de oameni antici. Toţi cei cinci neanderthalieni erau purtători ai acestei variante, în timp ce cei doi denisovani nu.

Totuși, aceasta nu garantează că variantă a venit exclusiv de la neanderthalieni. O altă ipoteză este că atât neanderthalienii, cât și oamenii contemporani ar fi dobândit-o de la un strămoș preistoric comun. Pentru a obține claritate suplimentară, este indispensabilă examinarea zonei genomice înconjurătoare a variantei.

De-a lungul generaţiilor succesive, segmentele de ADN moştenite sunt treptat rupte şi rearanjate printr-un proces numit recombinare – aşadar, dacă varianta a fost moştenită de la un strămoş comun acum sute de mii de ani, ADN-ul din jur ar trebui să fie mult mai fragmentat. Ori secţiunea descoperită de cercetători avea aproape 60.000 de litere de ADN – mult mai lungă decât s-ar fi aşteptat dacă ar fi fost transmisă de la un strămoş atât de îndepărtat.

Acest fapt a furnizat dovezi solide că ADN‑ul a pătruns în genomul uman modern într-un interval mult mai recent, ca rezultat al încrucișării cu neanderthalienii.

„Am fost în mod deosebit surprins de faptul că varianta genetică asociată cel mai puternic cu volumul acestei părţi a lobului occipital a fost moştenită de la neanderthalieni”, a declarat Zeberg pentru ScienceAlert. Aceasta este o concluzie satisfăcătoare în urma unei munci de detectiv antropologic ingenioase, însă asocierea variantei respective cu anatomia creierului a ridicat şi mai multe întrebări.

Deși se consideră că neanderthalienii aveau lobi occipitali proporțional mai mari decât oamenii moderni, cei moderni care dețin această variantă au un volum mai mic al lobului occipital – cu aproximativ 0,85 centimetri cubi mai puțin pentru fiecare copie a variantei.

Cercetătorii argumentează că această contradicţie aparentă s-ar putea să nu fie, de fapt, o contradicţie. „Anatomia creierului este influenţată de numeroase gene şi de alţi factori, inclusiv de dimensiunea ochilor şi a corpului”, a explicat Zeberg. „O singură variantă genetică provenită de la neanderthalieni nu reflectă neapărat întreaga anatomie a acestora”.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că această variantă nu este asociată doar cu anatomia. Aşa cum se întâmplă în cazul oricărui aspect al unui organ atât de complex precum creierul, este firesc să ne întrebăm dacă o diferenţă în structura acestuia s-ar putea reflecta în modul în care funcţionează. Cercetătorii au analizat datele genetice existente provenite de la Psychiatric Genomics Consortium – o organizaţie care studiază contribuţiile genetice la tulburările psihiatrice – pentru a identifica eventuale asocieri cu varianta genetică de origine neanderthaliană.

Au observat că indivizii care posedă această formă au un risc moderat redus de a dezvolta schizofrenie – cu aproximativ 5% mai puțin pentru fiecare exemplu al variantei, sau cu aproape 10% mai puțin în cazul celor care dețin două exemplare. În schimb, nu s-a determinat dacă această asociere este legată de volumul lobului occipital.

„O posibilitate este ca varianta respectivă să influenţeze dezvoltarea creierului prin intermediul genei DAAM1”, a spus Zeberg. „Dacă riscul mai redus de schizofrenie este legat direct de dimensiunea mai mică a lobului occipital, acest lucru rămâne, cel puţin pentru noi, necunoscut.”

În mod interesant, cercetătorii nu au găsit nicio corelație semnificativă cu inteligenţa generală și nicio conexiune relevantă cu nivelul de educație obținut.

„Aceste rezultate ne avertizează să nu echivalăm dimensiunea unei regiuni cerebrale cu capacităţile cognitive”

, subliniază autorii.

© G4Media.ro.

COMENTARII / 0