SUA, aceeași poveste în Iran: puterea aeriană, o soluție limitată

Statele Unite și Israel au inițiat un conflict militar cu Iran la data de 28 februarie. De atunci, armata americană a raportat periodic, la intervale de câteva zile, numărul de ținte distruse. 7.800 de ținte au fost lovite până în ziua de miercuri, spre deosebire de peste 1.000 în prima zi de război. În același timp, numărul loviturilor efectuate de Israel a ajuns la 7.600 la sfârșitul săptămânii anterioare, potrivit relatărilor New York Times.

Fără îndoială, această operațiune de bombardament atinge o scară istorică, iar oficialii americani de rang înalt au salutat-o în mod repetat ca pe un atac nimicitor împotriva capacităților militare iraniene.
Într-o declarație recentă, într-o conferință de presă,

„Niciodată până acum o armată modernă și capabilă, cum era cea pe care o avea Iranul, nu a fost distrusă atât de repede, lăsată incapabilă de luptă și devastată”

Citește șiIranul respinge „speculaţiile nefondate şi răuvoitoare” care leagă Teheranul de incidentul de la baza aeriană britanică

, a afirmat Pete Hegseth, secretar al apărării.

În ciuda situației actuale, capacitățile militare ale Iranului nu sunt complet compromise.
Statul continuă să răspundă, de multe ori prin metode neortodoxe.

Rezistența sa

și poziția politică de sfidare a noilor lideri ai săi reînvie un scenariu deja cunoscut de mai multe decenii, marcat de dezamăgiri în ceea ce privește intervențiile Statelor Unite în regiune.

O creștere modestă a prețurilor la petrol la nivel global a fost înregistrată marți în urma unei serii de atacuri lansate de Iran care au afectat exporturile de petrol care traversează strâmtoarea Ormuz, o rută de navigație extrem de periculoasă. Un petrolier a fost lovit în apropierea acestei căi navigabile în aceeași zi.

În fiecare noapte, practic, ploaia de rachete lansate de Iran lovește Israelul și țările din Golful Persic care sunt aliate cu Statele Unite

, generând o stare de îngrijorare în rândul populației locale. Deși majoritatea proiectilelor provoacă pagube minore, numărul total al victimelor acestor conflicte a depășit 2.300 de persoane în Iran, Liban, Israel și în regiunile învecinate.

În regiunile Liban și Irak, grupurile militare iraniene au intrat în conflict, lanșând proiectile în direcția nordului statului Israel și efectuând un atac asupra imensei reprezentanțe diplomatice a Statelor Unite ale Americii situată în capitala irakiană, Bagdad.

Confruntat cu o putere zdrobitoare îndreptată împotriva sa și cu o serie de asasinate ale figurilor sale cheie, regimul iranian a reușit să reziste răsturnării. În prezent, experții se întreabă în ce măsură perspectivele unui „Nou Orient Mijlociu” care ar putea decurge din acest conflict vor fi la fel de efemere ca acelea generate de conflictele anterioare din Gaza, Libanul și Irakul.

Statele Unite au o înclinație spre a exagerate impactul politic al unei prezențe militare zdrobitoare, concomitent cu o tendință de a minimaliza repercusiunile, potrivit afirmațiilor Caitlin Talmadge, o profesoară distinsă la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, expertă în chestiuni de securitate din zona Golfului.

„Puterea aeriană este drogul preferat al Statelor Unite — ne place să credem că poate produce efecte politice majore, dar și efecte militare semnificative, însă datele istorice nu susțin această idee.”

Statele Unite ale Americii sunt caracterizate printr-o percepție conform căreia Iranul a înregistrat pierderi semnificative în ceea ce privește puterea sa aeriană și navală, după cum afirmă președintele Donald Trump și alți oficiali americani de rang înalt. Însă, această evaluare se încadrează într-un tipar deja cunoscut în regiune, potrivit analiștilor. În realitate, nu se așteaptă ca Iranul să înfrunte direct Statele Unite cu mijloace militare convenționale.

Strategia alternativă implică angajarea într-un conflict asimetric, folosind manevre tactice care vizează prelungirea acțiunii militare la nesfârșit. Scopul este de a impune costuri care, în timp, să slăbească determinarea administrației Trump și a guvernului israelian.

În apele Golfului Persic, Garda Revoluționară Islamică utilizează de mult timp nave mici pentru a plasa mine și lansează atacuri rapide cu bărci pentru a destabiliza situația.
Strategia de dispersare a forțelor iraniene pe uscat este de asemenea relevantă, deoarece aceasta este menită să prevină o înfrângere rapidă.

Nu se cunoaște ordinul exact dat de ayatollahul Ali Khamenei

, însă se crede că el a cerut crearea unui plan de succesiune complex, pe patru niveluri, pentru fiecare funcție militară și guvernamentală cheie, înainte de un posibil atac aerian israelian care i-ar fi putut fi fatal în prima zi de război.
Acest plan avea drept scop asigurarea continuității și stabilității în cazul unor eventuale pierderi suferite în urma unui conflict.

În arena internațională, atacurile cu drone și proiectile balistice se îndreaptă împotriva unor obiective precum baze militare, infrastructuri petroliere și aeroporturi din statele limitrofe din regiunea Golfului care nu sunt direct implicate — toate acestea fiind menite să extindă pe cât posibil teatrul de operațiuni.

„Ideea principală a răspunsului lor este de a extinde durerea și inconvenientele acestui război la cât mai multe țări din lume”

, a afirmat Afshon Ostovar, autor al lucrării „Wars of Ambition: The United States, Iran and the Struggle for the Middle East”.

În opinia sa, continuarea luptei este crucială pentru regim, deoarece supraviețuirea Iranului este pe punctul de a fi compromisă.
În acest context, lupta pentru interesele și existența lor devine o chestiune de viață și de moarte.

„Ei luptă pentru pozițiile și viețile lor”

, a remarcat el.

În urma acestor evenimente, conducerea, caracterizată adesea prin opinii divergente, a fost determinată să-și înceteze dezacordurile interne, potrivit analiștilor. 1.300 de vieți au fost pierdute, iar populația suportă consecințe devastatoare; locuitorii din mediul urban sunt fie nevoiți să fugă, fie trăiesc într-o stare de frică permanentă, în mijlocul unor explozii care au loc în jurul lor.

Regimul acordă prioritate intereselor proprii în detrimentul bunăstării populației de mult timp, potrivit analiștilor.
În cazul în care regimul reușește să supraviețuiască, victoria poate fi atribuită acestuia, Saeid Golkar, profesor de științe politice la Universitatea Tennessee din Chattanooga și expert militar, a afirmat într-un eseu online,

„indiferent de amploarea distrugerilor suferite de țară”

.

Experții au observat o corelație aproximativă între durata conflictului și echilibrul pe care Iranul trebuie să îl mențină pentru a evita deteriorarea prea rapidă a capacităților sale militare. În cazul în care războiul se prelungește excesiv, s-ar putea înregistra eliminarea prea multor niveluri de conducere, ceea ce ar duce la un vid de putere, sau o slăbire a infrastructurii vitale pentru a compensa scăderea arsenalului său.

„Se pare că și-au încetinit ritmul de lansare a rachetelor și a dronelor la ceea ce îmi imaginez că ei consideră a fi un ritm gestionabil”

, a declarat dl Ostovar.

La debutul conflictului, Benjamin Netanyahu, prim-ministrul israelian, și președintele de la Casa Albă au făcut un apel către populația iraniană să reînvie mișcarea de protest care a încetat în luna ianuarie, după ce forțele de securitate au deschis focul asupra a mii de demonstranți.
În prezent, având în vedere că forțele de securitate iraniene amenință să tragă asupra protestatarilor, considerându-i trădători, pe lângă atacurile aeriene, președintele Trump a admis că timpul ales s-ar putea să nu fie oportun.

Nu este momentul potrivit

pentru o revoltă, însă Netanyahu insistă că Israelul lucrează pentru a crea premisele unei revolte populare, armata israeliană vizând forțele de securitate interne din Iran.

Tzachi Hanegbi, care a ocupat anterior funcția de consilier pentru securitate națională al lui Benjamin Netanyahu, a exprimat o opinie într-un articol publicat duminică în ziarul israelian Yedioth Ahronoth.
El a menționat că, datorită superiorității în spațiul aerian, aeronavele militare israeliene și americane ar putea furniza asistență aeriană directă celor care protestează, recunoscând în același timp că un astfel de scenariu nu are precedente.

Nu există un precedent pentru un astfel de scenariu

În Orientul Mijlociu, conflictele recente care au vizat restructurarea regiunii au evoluat într-o spirală a violenței din ce în ce mai accentuate.

În cursul lunii august 1982, Ariel Sharon, care ocupase atunci funcția de ministru al apărării în Israel, a făcut o declarație previzibilă după invazia Libanului de către Israel.

„întreaga infrastructură a violenței și a revoluției a fost distrusă”

,
a afirmat el, odată cu expulzarea Organizației pentru Eliberarea Palestinei.

Într-un interval de timp extrem de scurt, Hezbollah a desfășurat o serie de atacuri sinucigașe împotriva trupelor israeliene, cu consecințe deosebit de grave. Forțele israeliene au fost nevoite să intervină în mai multe rânduri în Liban, într-un conflict caracterizat prin perioade de liniște și de escaladare, însă care nu a cunoscut niciodată o încheiere definitivă. Ultima confruntare a avut loc în luna aceasta, după ce Hezbollah a decis să deschidă un al doilea front de luptă, în sprijinul Iranului.

2003 a fost anul în care forțele americane au invadat Irakul, declanșând un conflict care a lăsat în urmă consecințe sângeroase și imprevizibile. La un an distanță, Netanyahu susținea în fața Congresului Statelor Unite că eliminarea regimului Saddam va aduce beneficii considerabile regiunii, declarând:

„dacă îl înlăturați pe Saddam – regimul lui Saddam –, vă garantez că acest lucru va avea repercusiuni extrem de pozitive asupra regiunii”

.

4.500 de militari americani și-au pierdut viața în urma conflictului, în timp ce zeci de mii de civili irakieni au fost victimele acestuia.
La originea grupării Stat Islamic, care continuă să provoace instabilitate în regiunea Orientului Mijlociu, se află acest război.
De asemenea, Iranul a fost determinat să creeze o coaliție de miliții la nivel regional în urma acestui conflict.

Analiștii politici israelieni au trasat o paralelă între lipsa unei abordări coerente față de Iran și incapacitatea Israelului de a înlătura Hamas din Gaza și Hezbollah din Liban.

La sfârșitul săptămânii trecute, Michael Milstein, fost ofițer de informații și analist din Israel, a publicat o opinie în ziarul Yedioth Ahronot, afirmând că publicului i s-a oferit o perspectivă inflată.

„În acest context, publicului i s-a prezentat o imagine exagerată”

, a declarat el.
Această imagine prezintă Hezbollah ca fiind aproape inexistent, presupune că amenințarea iraniană a fost complet înlăturată și prevede că Hamas urmează să se desființeze.
În plus, se așteaptă ca lumea arabă să încheie o alianță strategică cu Israelul.

Contrar așteptărilor, potrivit lui Milstein, Israelul a ales să se raporteze la situație printr-o lupă a fanteziei, mai degrabă decât să o privească în față. Acest mod de a proceda a fost observat în special după atacurile din 7 octombrie 2023, care au avut consecințe devastatoare și au ridicat întrebări privind modul în care Hamas a reușit să comită atrocități în care peste 1.200 de israelieni au fost uciși în zona adiacentă Fâșiei Gaza, fără ca acestea să fi declanșat o anchetă oficială care să examineze erorile care au permis astfel de evenimente. Ulterior, războiul care a izbucnit a curmat viețile a peste 70.000 de locuitori din Gaza, după cum reiese din datele prezentate de Ministerul Sănătății condus de Hamas, transformând în mare parte întreaga enclavă într-un peisaj de ruine.

În ciuda eforturilor, organizația Hamas încă există, potrivit lui Milstein.
El a afirmat următoarele:

„Nu-mi plac deloc toate aceste idei de inginerie conform cărora vom redesena Orientul Mijlociu și vom schimba inimile și mințile oamenilor”

,
adăugând că istoriei nu i s-a acordat atenția cuvenită.

„Am decis cu adevărat să nu învățăm nimic din istorie.”

O nouă strategie de reglementare pare să fie implementată de către Iran în ceea ce privește traficul naval prin Strâmtoarea Ormuz, potrivit informațiilor disponibile.
Se preconizează că Iranul va introduce o taxă pentru utilizarea acestei rute maritime de către navele care o tranzitează.

O operațiune militară terestră este în pregătire, potrivit informațiilor, cu scopul de a fi dusă la îndeplinire de către Donald Trump.
Misiunea, care urmează să fie executată de către mii de soldați americani, a fost raportată de Reuters.