SUA și Iranul, pe punctul de a rezolva criza din Strâmtoarea Ormuz

Conflictul dintre Statele Unite și Iran se reînnoiește pe fondul unei dispute privind libera circulație a navelor comerciale prin Strâmtoarea Ormuz.
O analiză publicată de Foreign Policy avertizează că abordările militare din ultimul an au demonstrat limitele și riscurile unei escaladări, care ar putea implica bombaramente israeliene asupra infrastructurii strategice iraniene și atacuri lansate de rebelii Houthi din Yemen în Marea Roșie, punând în pericol o nouă arteră vitală de transport maritim.

Regimul de la Teheran consideră Strâmtoarea Ormuz un simbol al triumfului în confruntarea cu Statele Unite și Israelul, precum și un mijloc de a-și asigura supraviețuirea. Închiderea acestei rute maritime în orice moment reprezintă o armă eficientă pe care Iranul o folosește pentru a amenința economia globală, constituind probabil cel mai puternic factor de descurajare împotriva unor eventuale atacuri viitoare.

De acum încolo, orice viitor președinte al Statelor Unite va fi nevoit să cântărească cu atenție decizia de a iniția un conflict militar cu scopul de a schimba regimul politic din Iran.

Citește șiErdogan și Putin au discutat despre siguranța navigației în Marea Neagră. Turcia, deschisă să sprijine dialogul

În urma unui acord semnat în luna iunie, sprijinul acordat de Statele Unite navelor care utilizează o nouă cale de navigare prin Strâmtoarea Ormuz, în apele teritoriale ale Omanului, a fost extins. Această rută, deja utilizată în secret pe perioada armistițiului, permite ocolirea zonelor controlate de Iran.

Descoperirea de către Teheran a strategiei SUA a dus la identificarea unei posibile diminuări a influenței iraniene în regiunea Strâmtorii Ormuz, care constituie un avantaj crucial în discuțiile cu Statele Unite și un mijloc principal de descurajare.
Acest plan al Washingtonului i-ar putea reduce Iranului controlul asupra unei căi navigabile extrem de importante.

În urma unei situații tensionate, răspunsul Iranului a constat în efectuarea de tragere împotriva navelor care circulau deja pe această nouă rută adiacentă coastelor Omanului.

Un comentator iranian, afiliat echipei de negociatori a Teheranului, a declarat la televiziunea de stat:

„Ori păstrăm controlul asupra strâmtorii, ori mergem și devenim martiri pentru ea unul câte unul”

.
Această declarație reflectă poziția fermă a Iranului cu privire la importanța strategică a strâmtorii.

Consecințele acestei decizii au fost un bombardament american intens împotriva Iranului, cel mai puternic din ultimele luni, ca reacție la care Trump a anunţat că armistiţiul a luat sfârşit.

Există două căi de navigare, însă un singur punct de control le reglează.

Deși menținerea stăpânirii asupra acestei căi navigabile a devenit o limită clară pentru Teheran, iranienii au demonstrat deja o deschidere spre discuții cu reprezentanții Omanului pentru a detalia un posibil acord. În cele din urmă, se recunoaște nevoia de a găsi o soluție intermediară acceptabilă pentru Iran.

În cazul în care situația din Strâmtoarea Ormuz nu revine la starea inițială, Republica Islamică Iran va continua să fie supusă restricțiilor navale dictate de către Trump.

Iranul exportă aproape toate produsele petroliere către China, care are un interes major în asigurarea liberului trafic în strâmtore. În acest context, abordarea Teheranului privind gestionarea traficului naval în regiune nu are susținere din partea Beijingului.

— nici un citat —

China ar putea juca un rol cheie în determinarea Iranului să accepte o soluție de compromis, datorită legăturilor economice strânse dintre cele două țări.

Pe măsură ce blocada iraniană a tranzitului naval prin strâmtoare se prelungește, importanța strategică a acestei căi maritime va diminua în mod inevitabil, deoarece un număr tot mai mare de națiuni vor căuta să stabilească rute de transport alternative.

O posibilă rezolvare a problemei Strâmtorii Ormuz ar putea implica crearea unui nou centru de control comun administrat de Iran și Oman, care să aibă acordul Statelor Unite. Acest centru ar permite navelor comerciale să traverseze strâmtoarea utilizând în mod egal atât ruta nordică, aflată sub control iranian, cât și ruta sudică, controlată de Oman, toate acestea fără ca navele să fie obligate să plătească taxe.

În vederea consolidării securității în regiune, un demers crucial ar fi încheierea unui acord bilateral între Statele Unite și Iran, care să garanteze protecția Strâmtorii Ormuz împotriva potențialelor conflicte viitoare.
O posibilă soluție ar include instituirea unei interziceri temporare pentru tranzitul navelor militare prin această zonă strategică, ca măsură de prevenire a escaladării tensiunilor.

Nu există un plan concret în acest moment.

Însă, un astfel de acord ar putea reprezenta un pas semnificativ către stabilizarea regiunii și asigurarea liberei circulații maritime.

Este posibil ca o taxă pentru navele care traversează Strâmtoarea Ormuz să devină o necesitate.

Nu știm încă dacă acest lucru se va întâmpla

, însă anumite evoluții sugerează că această măsură ar putea fi luată în considerare. În prezent, situația rămâne incertă, însă problema unei eventuale taxe pentru tranzitarea acestei rute maritime importante este din ce în ce mai probabil să fie abordată.

După aceea, Organizația Maritimă Internațională a stabilit în 1968 că cele două țări ar trebui să pună în aplicare un sistem de curățare a canalelor de navigație omologate. Din momentul în care Iranul a avertizat că respectivele rute nu mai sunt sigure, navele comerciale au început să le ocolească.

Țările europene au propus o misiune de deminare, însă Iranul a refuzat această inițiativă. Este puțin probabil ca Teheranul să permită navelor militare din cadrul alianței NATO să participe la această operațiune.

Eventuala colaborare cu state considerate neutre ar putea reprezenta o soluție pentru Teheran, inclusiv Japonia, țară cu tehnologie avansată de deminare, care i-ar putea oferi sprijin.

În perspectivă, implementarea unui sistem regional de tarifare pentru navele care navighează prin strâmtoare pare o posibilitate iminentă. 20% – aceasta a fost taxa pe care Trump a propus-o inițial pentru toate navele care utilizează această rută, însă decizia sa a fost ulterior reconsiderată, după ce a întâmpinat opoziția partenerilor din Orientul Mijlociu ai SUA.

Statele Unite vor fi, probabil, insistente în legătură cu participarea lor la orice viitor acord regional care vizează implementarea unei taxe de tranzit prin Strâmtoarea Ormuz, după cum se estimează în legătură cu poziția lui Trump.

Un exemplu relevant pentru rezolvarea problemei Strâmtorii Ormuz este oferit de Strâmtoarea Malacca, care ar putea servi drept model pentru abordarea acestei chestiuni. În acest context, soluțiile implementate cu succes în Malacca ar putea fi studiate și aplicate în Ormuz pentru a preveni închiderea acestei rute maritime importante.

Teheranul și Washingtonul ar trebui încurajați de către celelalte națiuni să accepte un terț care să fie responsabil cu administrarea acestui fond. Organizația Maritimă Internațională (OMI), care gestionează deja un fond fiduciar pentru Strâmtoarea Malacca, este capabilă să joace acest rol de intermediar.

O structură de acest fel ar trebui să fie acceptată de către Iran pentru a evita sancțiunile care îi interzic operatorilor comerciali să achite taxe către această țară.
În caz contrar, perspectivele de ridicare a sancțiunilor care îi împiedică pe operatorii comerciali să plătească taxe către Iran vor fi compromise.

Pe măsură ce disputa privind Strâmtoarea Ormuz se prelungăște, conflictul dintre cele două entități se adâncește într-o spirală fără sfârșit de ostilități.

Întreruperea conflictului prin mijloace diplomatice reprezintă unica abordare viabilă pentru o rezolvare durabilă, deoarece continuarea ostilităților nu aduce niciun avantaj unei părți sau celeilalte.
Războiul se dovedește a fi o risipă considerabilă de resurse și vieți omenești, fiindcă singurul efect este diminuarea capacităților și influenței ambelor națiuni în regiunea respectivă.