SUA și Israelul vizau schimbarea liderilor iranieni în războiul din Orient

După numai câteva zile de la izbucnirea războiului, care a dus la asasinarea celui mai înalt lider religios din Iran și a unor oficiali de rang înalt, președintele SUA de la acea vreme, Donald Trump, a exprimat public opinia că ar fi de dorit ca schimbarea la vârful țării să aibă loc prin intermediul unei persoane din interiorul Iranului. Conform unor informații, obiectivul inițial al conflictului purtat de Statele Unite și Israel era asociat cu o figură neașteptată: Mahmoud Ahmadinejad, fost președinte al Iranului, cunoscut pentru retorica sa fermă împotriva Israelului și a SUA, după cum relatează New York Times.

Potrivit surselor oficiale americane, un plan ambițios, la care au contribuit israelienii și despre care Ahmadinejad a fost informat, s-a dovedit a fi de scurtă durată.

Condițiile în care a avut loc schimbarea regimului în Iran au fost marcate de un eveniment dramatic: Ahmadinejad a fost rănit în ziua de debut a conflictului, într-un bombardament israelian care a vizat reședința sa din Teheran.
Scopul atacului, potrivit oficialilor americani și unui apropiat al fostului președinte iranian, a fost să-l elibereze din arest la domiciliu.

Citește șiPaza de Coastă găsește resturi de avion medical dispărut în SUA

Nu a fost scopul de a-i curma viața

, însă incidentul i-a lăsat acestuia o adâncă dezamăgire în legătură cu strategia de schimbare a conducerii din Iran.
Ulterior, Ahmadinejad a dat semne că a supraviețuit atacului, dar starea sa de spirit a fost profund afectată.

De atunci, prezența sa publică a încetat complet, iar locul său actual de detenție și starea fizică în care se află acum rămân un mister.

În mod evident, numirea lui Ahmadinejad a fost un eveniment remarcabil, după cum afirmă sursa menționată. În perioada 2005-2013, când a ocupat funcția de președinte, el a stârnit controverse prin solicitările repetate de a „face să dispară Israelul de pe harta lumii”. În ciuda frecventelor

conflicte cu liderii regimului și a fi fost supus unei stricte supravegheri

din partea autorităților iraniene, el a rămas un promotor înfocat al dezvoltării nucleare a Iranului și un critic vehement al Statelor Unite, fiind totodată cunoscut pentru reprimarea brutală a opoziției interne.

Încă nu este clar ce l-a determinat pe Ahmadinejad să accepte participarea.

Un plan ambițios de schimbare a conducerii din Iran a reprezentat unul dintre obiectivele de bază ale războiului din regiune, obiectiv nerealizat până în prezent.
Israelul a conceput o strategie complexă în mai multe etape pentru a destabiliza guvernul teocratic iranian.
Această abordare strategică subliniază că atât Donald Trump, cât și premierul israelian Benjamin Netanyahu au intrat în conflict cu așteptări eronate privind rapiditatea atingerii obiectivelor, mizând pe o schimbare a conducerii iraniene prin mijloace considerate riscante chiar de către unii consilieri ai președintelui american.
Anumiți oficiali din administrația americană au exprimat rezerve serioase cu privire la posibilitatea de a restaabili la putere pe Ahmadinejad.

Iran a fost unul dintre obiectivele de la începutul Operațiunii Epic Fury, potrivit declarațiilor unui oficial al Casei Albe.

„Încă de la început, președintele Trump a fost clar în privința obiectivelor sale: distrugerea rachetelor balistice ale Iranului, dezafectarea instalațiilor de producție ale acestora, scufundarea flotei lor și slăbirea aliatului lor”

, a afirmat Anna Kelly, purtătoare de cuvânt a Casei Albe.
Ulterior, Armata Statelor Unite a raportat că și-a îndeplinit sau chiar depășit toate obiectivele.
În prezent, negociatorii americani lucrează la un acord care să pună capăt definitiv capacităților nucleare ale Iranului, a adăugat ea.

În legătură cu această chestiune, un reprezentant oficial al Mossad, organizația de informații externe a Israelului, a optat pentru refuzul de a oferi comentarii.

La debutul conflictului, Statele Unite și-au dezvăluit intenția de a contribui la instaurarea unui nou lider în Iran, unul care să conducă țara într-o direcție mai pragmatică.
Scopul era acela de a găsi un înlocuitor care să fie mai deschis colaborării cu Statele Unite.
Potrivit informațiilor disponibile, existau regimului iranian care ar fi fost dispuși să intre într-un dialog cu Statele Unite.
Însă, acești potențiali interlocutori nu erau considerați „moderați” de către oficialii americani.
Oficialii au menționat că au discutat despre aceste planuri împreună cu Israelul în primele zile ale războiului.

Nicolas Maduro a fost ținta unei operațiuni militare reușite, desfășurate de forțele armate ale SUA, care au încercat să-l captureze.
În urma acestei acțiuni, înlocuitorul interimar al lui Maduro a arătat disponibilitate pentru colaborarea cu administrația de la Casa Albă.
Acest scenariu a părut promițător pentru cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Trump, care a considerat că un astfel de model ar putea fi aplicat și în alte regiuni.

Loialitatea lui Ahmadinejad a devenit subiect de discuție în urma unor zvonuri care au circulat în legătură cu acesta, după ce a acuzat liderii regimului de corupție.

• Limitările impuse fostului președinte iranian au inclus arestarea colaboratorilor săi;
• Libertatea sa de mișcare a fost limitată la reședința sa din cartierul Narmak, situat în estul Teheranului;
• De asemenea, a fost descalificat din numeroase alegeri prezidențiale.

Se confirmă faptul că Ahmadinejad era văzut de către oficialitățile americane și israeliene ca o posibilă figură cheie într-un viitor guvern iranian, ceea ce demonstrează că războiul din februarie a avut drept scop, printre altele, instaurarea unei conduceri mai flexibile la Teheran.
Declarațiile lui Donald Trump și ale membrilor administrației sale subliniază că scopul declarat al războiului a fost limitat la distrugerea arsenalului nuclear, balistic și a capacităților militare ale Iranului.

Încă multe aspecte rămân neclare privind strategia Israelului și Statelor Unite de a instala Ahmadinejad în funcție, precum și detaliile operatiunii care i-a provocat accidentări în urma unui bombardament aerian.

Oficialii americani

au afirmat că respectiva acțiune, desfășurată de Forțele Aeriene Israeliene, viza înlăturarea protectorilor lui Ahmadinejad ca parte a unei strategii de a-l elibera de supravegherea la domiciliu.

Prima zi a conflictului a înregistrat un eveniment crucial: ayatollahul Ali Khamenei, figura centrală a Iranului, a căzut victimă a unui atac israelian.
În urma acestui eveniment, o reuniune a oficialilor iranieni a avut loc în complexul său din inima Teheranului, care a fost și ea vizată de atac, rezultând distrugerea și moartea mai multor persoane.
Potrivit Casa Albă, printre victime se numărau oficiali iranieni care erau considerați mai deschiși la negocieri privind o posibilă schimbare a guvernului, spre deosebire de liderii lor.

În acea perioadă, Ahmadinejad a fost subiectul unor zvonuri în presa iraniană, care sugerau că a fost eliminat ca urmare a unui atac la reședința sa.
Deși atacul nu a avut efecte devastatoare asupra casei sale, situată la sfârșitul unei străzi fără ieșire,
un anumit prejudiciu a fost înregistrat la postul de securitate de la intrarea în acea stradă.

Nu se știe cu exactitate ce s-a întâmplat

, însă fotografiile satelitare confirmă că respectiva clădire a fost complet distrusă.

În urma evenimentelor, instituțiile de știri guvernamentale au raportat că individul în cauză era în viață, însă anumiți membri ai Gărzii Revoluționare Islamice care îi asigurau protecția și îi supravegheau domiciliul au devenit victime.

„gărzile sale de corp”

erau de fapt elemente ale Gărzii Revoluționare Islamice care îl păzeau și îl țineau în arest la domiciliu, dar care fuseseră uciși.

Într-un articol din The Atlantic, publicat în luna martie, erau prezentate informații, potrivit unor surse anonime apropiate lui Ahmadinejad, potrivit cărora fostul președinte a fost eliberat din custodia guvernamentală în urma unui raid la reședința sa, eveniment descris în articol ca fiind „o operațiune de evadare veritabilă”.

În urma dezvăluirilor din articol, Ahmadinejad a fost considerat de către un apropiat ca fiind vizat de un posibil atac, care urmărea să-l elibereze de responsabilitățile sale.
Potrivit declarațiilor unui colaborator apropiat, The New York Times a aflat că Ahmadinejad era perceput de americani ca un lider capabil să controleze și să gestioneze eficient complexitatea situației din Iran, pe multiple planuri:

„situația politică, socială și militară a Iranului”

.

Potrivit sursei, Ahmadinejad ar fi putut avea un impact semnificativ în Iran pe termen scurt.
Sursa a sugerat că Statele Unite îl văd într-o lumină similară cu Delcy Rodriguez, care a devenit o figură cheie în Venezuela după evenimentele care au dus la îndepărtarea lui Maduro și de atunci a colaborat îndeaproape cu administrația Trump, după cum a relatat sursa.

Ahmadinejad a lăsat o amprentă distinctă în timpul președinției sale, caracterizată prin abordări inflexibile și remarci fundamentaliste, uneori excesive.
Într-o declarație controversată, el a susținut că homosexualitatea este inexistentă în Iran și a negat realitatea Holocaustului.

Nu există homosexuali în Iran

a afirmat el.
De asemenea, a participat ca vorbitor la un eveniment intitulat „O lume fără sionism” găzduit la Teheran.

În lumea occidentală, aceste puncte de vedere au fost supuse ridicolului, iar Ahmadinejad a ajuns, într-un mod neintenționat, la un statut de curiozitate notabilă în cultura populară, fiind inclus chiar și în cadrul unor scenete satirice din cadrul emisiunii de televiziune Saturday Night Live.

În perioada mandatului său, țara a cunoscut o creștere semnificativă a activităților legate de îmbogățirea uraniului, proces care ar fi putut servi drept materie primă pentru crearea unei bombe nucleare în viitor.

• O evaluare efectuată de serviciile secrete americane în 2007 a arătat că Iranul își oprit cu ani în urmă programul de dezvoltare a unui dispozitiv nuclear;
• totuși, regimul a continuat să îmbogățească combustibil nuclear care ar fi putut fi utilizat pentru o armă nucleară, dacă intențiile i-ar fi suferit modificări.

Nu există date noi care să fi schimbat evaluarea inițială.

din eroare a fost adăugat un text în afara cerințelor, voi reveni la cerere – corectat

În perioada mandatului său, țara a cunoscut o creștere semnificativă a activităților legate de îmbogățirea uraniului, proces care ar fi putut servi drept materie primă pentru crearea unei bombe nucleare în viitor.
Potrivit serviciilor secrete americane, Iranul a oprit cu ani în urmă programul de dezvoltare a unui dispozitiv nuclear, dar a continuat să îmbogățească combustibil nuclear care ar fi putut fi utilizat pentru o armă nucleară, dacă intențiile i-ar fi suferit modificări, reiese dintr-o evaluare efectuată în 2007.

Odată ce perioada de mandat a lui Ahmadinejad a luat sfârșit, el a început să exprime opinii critice la adresa administrației teocratice, sau cel puțin a avut loc o dezacordare cu ayatollahul Khamenei.

În trei rânduri, și anume în 2017, 2021 și 2024, fostul președinte Ahmadinejad a încercat să-și reînscrie candidatura pentru funcția pe care o ocupase anterior, însă de fiecare dată Consiliul Gardienilor din Iran, alcătuit din juriști civili și islamici, i-a respins demersul. În urma unor acuzații de corupție și proastă guvernare aduse unor înalți oficiali iranieni, Ahmadinejad s-a transformat într-un critic vehement al administrației de la Teheran. Deși nu s-a declarat niciodată un disident, regimul a început să-l considere o potențială sursă de destabilizare.

Într-un context mai larg, conexiunile lui Ahmadinejad cu lumea occidentală sunt mult mai puțin transparente.

La trei ani în urmă, într-o discuție exclusivă cu The New York Times, fostul președinte iranian Ahmadinejad a exprimat opinii neașteptate, lăudând figura lui Donald Trump și pledând pentru consolidarea relațiilor dintre Republica Islamică Iran și Statele Unite.

Evaluarea deciziilor este un punct forte al domnului Trump, potrivit lui Ahmadinejad, care l-a descris ca fiind un om pragmatic.

„Domnul Trump este un om de acțiune”

, a afirmat el, sugerând că experiența sa în afaceri îi permite să analizeze eficient rezultatele potențiale.
În plus, Ahmadinejad a adăugat că analiza cost-beneficiu ar trebui să fie o parte esențială a procesului decizional, îndemnându-l pe Trump să o aplice în contextul relațiilor dintre SUA și Iran.
Mesajul transmis de Ahmadinejad este clar:

„să analizăm raportul cost-beneficiu pe termen lung pentru cele două națiuni ale noastre și să nu fim lipsiți de viziune”

.

Anumite persoane aflate în cercul apropiat al lui Ahmadinejad au făcut obiectul unor acuzații privind legături excesive cu țările occidentale sau chiar și activități de spionaj în favoarea statului Israel. În anul 2018, Esfandiar Rahim Mashai, care a ocupat anterior funcția de șef de cabinet al lui Ahmadinejad, a fost deferit justiției, iar

judecătorul

care a gestionat cazul a ridicat în mod public semne de întrebare legate de presupusele sale conexiuni cu serviciile secrete britanice și israeliene, informații care au fost reluate de presa de stat.

În perioada recentă, Ahmadinejad a întreprins mai multe deplasări în afara granițelor Iranului, generând astfel un val suplimentar de presupuneri.
Calendarul acestor vizite a inclus 2023, când a efectuat o călătorie în Guatemala, precum și anii 2024 și 2025, când a vizitat Ungaria, informații detaliate fiind oferite de publicația New Lines.
Ambele state vizitate sunt cunoscute pentru relațiile lor apropiate cu Israelul.

Viktor Orban, care ocupa atunci funcția de prim-ministru al Ungariei, se bucură de o legătură apropiată cu Netanyahu. În cadrul unei deplasări în Ungaria, Ahmadinejad a susținut o alocuțiune la o instituție universitară având conexiuni cu Orban.

La Budapesta, schimbarea de scenariu a avut loc cu puțin timp înainte ca conflictul dintre Israel și Iran să escaladeze, în junie anul trecut.
Odată cu declanșarea războiului, el a menținut un profil scăzut în spațiul public și a făcut doar câteva apariții pe platformele online.
Rezerva sa în legătură cu un conflict care implică o națiune pe care Ahmadinejad o considera de mult timp dușmanul numărul unu al Iranului a ridicat numeroase întrebări în rândul internauților iranieni.

O analiză efectuată de către FilterLabs, o entitate specializată în monitorizarea sentimentului public, a arătat că mențiunile despre Ahmadinejad pe platformele de socializare din Iran au înregistrat o creștere substantială odată cu răspândirea informației despre presupusul său deces.
În timp ce interesul inițial a fost ridicat, în săptămânile care au urmat, tonul conversațiilor s-a schimbat, transformându-se în principal în presupuneri legate de locul unde se află acesta.

Inițial, Israelul avea o viziune asupra unui război care urma să se desfășoare în etape succesive, începând cu lovituri aeriene efectuate de Statele Unite și de Israel, precum și cu eliminarea liderilor de vârf ai Iranului și activarea kurzilor pentru a combate forțele iraniene, după cum afirmă doi oficiali israelieni din domeniul apărării care au cunoștință despre planificarea operațiunilor.

Conform planului inițial, o serie de acțiuni combinate urmau să fie întreprinse de Israel, inclusiv campanii de influențare și o posibilă invazie kurdă, cu scopul de a crea instabilitate politică în Iran și impresia că regimul iranian își pierde treptat controlul asupra situației.
Ulterior, presiunii politice exercitate asupra regimului iranian, la care se adăugau daunele aduse infrastructurii critice, cum ar fi rețeaua de alimentare cu energie electrică, urmau să conducă la colapsul regimului.
Acest scenariu avea drept scop crearea condițiilor necesare pentru instaurarea unui guvern alternativ, după cum era denumit de către israelieni.

Obiectivele inițiale ale planului nu s-au îndeplinit în totalitate conform așteptărilor israelienilor, cu excepția operațiunii aeriene și a eliminării liderului suprem.
În urma unei analize retrospective, se observă că planul a subestimat considerabil capacitatea de rezistență a Iranului și abilitatea Statelor Unite și a Israelului de a-și face voința cunoscută.

Deși s-a făcut rapid evident că administrația religioasă a Iranului a rezistat în primele luni de conflict, ofițerii israelieni au rămas convinși că vor reuși să inițieze o schimbare de guvernare la Teheran.

Nu au existat declarații oficiale

în acest sens, dar unele voci din cadrul guvernului israelian au continuat să sublinieze obiectivul de a schimba regimul iranian. a fost eliminat, reformulat pentru a respecta cerințele:

După ce a devenit clar că guvernul teocratic din Iran a suportat primele luni de război, anumiți oficiali din Israel au continuat să creadă că schimbarea regimului de la Teheran poate fi realizată.

În cadrul unor conversații multiple, David Barnea, liderul Mossadului, și-a exprimat convingerea că strategia organizației, fundamentată pe decenii de muncă de informații și misiuni desfășurate în Iran, prezenta o probabilitate ridicată de succes, în condițiile în care ar fi fost obținută acordul necesar pentru implementarea sa.

JD Vance garantează că Statele Unite nu se vor angaja într-un conflict prelungit și nesfârșit împotriva Iranului, afirmând:

„Ne concentrăm pe obiectivele noastre și apoi ne retragem”

Această declarație subliniază abordarea pragmatică a lui Vance în ceea ce privește politica externă a Americii.

Fostul președinte american Trump a declarat că a fost foarte aproape de a ordona un atac militar împotriva Iranului, la doar o oră distanță de a lua această decizie.
În prezent, Iranul se află într-o perioadă de așteptare pentru a relua potențialele lovituri din partea Statelor Unite.