Suntem mai deranjanți pentru animale decât credeam. Descoperirea care schimbă tot ce știam

Când oamenii apar, animalele își modifică comportamentul. Cercetătorii, analizând datele GPS ale animalelor împreună cu informațiile anonimizate privind localizarea telefoanelor mobile, au constatat că animalele...

Când oamenii apar, animalele își modifică comportamentul.

Cercetătorii, analizând datele GPS ale animalelor împreună cu informațiile anonimizate privind localizarea telefoanelor mobile, au constatat că animalele sălbatice nu răspund doar peisajelor alterate de om, ci și prezenței oamenilor, conform ScienceDaily.

În decursul mii de ani, oamenii au remodelat peisajele, obligând animalele sălbatice să se acomodeze cu orașele, fermele, drumurile și alte activități umane. Totuși, un nou studiu indică faptul că animalele nu răspund doar la mediile pe care le construim, ci și la prezența simplă a oamenilor în vecinătate.

Citește șiUn nume cunoscut este sărbătorit astăzi în calendarul ortodox. Cui îi urezi „La mulți ani” pe 16 noiembrie

Echipa de cercetare a integrat informațiile de localizare GPS pentru 37 specii animale cu date despre poziția telefoanelor mobile obținute în Statelor Unite. Rezultatele indică că comportamentul animalelor sălbatice față de oameni variază semnificativ în funcție de specie și de măsura în care mediul a fost deja schimbat.

Aceste diferențe ar putea sprijini oamenii de știință în elaborarea unor planuri mai detaliate pentru gestionarea și conservarea faunei sălbatice.

În perioada pandemiei COVID, carantina a generat un experiment neobișnuit pentru cercetători.

Restricțiile impuse în perioada pandemiei COVID-19 au transformat radical locurile și modalitățile de deplasare ale oamenilor. Această transformare neobișnuită a oferit cercetătorilor oportunitatea de a distingerea impactului prezenței umane de modificările permanente ale peisajului.

În cadrul studiului, echipa a analizat datele GPS săptămânale ale 4.581 mamiferelor și păsărilor, obținute din Statele Unite continentale, pentru intervalele corespunzătoare din 2019 și 2020.

relativ simplă, însă identificarea precisă a locurilor în care se aflau oamenii a cerut o sursă de date mai detaliată decât cea la care cercetătorii de obicei au acces.

Obținerea datelor publice care urmăresc cu exactitate poziția și mișcările indivizilor este problematică. Prin urmare, cercetările care analizează relațiile dintre oameni și animalele sălbatice se recurge frecvent la semnale indirecte, cum ar fi dezvoltarea urbană, agricultura sau, în perioada pandemiei, prezența limitărilor în anumite regiuni.

Acești indicatori prezintă date privind activitatea oamenilor, însă nu evidențiază în mod direct modul în care aceștia se deplasează.

În scopul de a elimina acea barieră, cercetătorii au recurs la seturi anonimizate de localizare a telefoanelor mobile, cu precizie la nivel de cartier. Conform echipei, este prima ocazie în care astfel de informații sunt exploatate pentru a examina modul în care prezența oamenilor modelează mișcările animalelor.

Interacțiunea dintre prezența oamenilor și schimbările în mediul lor de trai funcționează în tandem.

Cercetătorii au investigat impactul activității umane asupra atât suprafeței ocupate de fiecare specie, cât și asupra nișei ecologice, adică modul în care animalul exploatează habitatele și resursele existente.

majoritatea speciilor incluse în analiza, cercetătorii au observat că efectul uman nu poate fi complet înțeles exclusiv prin

Din totalul de specii analizate, 57% a suferit efecte atât din cauza prezenței umane, cât și din cauza schimbărilor de peisaj. Impactul prezenței umane s-a reflectat în modificări ale suprafeței ocupate sau ale dimensiunii nișei ecologice la 67% dintre mamifere și la 68% dintre păsări.

În numeroase situații, cele două forțe umane se influențau reciproc. Impactul acțiunilor oamenilor asupra unui animal era, într-o anumită măsură, determinat de gradul în care peisajul înconjurător fusese deja schimbat, iar modul în care peisajul se modifică era influențat de numărul de persoane prezente.

În urma combinării prezenței umane cu modificările peisajului, aproximativ 67% din speciile de mamifere și 41% din cele de păsări au manifestat reacții, din cauza diminuării suprafeței de habitat pe care le foloseau.

În zonele cu un nivel de dezvoltare relativ scăzut, cum ar fi parcurile naționale, reacția față de oameni a fost mult mai intensă decât în mediul urban.

Reacțiile lupilor, căprioarelor și cocorilor se manifestă în mod diferit.

În rândul speciilor sălbatice nu a existat niciun răspuns comun.

Lupii au manifestat un comportament distinct față de majoritatea speciilor analizate în studiu. Zona de habitate pe care o ocupă a crescut în răspuns la prezența oamenilor, ceea ce ar putea fi legat de relația lor lungă și tensionată cu oamenii și de tendința de a se răspândi sau de a se îndepărta de activitățile umane.

Căprioarele cu coadă albă au manifestat un alt tipar de comportament. Nichile lor ecologice s-au mărit odată cu modificările peisajului, însă s-au micșorat odată cu creșterea prezenței umane.

Cocorii canadieni au manifestat o reacție inversă.

COMENTARII / 0