Susținătorul lui Iohannis vorbește despre crizele tăcute ale României

Ana Ciceală, surpriza alegerilor pentru Primăria Capitalei din 2025, afirmă că oamenii, fie la marginea Bucureștiului, fie în teritoriu, se văd nevoiți să facă opțiuni dificile, precum „să achiziționeze ouă ori să cumpere lapte” sau „să procure bascheți ori tricouri pentru copii”.

„Acestea sunt probleme reale pe care politicienii nu le adresează”

,
menționează ea în partea a doua a interviului oferit publicului HotNews.
În plus, lista crizelor cu care se confruntă populația este considerabil mai extinsă.

Citește șiGeorge Simion: Decât un premier Bolojan, mai bine fără niciun premier

Discutând cu publicul HotNews, Ciceală a abordat următoarele teme:

Care sunt implicațiile reale ale „Sistemului” reiterat de anumiți reprezentanți liberali și de către Nicușor Dan?

• În primul rând, se referă la două aspecte pe care președintele trebuia să le abordeze și nu și le-a asumat.
• Apoi, dezvăluie ce spun oamenii care susțin AUR despre aceste probleme.
• De asemenea, scoate în evidență crizele autentice cu care se luptă o bună parte a populației.
• În acest context,
  

  „O mulțime de politicieni tratează oamenii ca proști, pentru că nu ar înțelege economia”

• În cele din urmă, explică de ce alegerile anticipate ar putea reprezenta o soluție viabilă.
• Ce înseamnă, de fapt, „Sistemul” invocat din nou de unii politicieni liberali și de președintele Nicușor Dan.
• Două lucruri pe care consideră că trebuie să le facă în această privință președintele și nu le-a făcut.
• Ce îi spun oamenii care votează AUR.
• De ce alegerile anticipate pot fi o soluție.

Hotnews a ridicat o întrebare pertinentă: cum se raportează oamenii la așa-numitul „sistem” care pare să fie o explicație pentru evenimentele actuale. Acest concept a fost subiect de discuție în ultima perioadă. În răspuns, Ana Ciceală a oferit o perspectivă interesantă.

– Cred că noi, toți românii, tot încercăm să înțelegem ce este sistemul.

Ea a adăugat că o definiție pertinentă a acestui termen a fost oferită de Denis Deletant, un istoric cunoscut pentru cercetările sale asupra istoriei securității și comunismului românesc, într-un interviu acordat tot HotNews. Potrivit acestuia, „oamenii percep această clică care e transpartinică și care, de fapt, este un grup de interese care a fost structurat foarte bine după Revoluție și care se manifestă în politică, în mediul academic, în educație, spitale și peste tot și care își urmărește propriul interes”.

Numeroase anchete jurnalistice au scos la iveală faptul că persoane influente din România post-1990 au avut o carieră în cadrul organelor de securitate, unii dintre aceștia admițând în mod deschis acest lucru. Dan Voiculescu și Traian Băsescu sunt două exemple notabile în acest sens, cunoscute sub numele de cazurile Felix și Petrov, respectiv.

Atunci când oamenii folosesc termenul de „sistem”, sunt de părere că se referă la o noțiune destul de evazivă, caracterizată prin limite exterioare relativ flexibile, al cărei nucleu central este constituit din vechiul aparat de securitate și din acea clasă de persoane care a monopolizat resursele statului în perioada care a urmat procesului de privatizare din anii 90.

O senzație de neputință îi străbate pe oamenii simpli, alimentată de convingerea că alegerea nu le aparține, ci este determinată de factorii externi. Această percepție, întâlnită frecvent în conversațiile cu publicul, sugerează că un sistem înrădăcinat și vechi exercită o influență considerabilă asupra vieții oamenilor.

După o premieră istorică de după Revoluție, și anume anularea alegerilor, a devenit evident pentru mulți că procesul democratic a fost grav afectat. Cetățenii au tras concluzia că, atunci când votul lor urma să aibă o adevărată însemnătate, alegerile au fost subite anulate. În plus, lipsa unei explicații clare privind circumstanțele acestei anulări a contribuit la slăbirea fundamentelor democrației noastre.

Un studiu recent a scos la iveală o realitate alarmantă, însă concluziile acestuia au fost formulate într-un stil extrem de simplu. Acest raport a fost criticat pentru abordarea sa rudimentară, care ar putea fi considerată demnă de o lucrare școlară la nivel de clasa a patra.

În ceea ce privește Sistemul, există două aspecte pe care Nicușor Dan, în calitate de președinte, nu a reușit să le îndeplinească. Acestea rămân probleme nerezolvate.

Președintele este din nou pe ordinea de zi, deoarece cel care a garantat clarificarea situației alegerilor anulate este președintele.
Reformarea structurilor și serviciilor a fost o promisiune de campanie asumată, în cadrul căreia președintele a declarat în mod explicit necesitatea unor schimbări.
Printre obiectivele acestei reforme se numără instituirea unui control civil care să permită prezentarea rapoartelor în Parlament și să dea posibilitatea serviciilor de a răspunde la întrebările reprezentanților aleși, care au sprijinul unor comisii parlamentare.
De asemenea, se dorește transparența bilanțului contabil și eliminarea situațiilor în care serviciile dețin firme care nu acordă contracte în mod transparent.

– Ajungem din nou la președinte, pentru că cel care ne-a promis că face lumină în dosarul alegerilor anulate este președintele.

– Da, a fost o promisiune fermă de campanie, în care președintele a spus foarte clar că ar trebui să se reformeze aceste structuri și serviciile. Să existe control civil, ca să se poată da rapoarte în Parlament, serviciile să accepte întrebări de la oamenii aleși, care au voturi în spate din comisiile respective din Parlament, să se vadă bilanțul lor contabil, să nu aibă firme, care poate nu dau contractele transparent, și așa mai departe.

O schimbare profundă ar necesita, de asemenea, o clarificare a circumstanțelor care au dus la anularea procesului electoral.

Oamenii se întreabă dacă nu cumva lipsește o reacție din partea președintelui, la un an de la victoria în alegeri.
Răspunsul la această întrebare este așteptat de multă vreme, însă adevărul este că trebuia să se întâmple mai devreme.
În percepția publică, o explicație logică și transparentă este esențială pentru a înțelege motivele din spatele anumitor decizii.
În lipsa unor clarificări, oamenii umplu golurile cu presupuneri și idei preconcepute.

De mai multe săptămâni, susținătorii unei direcții europene au afirmat în mod repetat că PSD ar trebui să formeze un guvern în tandem cu AUR.

Întrebarea despre AUR a stârnit o reacție nuanțată:

Nu de AUR, dar nu sunt doar ei.

Această afirmație a fost completată de o evaluare critică: AUR reprezintă și o propagandă extremistă finanțată generos.
O consecință a acestui fenomen este faptul că strigătul „Zelea Codreanu” a devenit o lozină pozitivă, și nu una critică.
În legătură cu comportamentul lui Simion în Parlament, în ziua în care Guvernul Veștea trebuia să fie învestit, s-a dorit proiectarea unei imagini de putere, cu scopul de a demonstra că a obținut o victorie și că „ceilalți depind de el”.

În ciuda eforturilor sale individuale, rezultatele scontate nu s-au materializat. PSD și AUR au fost menționate, timp de mai multe săptămâni, drept posibili parteneri pentru constituirea unui guvern. Întreaga perioadă, soluțiile și propunerile alternative de premier ale celor care se consideră „pro-europeni” au fost, practic, inexistente.
Nu se cunosc, așadar, decât foarte puține inițiative menite să propună soluții.
În acest context, singurele partide care par să mai aibă o legătură directă cu anumite grupuri sunt PSD și AUR.

De o perioadă de doi ani, ne deplasăm și purtăm discuții cu locuitori din regiuni mai puțin vizitate ale marilor centre urbane.

Oamenii sunt extrem de nemulțumiți, iar motivul pentru care aleg să voteze pentru AUR este strâns legat de situația lor socio-economică.
În regiunile defavorizate, unde veniturile populației sunt mai mici, sprijinul pentru AUR este semnificativ.
O analiză a rezultatelor alegerilor pentru Primăria Capitalei din ultimele luni arată că zonele periferice ale Bucureștiului au fost câștigate de către candidatul AUR.
În aceste zone, oamenii și-au pierdut încrederea în sistemul politic și în instituții, iar acest sentiment de resemnare a devenit o realitate.

„Acolo doar noi și AUR mai ajungem”

Această afirmație reflectă o realitate dură, și anume că AUR reușește să ajungă la oamenii care se simt neglijați și abandonați.
În aceste regiuni, oamenii simt că nu au pe cine să se bazeze, decât pe ei înșiși și pe cei de la AUR.

În situația actuală, oamenii se văd nevoiți să facă opțiuni dificile, de pildă decizia dintre achiziționarea de ouă și procurarea de lapte. Aceste alegeri reflectă dificultățile financiare cu care se confruntă.

„Acolo doar noi și AUR mai ajungem”

a declarat unul dintre susținătorii președintelui, evidențiind problemele care afectează milioane de români.

În ceea ce privește prezența pe teren, cei de la AUR sunt de asemenea activi în teritoriu.
Faptul că primesc zeci de milioane de euro în fiecare an drept subvenții pentru statutul de partid parlamentar le permite să aibă o acoperire mai extinsă și să interacționeze cu un număr considerabil de persoane, într-o manieră mai intensă decât alți actori politici.

– Da, mai mult ca noi pentru sunt partid parlamentar și primesc subvenții de zeci de milioane de euro pe an și își permit să meargă să vorbească cu foarte mulți oameni.

În viața de zi cu zi, oamenii se confruntă cu decizii dificile, precum achiziționarea de produse alimentare de bază, unde trebuie să opteze între ouă și lapte, sau să aleagă între îmbrăcăminte pentru copii, cum ar fi bascheți sau tricouri. Aceste probleme nu sunt dezbătute în arena publică.

Locuințele reprezintă o nevoie stringentă, însă problema nu pare să fie pe ordinea de zi a discuțiilor publice. Guvernul anterior a implementat anumite reforme, care însă nu au mai fost duse la bun sfârșit. Oamenii se întreabă acum care sunt avantajele acestor reforme în contextul în care costul vieții a înregistrat o creștere semnificativă. În realitate, oamenii nu percep niciun fel de beneficiu. În schimb, cei cu venituri modeste se confruntă cu o TVA majorată și cu inflația care erodează veniturile lor.

În capitală, o problemă acută afectează familiile, criza creșelor fiind una dintre cele mai arzătoare. Acest fenomen îngrijorător are loc în București.

Recent, am avut o discuție cu câteva mame care se confruntă cu o problemă comună: după ce copilul lor împlinește 2 ani, acestea doresc să se reîntoarcă la muncă pentru a-și crește copilul cu un salariu decent. Una dintre ele mi-a relatat că, în ciuda existenței a 80 de locuri disponibile în creșe, ea se află pe o listă de așteptare destul de lungă, mai exact la poziția 1.500. O altă mamă, locuind în centrul Bucureștiului, mi-a spus că, deși sunt oferite 400 de locuri în creșe, ea este abia pe poziția 2000 și ceva, ceea ce face extrem de dificilă înscrierea copilului ei într-o creșă.

În spațiul public, anumite dificultăți rămân nerezolvate din cauză că nu sunt discutate de oamenii politici. Problemele reale ale societății sunt, așadar, neglijate de clasa politică.

Persoanele fizice posedă o înțelegere profundă a mecanismelor economice și a implicațiilor acestora. „Oamenii înțeleg foarte bine economia” este o afirmație care reflectă această realitate.

În loc să se concentreze pe problemele reale, oamenii se luptă pentru poziții în guvern, ceea ce va duce inevitabil la o creștere a inflației și a ratelor dobânzilor la credite, determinând o scădere a ratingului nostru de creditare de către agențiile specializate.

Observ că o mulțime de lideri politici percep cetățenii ca fiind neavizați în chestiuni economice, considerând că nu au habar despre funcționarea ratelor și finanțelor. În realitate, lucrurile stau exact pe dos: oamenii au o înțelegere clară a conceptelor economice. Ei sunt conștienți de implicațiile lipsei unui guvern, mai ales într-o piață globală care ne monitorizează îndeaproape și ne afectează capacitatea de a atrage fonduri europene. Nu este nevoie de o explicație prea complexă pentru a înțelege aceste aspecte.

Încercarea de a aduce aceste teme în atenția publică se face prin discuții despre costul vieții, necesitatea de creșe și grădinițe pentru copii, accesul în spitale și implicațiile locuării publice.

– Noi asta încercăm să facem, vorbim despre costul vieții, despre creșe și grădinițe pentru copii, acces în spitale sau ce înseamnă locuirea publică.

În București, soluții pentru creșterea fondului locativ sunt propuse prin construcția sau achiziționarea de noi locuințe. Problema locuirii reprezintă o provocare majoră nu numai pentru tinerii din România, ci și la nivel european, însumând o problemă comună pentru care UE urmează să aloce sume considerabile, miliarde de euro, în următorii ani.

În România, 27% dintre tinerii șomeri se confruntă cu dificultăți în obținerea de credite și nu sunt nici măcar în măsură să participe la procesul de votare din cauza lipsei de reședință în localitățile în care trăiesc. Problemele stringente ale tinerilor, precum șomajul și accesul la locuințe, sunt omise în discuțiile din Parlament și Guvern. În timp ce fondurile din SAFE sau PNRR sunt subiect de dispută între baronii locali, nimeni nu se preocupă de atragerea de fonduri pentru a combate extremismul și a rezolva criza locuințelor.

În același timp, aceste chestiuni reprezintă preocupări comune pentru susținătorii AUR, AUR, fiind o formațiune politică ce se confruntă cu provocări similare. Toate aceste aspecte sunt reflectate și în rândul celor care îi susțin.

Unele probleme stringente afectează milioane de români, însă ele sunt oarecum neglijate de către oamenii politici. Într-un anumit context, doar anumite grupuri, precum cel al președintelui și AUR, reușesc să mai ajungă în zonele respective.

„Acolo doar noi și AUR mai ajungem”

a declarat unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai președintelui, scoțând în evidență adevăratele crize cu care se confruntă tinerii și care necesită o atenție deosebită. Acestea sunt problemele care-i lovesc pe foarte mulți români.

– Care este perspectiva tinerilor asupra acestei crize politice, având în vedere că partidul dvs. a primit voturi în special de la această categorie de vârstă?
Ce părere au despre cei responsabili?
– Cei mai mulți dintre colegii mei au sub trei decenii de viață și purtăm conversații numeroase cu tinerii, inclusiv cu cei din cadrul asociațiilor studențești.

Ei dau vina pe toți.

Consideră că atât guvernul, cât și parlamentul și președintele sunt responsabili.
Li se pare că toți sunt de vină.

În ceea ce privește abordarea problemelor stringente, vorbind despre persoane precum Dan, Bolojan și Grindeanu, se consideră că sunt tratați ca fiind egali.
Motivul este acela că nu se observă rezolvarea eficientă a problemelor actuale.
O întrebare pertinentă ridicată este:

„Cum este adresată problema creșterii extremismului în momentul acesta?”

Răspunsul oferit este unul dezaprobator: nicicum.

Mulți tineri se confruntă cu numeroase provocări, deoarece transformările economice globale sunt în plină desfășurare, iar inteligența artificială modifică rapid o parte semnificativă a pieței muncii.

Milioane de persoane își pierd locurile de muncă la mari corporații, București fiind unul dintre orașele grav afectate de această tendință, având în vedere prezența numeroasă a companiilor de outsourcing. Oamenii sunt din ce în ce mai îngrijorați cu privire la posibilitatea de a-și găsi noi locuri de muncă. Acest sentiment de instabilitate și insecuritate se accentuează odată cu apariția unor noi crize, care se adaugă la cele deja existente și nerezolvate.

Pe lângă problemele curente, România se confruntă și cu crize energetice și problemele provocate de căderea dronelor. În același timp, crizele climatică, a locuințelor și a costului vieții reprezintă, de asemenea, subiecte de interes major. Pe termen lung, se previzionează o criză a locurilor de muncă. Toate aceste aspecte sunt deosebit de îngrijorătoare pentru tinerii care observă că clasa politică se angajează în dezbateri aprinse, axate în jurul numelor precum Veștea și Tomac.

Este evident că reacția la un astfel de fenomen nu poate fi una de supriză plăcută.

Încrederea în politicieni a devenit o problemă tot mai apăsătoare.
Cei care lucrează alături de mine în domeniul politic au o perspectivă mai optimistă și asupra soluțiilor oferite de politicieni.
În schimb, majoritatea oamenilor manifestă îngrijorare și nemulțumire.
Se observă o mulțime de agitație, după cum președintele este obișnuit să spună.
Însă, trebuie să fie clar că numai agitația nu poate soluționa nici o problemă.

Oare politicienii încă inspiră încredere?
Colegii mei din lumea politică au o încredere sporită în soluțiile politice.
La majoritatea celorlalți, însă, observ grijă și supărare.
Președintele spune adesea că se face mult zgomot, dar zgomotul nu rezolvă nicio problemă.

Reacția la întrebare privind soluția ideală pentru ieșirea din impas a stârnit o serie de considerații.
AUR a înregistrat o creștere în timp ce partidele „pro-europene” se confruntă cu o perioadă de scădere.
Luând în considerare opiniile exprimate, se observă că negocierile actuale implică anumite sacrificii din partea celor care le conduc, însă nu este clar care sunt acestea.
De asemenea, se menționează o evoluție temporară pozitivă pentru PNL și pentru premierul Bolojan.

În situația în care nu există soluții viabile, o revenire la voința poporului pare o abordare rezonabilă. Ne propunem să fim pregătiți pentru alegerile anticipate, deoarece scopul nostru este să prezentăm soluții concrete și propuneri de persoane care să ajungă în Parlament și să lucreze efectiv în interesul cetățenilor.

Preocupările privind viitorul guvernării sunt mai puțin legate de guvern în sine, însă se observă că PSD pare să aibă cea mai mare dorință de a conduce.
Oricum, premierul Bolojan a menționat recent ideea unui pact național cu o durată de șase luni, ceea ce ridică semne de întrebare privind planurile de viitor.
Într-adevăr, în acest moment există priorități precum stabilizarea economiei și atragerea fondurilor din PNRR și SAFE, dar după această perioadă de șase luni, aceeași problematică rămâne nerezolvată.
O soluție bazată exclusiv pe Ordonanțe de Urgență (OUG-uri), fără vreun control efectiv din partea Parlamentului, este considerată a fi una foarte proastă.

O posibilă soluție superioară ar putea fi reprezentată de organizarea unor alegeri anticipate.