Măsurile de reducere a cheltuielilor Universității din București decise de Guvernul Bolojan au un impact mai puternic asupra sectorului Educației comparativ cu administrația locală, potrivit rectorului. Acesta susține că deciziile au fost luate fără o strategie clară și fără să se ia în considerare diferențele dintre universități. Astfel, sunt afectate inclusiv instituțiile care au demonstrat eficiență.
„Tăiate cu barda, ca în Patul lui Procust”
, a declarat Marian Preda într-un interviu acordat publicului HotNews.
Citește șiSorin Grindeanu amenință cu plângere împotriva lui Dominic Fritz
Universitatea din București se confruntă cu o reducere de aproximativ 25 de milioane de lei în acest an, în timp ce întregul sistem universitar suferă o pierdere de 418 milioane de lei din finanțare.
În aceste condiții dificile, rectorul celui mai mare organism universitar din România a discutat, într-un interviu acordat publicului HotNews, despre strategia de gestionare a reducerilor bugetare ale instituției, de la ajustări ale burselor și investițiilor, până la restructurarea anumitor servicii interne.
Universitatea a fost nevoită să examineze cu atenție fiecare cheltuială, reducând costurile inclusiv în sectoare considerate anterior stabile. Una dintre măsurile luate a fost crearea propriului serviciu de deratizare, dezinfecție și dezinsecție, cu scopul de a diminua cheltuielile de la milioane de lei la câteva sute de mii de lei anual, plătite anterior unor firme private.
„Suntem prima instituţie publică din România care s-a acreditat să facă asta. Am cumpărat containere, materiale, am trimis la instruire oamenii”
.
Universitatea București se confruntă cu o problemă majoră semnalată de Marian Preda: blocajul în efectuarea de noi angajări în cursul acestui an.
Deficitul de personal este cu atât mai îngrijorător cu cât aproximativ 100 de cadre didactice titulare părăsesc universitatea anual, necesitând înlocuirea lor cu asistenți și lectori.
În prezent, universitatea are un număr de 2.500 de salariați titulari și 1.500 de asociați.
„Avem 2.500 de salariaţi titulari şi încă 1.500 asociaţi. Ne pleacă aproximativ 100 de cadre titulare pe an și trebuie să le înlocuim cu asistenţi, lectori. Însă putem face o angajare doar la 15 ieşiri din sistem. Neputând angaja, am dat banii aceștia la plata cu ora și am făcut nişte economii. Dar am creat nişte disfuncții”
, declară rectorul Universității din București.
Marian Preda ocupă poziția de rector al Universității din București din anul 2019, fiind în prezent la al doilea mandat. În trecut, a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Domeniul său de expertiză include autorarea de studii și cercetări în sfera politicilor sociale și a inegalităților. De asemenea, a fost afiliat ca membru al Partidului Mişcarea Populară.
Un fenomen de finanțare nocivă, moștenit de două decenii, a dat naștere la multiple avantaje nejustificate, după cum afirmă rectorul. „Avem o inerție toxică a finanțării, care vine de acum 20 de ani, și la care s-au altoit tot felul de privilegii” a declarat acesta.
Într-o conversație cu HotNews.ro, Marian Preda a fost întrebat despre așteptările sale de la noul ministru al Educației.
El a exprimat dorința de a observa o abordare strategică a învățământului superior din România, însă a remarcat că Ministerul Educației se caracterizează printr-o lipsă de strategie generală.
În schimb, această instituție are în vedere multiple strategii restrânse și specifice pentru diverse probleme, care deși sunt importante, rămân minore în contextul general.
Prin urmare, Marian Preda consideră că nu există o direcție clară în ceea ce privește învățământul superior din România.
În domeniul educației de nivel superior, România ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor programe de calitate cu o dimensiune internațională care să poată face diferența și să genereze avantaje competitive pentru țară în cadrul economiei globale actuale. Acest lucru ar putea fi realizat prin finanțarea universităților și programelor excepționale. Însă, sistemul actual de finanțare suferă de o inerție dăunătoare care persistă de două decenii și a cărei completări au fost introduse diverse tipuri de privilegii.
Multiple carențe fundamentale necesită corectarea: o strategie deficitară, insuficiența de resurse concentrate pe instituțiile de învățământ superior, proiectele și grupurile de cercetare capabile să inducă schimbări semnificative în România. Finanțarea ineficientă, axată pe ținte, probe și cheltuieli ale studenților. Alocarea inadecvată a unor fonduri, atunci când alte domenii suferă de insuficiență de fonduri.
Declarația Ministrului Educației reflectă percepția publică a unor instituții învechite și rigide.
„Ministrul Educației e imaginea publică a unor structuri vechi şi anchilozate”
În ceea ce privește așteptările, oare Ministrul Educației, Mihai Dimian are o înțelegere clară a acestora, după ce a preluat mandatul la începutul acestei luni, fără însă a face declarații publice până în prezent ?
Nu există obiecții privind capacitatea sa de a înțelege problemele din învățământul superior și de a iniția schimbări.
Îngrijorările apar însă atunci când se consideră că ministrul reprezintă doar o imagine publică a unor structuri învechite și rigide, alcătuite din aceiași oameni, caracterizate prin micromanagement și legislație similară.
În situația actuală, orice încercare de schimbare se traduce printr-o mișcare restrânsă, similară cu cea a unei insecte prinsă într-o pânză de păianjen. Libertatea de acțiune este sever limitată. Foarte puțini titulari ai portofoliului Educație au izbutit să disloce această pânză de păianjen și să inițieze reforme substanțiale. În opinia mea, ministrul nu dispune de o marjă suficientă de manevră pentru a opera schimbări semnificative.
Există o distribuție inegală a fondurilor, unde patru universități sunt beneficiarii a peste jumătate din totalul sumelor alocate. Această situație ridică întrebări legate de echitatea în procesul de finanțare. Concentrarea finanțării către câteva instituții evidențiază probleme de justiție în ceea ce privește repartizarea resurselor.
Reducerea fondurilor a generat o stare de îngrijorare, având în vedere că 418 milioane de lei trebuie tăiați de la învățământul superior comparativ cu anul precedent.
O scădere care va afecta inevitabil cheltuielile universității, printre care salariile și cheltuielile curente, exact într-un moment în care costurile pentru încălzire, energie electrică și strângerea deșeurilor sunt în creștere.
În acest context dificil, deciziile privind sursele de finanțare alternativă, precum taxele studenților și veniturile proprii ale universității, devin cruciale.
Şi atunci, de unde poţi să iei? Din taxele studenților, din veniturile pe care le face universitatea. Ei bine, în acest context s-a cerut o situație cu soldurile pe care le au universitățile din banii finanțați de la buget.
Întrebarea privind inițiativa reducerilor a fost adresată prim-ministrului, care a solicitat această analiză. Se pare că demersuri similare au fost întreprinse și în alte sectoare, însă concentrarea pe reforma educației pare a fi excesivă. În bugetul actual, există fonduri care, practic, nu pot fi utilizate, precum sumele alocate pentru finanțarea transportului studenților sau pentru decontarea cheltuielilor aferente.
Există numeroase fonduri suplimentare pe care universitățile cu un număr mare de studenți care plătesc taxe le primesc de la bugetul de stat. Universitatea din Bucureşti utilizează integral aceste fonduri. În schimb, alte instituții de învățământ superior primesc atât de multe fonduri încât nu reușesc să le utilizeze în totalitate. De exemplu, patru universități tehnice concentrate în 56% din toate soldurile pentru 50 de universități de stat. Printre acestea se numără Universitatea Politehnică din Bucureşti, care deține mai mult de jumătate din aceste fonduri, urmată de universitățile politehnice din Iaşi, Cluj şi Timişoara. Rezultă clar că există o suprafinanțare în cazul universităților tehnice și o subfinanțare în cazul altor domenii, în special în ceea ce privește științele sociale și umaniste.
Schimbările necesare sunt evidente, însă sistemul aflat în jurul Ministerului Educației, care ar trebui să ofere expertiză, dar este alcătuit din reprezentanți ai universităților și ai conducerilor acestora, se află sub influența predominantă a universităților politehnice. Acest sistem este dificil de modificat pentru ministrul în funcție.
Întrebarea privind motivul pentru care consideră că primarii posedă o influență mai mare decât rectorii a fost ridicată.
Se consideră că reducerile în domeniul Educației sunt mai severe decât cele din administrație?
Nu, dimpotrivă, se crede că în sectorul administrației au fost acordate anumite facilități.
Motivul este acela că influența primarilor este destul de puternică și că partidele politice nu au curajul să procedeze la o reducere drastică și definitivă.
– Cred că în administraţie s-au făcut concesii pentru că puterea primarilor e mare și pentru că partidele nu se hotărăsc să taie odată pisica în două.
Influența rectorilor în cadrul universităților nu este una covârșitoare. Puterea primarilor este mult mai semnificativă. Motivul este acela că universitățile nu sunt foarte numeroase și oamenii din cadrul lor au libertatea de a decide.
Nu votează la comandă
. Atât studenții, cât și profesorii își exercită dreptul de vot în funcție de convingerile proprii. În consecință, deși unii rectori au legături politice, influența lor în cadrul partidelor nu este foarte mare.
În plus, universitățile nu au o putere politică reală, deoarece nu pot aduce voturi. Prin urmare, nu pot influența deciziile în cadrul partidului, ci doar vorbesc și conving.
În esență, se utilizează o formă de influență subtilă, deoarece se face auzit în spațiul public și se exprimă opinii. Astfel, se câștigă un anumit respect, dar și o anumită precauție că „
acum aceștia încep să vorbească la televizor
”…
Într-o declarație recentă, conducerea universității a subliniat că procesul de recrutare a fost grav afectat în acest an.
„N-am putut anul acesta să facem angajări. Şi asta e foarte grav”
a afirmat rectorul în cadrul unei discuții.
În cadrul Universității din București se vor înregistra reduceri financiare semnificative în cursul acestui an. Conform informațiilor, Consiliul de Administrație a avut o ședință recentă în care s-a stabilit că vor fi operate taieri de aproximativ 25 de milioane de lei. Administrația universității se confruntă cu necesitatea de a identifica sursele de unde vor fi făcute aceste reduceri.
În esență, eforturile noastre de reducere a costurilor au fost o prioritate permanentă, nu un demers recent. Eficientizarea cheltuielilor a fost întotdeauna o preocupare majoră, deoarece resursele economisite pot fi reutilizate pentru diverse proiecte. De exemplu, fondurile care altfel ar fi risipite în cadrul universității pot fi acum alocate pentru investiții strategice, precum modernizarea laboratoarelor, ridicarea de noi cămine pentru studenți și edificarea unor clădiri suplimentare destinate activităților universitare. Nu în ultimul rând, această abordare permite și o recompensare mai substanțială a angajaților. În acest scop, am conceput și implementat un sistem complex de gestionare a resurselor.
Pentru a sprijini excelența academică, universitatea noastră dedică anual 500.000 de lei pentru acordarea Premiilor Senatului, cu condiția ca rezultatele să fie validate de comunitatea academică. De asemenea, sunt alocate 2-3 milioane de lei pentru a recompensa rezultatele remarcabile în cercetare. Pentru a încuraja participarea la evenimente internaționale, universitatea noastră asigură fondurile necesare pentru ca fiecare cadru didactic titular să poată participa la cel puțin o conferință internațională. Fără îndoială, calitatea de profesor impune o anumită deschidere spre lumea globală. Pentru a face față acestor cheltuieli, au fost necesare ajustări pentru eliminarea unor cheltuieli redundante.
În urma unei noi analize, a devenit evident că anumite cheltuieli trebuiau reevaluate, însă guvernul a impus reduceri severe, asemănătoare tăierii cu barda, afectând astfel bugetul. O consecință directă a acestor măsuri a fost interzicerea angajărilor pentru anul în curs, situație considerată extrem de gravă.
La 2.500 de angajați permanenți li se adaugă alți 1.500 colaboratori. În fiecare an, aproximativ 100 de angajați titulari părăsesc instituția. În prezent, înlocuirea lor se face prin angajarea de asistenți și lectori. Însă, potrivit reglementărilor actuale, o nouă angajare nu poate avea loc decât după ce 15 persoane au părăsit sistemul. În consecință, instituția a recurs la plata cu ora a anumitor servicii și a realizat economii financiare. Această abordare a dus însă la apariția unor disfuncționalități. Este de dorit ca vara aceasta să fie posibilă organizarea unui concurs pentru ocuparea măcar a posturilor de asistenți și lectori, având în vedere anumite probleme curente.
În acest an, numărul de poziții de securitate a scăzut cu aproximativ 15-20%. Costul anual pentru o poziție de securitate la o clădire depășește 100.000 de lei. Prin eliminarea a 10 poziții de securitate, se reduc cheltuieli de aproximativ 1 milion de lei. Nu este o sumă neglijabilă.
La începutul acestui an, am urmărit cu atenție evoluția cheltuielilor salariale în perioada ianuarie-februarie în comparație cu perioada similară a anului precedent. 1,9 milioane de lei au fost reduse în luna ianuarie, respectiv 1,6 milioane de lei în februarie. Conform proiecțiilor, economia totală până la sfârșitul anului curent este estimată a fi de 16-17 milioane de lei.
În domeniul administrării, au fost operate anumite ajustări pentru a ține cont de influența semnificativă a primarilor.
Potrivit rectorului, această decizie a fost luată pentru că puterea primarilor este considerabilă.
„În administraţie s-au făcut concesii pentru că puterea primarilor e mai mare”
Această declarație a fost făcută în contextul în care universitatea respectivă este cea mai mare din România.
În legătură cu diminuarea suplimentului pentru studii doctorale, rectorul a declarat:
În primul rând, eu și rectorii din Consorţiul Universitaria n-am fost de acord cu ea.
Motivul invocat este acela că acest supliment are o valoare fixă de 900 de lei. Reducerea acestuia la 500 de lei poate avea un impact semnificativ diferit asupra salariilor, de exemplu, pentru un asistent universitar ar putea însemna o scădere de 10% din salariu, în timp ce pentru un profesor universitar impactul ar fi de numai 2-3%. Prin urmare, această măsură îi dezavantajează pe cei cu salarii mai mici. Universitatea se confruntă cu o reducere de aproximativ 5 milioane de lei pe an în urma acestei decizii.
Se înregistrează reduceri la nivel strategic în cadrul instituției. Guvernul Bolojan a implementat aceste schimbări. Impactul acestor tăieri asupra universității este considerabil.
În prezent, toate cheltuielile sunt supuse aprobării Consiliului de Administrație, având în vedere contextul economic actual. Programul de practică pentru studenți, care include și deplasări, este un exemplu în acest sens. Astfel, fiecare cost este examinat în detaliu de către biroul executiv, pentru a identifica posibile reduceri; de pildă, se evaluează oportunitatea de a înlocui anumite cheltuieli cu soluții alternative, precum utilizarea mijloacelor de transport proprii.
Deratizarea, dezinfecția și dezinsecția au devenit activități interne la universitatea respectivă, fiind acreditată ca prima instituție publică din România pentru astfel de servicii.
În loc de a angaja firme externe pentru aceste activități, universitatea a optat pentru soluții interne, achiziționând containere și materiale necesare și pregătind personalul propriu.
Această abordare a redus semnificativ costurile, de la câteva milioane de lei pe an la câte sute de mii de lei.
În cazul în care aceste restricții vor continua să existe, taxele nu vor mai putea fi menținute la nivelul actual, iar cuantumul taxei de studiu va fi echivalent cu valoarea finanțării.
Toate facultățile au fost reevaluat pentru a identifica necesitățile de personal. Redistribuirea angajaților are loc în cazul în care se constată că există discrepanțe în ceea ce privește numărul de angajați responsabili cu curățenia în diferite clădiri. În cadrul acestui proces, anumite persoane sunt relocate de la sarcini de curățenie la cele de pază, inclusiv prin oferirea de cursuri de pregătire pentru portari care ulterior vor activa în pază.
Se are în vedere diminuarea costurilor, însă toată lumea trebuie să fie conștientă de necesitatea acestei măsuri.
Nu este posibil ca numeroși primari și angajați să primească remunerare, a afirmat
„Nu se poate să plătim atâţia primari și angajați”
.
Întrebarea mea rămâne: Oare acest fenomen se observă în toate administrațiile locale din țară? – Este suficient? – Noi, de fapt, am procedat mereu în acest fel! De șase ani de când ocup funcția de rector, ne străduim să optimizăm funcționarea universității. Nu este oare o practică comună?
În contextul în care unele instituții publice au fost deja eficientizate, în timp ce altele nu au beneficiat de acest proces, măsurile guvernamentale ar trebui să fie implementate în mod diferențiat. Acest lucru este necesar pentru a se asigura o abordare adecvată a situației actuale.
Se preconizează o abordare la nivel național pentru diminuarea costurilor și suntem parte din acest demers. Restricțiile însă par a fi impuse inegal, fiind resimțite în special de regiile autonome, administrația publică și sectorul sănătății. Ar fi cazul să se realizeze o reorganizare administrativă și teritorială coerentă. Plata unui număr atât de mare de primari și angajați publici este greu de justificat, mai ales atunci când 25% din primării se confruntă cu dificultăți financiare și nu reușesc să-și acopere cheltuielile. Finanțarea acestor instituții provine în mare parte din bugetul de stat, bani care ar fi putut fi alocați mai eficient în domeniul educației.
Este oportun să acordăm o bursă suplimentară, să finanțăm un program internațional de cercetare care generează cunoaștere și ar putea contribui la creșterea economiei naționale. Trebuie să facem reduceri și în alte domenii, nu doar în cel al educației, și în special în cel al învățământului superior.
Întrebat despre posibilitatea reducerii numărului de universități, rectorul unei universități a oferit o perspectivă diferită. Transformarea instituțiilor de învățământ superior este uneori mai necesară decât dispariția lor. În opinia sa, România ar trebui să aibă o universitate comprehensivă, una tehnică, una agronomică și una medicală în fiecare regiune.
Ținând cont de distribuția geografică a regiunilor din România și de poziția centrală a Bucureștiului în acest context, rezultă că numărul optim de universități ar trebui să fie de 20. Aceste instituții ar trebui să aibă o dimensiune atât națională, cât și internațională și să se concentreze nu numai pe educație, ci și pe desfășurarea de cercetări de calitate.
Transformarea lor în instituții de învățământ superior ancorate în comunități locale ar fi o soluție viabilă. Comunitățile locale ar putea contribui financiar la aceste universități dacă activitățile acestora se aliniază cu necesitățile și obiectivele locale. Finanțarea ar putea fi asigurată de către primării dacă aceste instituții deservesc interesele comunității. În acest mod, problemele privind finanțarea ar putea fi soluționate.
În România, cea mai dificilă sarcină o reprezintă eliminarea anumitor structuri. Motivul este acela că reprezentanții politici locali și județeni se întreabă:
„Cum să-mi reduc eu?”
, deoarece aceștia primesc voturi tocmai de acolo.
Pentru a înțelege punctul de vedere al rectorului Universității din București cu privire la cazurile de plagiat implicate de politicieni, puteți urmări interviul video aici, care oferă detalii despre această problemă.
Procesul de restructurare a instituțiilor de învățământ superior este pe ordinea de zi, iar reorganizarea universităților pare să fie o prioritate. Schimbările sunt așteptate să aibă un impact semnificativ asupra sistemului universitar din România. Întrebarea este cum vor fi afectate, în concret, instituțiile de învățământ superior de către aceste schimbări. O posibilă reorganizare a universităților ridică numeroase întrebări și preocupări.
În sistemul universitar există 50 de instituții publice, însă numărul de studenți este în scădere. Pentru a aborda această problemă, ar trebui să permitem liberei piețe și economiei de piață să își joace rolul. O soluție alternativă ar putea fi acordarea de vouchere celor mai buni absolvenți ai bacalaureatului, permițându-le să aleagă liber instituția de învățământ superior dorită.
– Avem prea multe universități și prea puțini studenți? – Sunt 50 de universităţi publice și prea puțini studenți, că numărul lor scade. Ce am putea să facem? Să lăsăm piața să lucreze, piața liberă, economia de piață. Și să le dăm vouchere elevilor cei mai buni la bacalaureat și să-i lăsăm să meargă unde vor ei.
În timp, economia de piață va impune schimbări în sistemul universitar, similar cu ceea ce s-a întâmplat în învățământul particular. Reducerea numărului de studenți va avea loc și în universitățile private, unde doar câteva facultăți foarte solicitate, precum drept, medicină și psihologie, vor continua să atragă studenți, deoarece numărul locurilor disponibile în instituțiile de stat este limitat. Această situație va afecta în special universitățile mai mici.
Este posibil ca unele să se mențină în apropierea universităților de stat, însă marea majoritate ar continua să dețină o relevanță la nivel local. Institutele de subingineri și facultățile de mine și petrol funcționau înainte de ’89, datorită unui context regional distinct.
România găzduiește peste 50 de facultăți de drept. Se analizează proveniența celor care au absolvit studiile de drept și susțin examenul de admitere în profesie la INM, Barou sau la notari. Astfel, se remarcă faptul că 24-26% dintre aceștia provin de la Universitatea din București, 18-20% de la Universitatea Babeș Bolyai, în timp ce 10% sunt de la Universitatea din Iași. Un număr de 5-6 universități sunt responsabile pentru 95% dintre absolvenți. Rezultă că restul nu sunt realmente necesare. Întrebarea este: de ce se creează facultăți de drept în întreaga țară și se acordă copiilor o diplomă care, în realitate, nu îi ajută să profeseze?
Funcționarea sistemului de burse a fost criticată de rector, care a declarat că în administrație au fost făcute anumite concesii, din cauză că puterea primarilor este considerabilă.
„În administraţie s-au făcut concesii pentru că puterea primarilor e mai mare”
a afirmat rectorul, referitor la tăierile Guvernului Bolojan în cea mai mare universitate din România.
Decizia de a reduce drastic valoarea burselor a stârnit numeroase controverse. În trecut, sumele alocate pentru burse au înregistrat valori considerabile, bursele de merit și cele sociale fiind acordate în cuantumuri extrem de mari. De asemenea, fondurile destinate burselor în învățământul preuniversitar au ajuns să fie de trei ori mai mari la un anumit moment. În anul precedent, fondul de burse pentru învățământul superior a totalizat 1,1-1,2 miliarde de lei, din care o sumă de peste 100 de milioane de lei a fost alocată Universităţii din București. Nu susțin că bursele nu ar trebui acordate, ci mai degrabă că
chestiunea este cât dăm și cum dăm
.
În situația actuală, acordarea de burse unui număr prea mare de studenți, 60-70% din total, similar cu ceea ce s-a întâmplat în învățământul preuniversitar, duce la o scădere a accentului pe cei care sunt cu adevărat merituoși sau care au dificultăți financiare majore. Este esențial să existe o abordare mai selectivă. Consider că 20% dintre cei mai merituoși ar trebui să primească burse, iar acestea ar trebui să fie ierarhizate, deoarece există o diferență semnificativă între a fi în primii 20% și a fi în primii 2-3%. De asemenea, aceste burse ar putea fi acordate și în funcție de venitul familiei. Pe lângă acestea, ar trebui oferite și burse sociale pentru cei care se confruntă cu dificultăți financiare majore și nu pot face față singuri. Astfel, dacă această strategie ar fi fost concepută mai eficient de la început, nu ar fi fost necesare tăieri ulterioare.
Se poate observa că România traversează în prezent o perioadă financiară foarte grea, generată de cheltuieli excesive și majorări lipsite de control. Anul 2024, perioadă electorală care s-a prelungit și în 2025 din cauza amânării alegerilor prezidențiale, a accentuat această situație. Ulterior, a devenit necesară reducerea cheltuielilor, deoarece s-a depășit o limită rezonabilă. În acest context, actualul premier și cea mai mare parte a actualului guvern nu poartă responsabilitatea pentru această situație. Noi suntem conștienți de acest lucru. Important este ca povara să fie distribuită în mod echitabil, adică să nu se reducă cheltuielile doar în domeniul educației.
În cadrul discuțiilor despre evaluarea performanței universităților, premierul Ilie Bolojan a fost întrebat despre cum ar putea funcționa un astfel de sistem. Abordarea unei evaluări eficiente este posibilă, după cum afirmă un sociolog, deoarece orice poate fi cuantificat. Însă, această cuantificare poate fi realizată în moduri diferite: fie prin prisma unor standarde uniforme, asemănător
„Patului lui Procust”
, unde parametrii sunt ajustați în funcție de anumite criterii prestabilite – ceea ce ar însemna fie „să tăiem” în cazul celor care depășesc anumite limite, fie „să întindem” pe cei care nu le ating –, sau, dimpotrivă, prin colectarea unor informații pertinente care să reflecte obiectivele noastre.
În clasamentele internaționale, de pildă, rezultatele sunt transparente și, deși pot fi modificate și supuse criticii, performanța în cadrul acestor ierarhii globale este un indicator relevant pentru evaluarea unor domenii specifice și a contribuțiilor individuale.
Performanța unei universități poate fi evaluată prin indicatori internaționali specifici, cum ar fi citările internaționale și rezultatele cu impact, precum și prin clasamentele internaționale. La nivel național, există numeroși indicatori care reflectă consecințele și permit evaluarea performanței, de exemplu, rata de angajare a absolvenților la 3 luni, 1 an sau 2 ani de la absolvire, precum și veniturile acestora. Se observă că, potrivit Registrului Angajaţilor, absolvenții Universităţii din Bucureşti au cele mai mari venituri din România, ceea ce demonstrează că procentele de angajabilitate sunt extrem de ridicate.
Un alt mod de a evalua valoarea și performanța unei universități este oferit de examenul de Bacalaureat, care are același nivel de dificultate pentru toți absolvenții de liceu. Pentru a determina calitatea universităților sau a programelor de studii, se pot examina mediile de Bacalaureat ale studenților care au fost admiși în diverse programe, precum Sociologie, Filosofie, Inginerie sau Calculatoare. În acest fel, se poate observa dacă programele care atrag studenti cu rezultate bune sunt mai bune decât altele.
COMENTARII / 0