peste 9.000 de cercetători din 115 țări au participat la un sondaj care a relevat că specialiștii care consideră că tehnologia va rezolva în mare măsură problemele climatice sunt mai puțin predispuși să se implice în proteste, să semneze petiții sau să-și schimbe stilul de viață. Aceștia avertizează că
„tehno-optimismul”
poate stimula dependența de soluții nevalidate și poate amâna transformările sociale esențiale pentru reducerea emisiilor, conform The Guardian.
Citește șiBanca Centrală Europeană, în alertă din cauza inflației și a scumpirii energiei. Piețele anticipează o nouă majorare a dobânzilor
Studia realizată de London School of Economics și publicată în jurnalul „Environmental Research Letters” evidențiază că cercetătorii care manifestă o încredere sporită în tehnologie sunt cu 23% mai reticenți să semneze petiții sau să se alăture protestelor, comparativ cu colegii lor mai sceptici privind eficiența tehnologică în soluționarea crizei climatice.
Aceștia sunt
Ce înseamnă „tehno-optimismul”
Studiul investighează conceptul numit „tehno-optimism”, ideea conform căreia tehnologia va aborda în mare parte dificultățile generate de schimbările climatice și efectele lor.
Fabian Dablander, autorul principal al studiului, avertizează că această perspectivă poate duce la o dependență excesivă de soluții tehnologice care nu sunt încă demonstrate la scară largă, în detrimentul transformărilor sociale și economice necesare pentru combaterea crizei climatice și a declinului biodiversității.
„Soluțiile tehnologice sunt adesea atractive din punct de vedere politic, deoarece promit să abordeze schimbările climatice fără a impune modificări ale modului în care oamenii trăiesc și consumă”, a afirmat Dablander.
„În mod surprinzător, observăm aceeași tendință la nivel individual, încrederea sporită în soluțiile tehnologice mergând mână în mână cu un angajament mai redus în acțiunile climatice. Cu toate acestea, tehnologia nu poate înlocui schimbările sociale mai ample și transformările la scară largă în ceea ce privește consumul, care sunt, de asemenea, necesare.”
Mai mult de 9.000 de cercetători au fost intervievați.
În cadrul studiului, cercetătorii au interogat mai mult de 9.000 de specialiști științifici provenind din 115 de state, pentru a determina perspectiva lor asupra contribuției tehnologiei la lupta împotriva schimbărilor climatice și gradul de implicare în inițiative personale sau colective.
În ansamblu, 27% dintre participanți au afirmat că sunt de acord cu enunțul „tehnologia va rezolva în proporție semnificativă problemele cauzate de schimbările climatice”. În contrast, 44% nu au acceptat această declarație, iar 29% au rămas neutri, fără a exprima niciun acord sau dezacord.
Potrivit declarațiilor, persoanele etichetate ca tehno-optimiști se angajează mai rar în activități civice și proteste, semnează un număr redus de petiții și participă cu mai puțină frecvență la activități de advocacy.
Reticență mai mare este observată la aceștia în ceea ce privește diminuarea numărului de zboruri, restrângerea utilizării mașinii și adoptarea unei dietă predominant vegană ori vegetariană.
Tehno-optimismul se manifestă în mod mai frecvent în cercetătorii de dreapta.
Raportul a evidențiat că nivelul ridicat de încredere în tehnologiei de a soluționa problemele climatice era mai pronunțată printre cercetătorii cu orientare politică de dreapta.
Aceeași categorie de viziune a apărut cu mai mare frecvență în rândul cercetătorilor activi în domeniile științelor aplicate și științelor naturale.
Autorii studiului afirmă că concluziile nu implică că soluțiile tehnologice lipsesc de importanță în combaterea schimbărilor climatice, ci că acestea nu trebuie interpretate ca înlocuitori ai reducerii consumului și ai schimbărilor sociale și economice.
Un climatolog a ridicat critici.
Profesorul Kevin Anderson, recunoscut la nivel mondial ca climatolog de top, afiliat la Centrul Tyndall pentru Cercetarea Schimbărilor Climatice din cadrul Universității din Manchester, nu a luat parte la cercetare și a exprimat o critică adâncă față de credința prea mare în viitoarele tehnologii de soluționare a schimbărilor climatice.
„O proporție semnificativă dintre cercetătorii din domeniul climei care se bucură de venituri foarte mari din activitatea lor, mai ales atunci când aceste venituri sunt însoțite de prestigiu, statut social și distincții strălucitoare, au înghițit cu entuziasm pilula albastră”,
Anderson a afirmat.
Conform lui, această abordare ar putea să facă ca unele cercetători să nu simtă obligația personală de a interveni în contextul schimbărilor climatice.
„Aceasta le oferă o scăpare convenabilă de orice sentiment incomod de responsabilitate personală, permițându-le să mențină ficțiunea reconfortantă că sunt profund preocupați de lumea pe care o vor moșteni copiii lor, în timp ce continuă să ducă o viață care contribuie în mod disproporționat la această problemă”, a adăugat climatologul.
O cale prin care se întârziază alegerile dificile
Anderson afirmă că credința în viitoarele inovații tehnologice poate constitui un instrument pentru a întârzii deciziile ce trebuie adoptate acum.
El a declarat:
„Încrederea în salvarea tehnologică viitoare oferă un alt sprijin: o modalitate de a amâna alegerile dificile de astăzi, punând speranța în soluții care ar putea apărea mâine”
Climatologul a subliniat, de asemenea, diferența existentă între promisiunile referitoare la anumite tehnologii și dovezile științifice pe care le deținem în acest moment.
„Cu toate acestea, de multe ori, baza probatorie a acestor promisiuni este cu mult sub standardele de rigurozitate pe care le-ar impune cercetărilor efectuate de alții. Rezultatul este o inversare remarcabilă a practicii științifice: cu cât implicațiile dovezilor sunt mai incomode, cu atât este mai mare entuziasmul de a crede într-un viitor pe care dovezile nu îl susțin.”
COMENTARII / 0