Tensiuni Polonia-Ucraina escaladează pe moștenirea lui Bandera

O pagină întunecată din cel de-al Doilea Război Mondial a generat tensiuni între Polonia și Ucraina, în contextul eforturilor acestora de a-și consolida colaborarea împotriva agresiunii rusești. La data de 26 mai, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acordat oficial o denumire unei unități din cadrul Forțelor Speciale Ucrainene, onorând astfel „eroii” Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA). În Ucraina, militarii UPA sunt considerați patrioți și luptători pentru libertate, fiind celebrați pentru rezistența lor împotriva ocupației sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În schimb, în Polonia, UPA este asociată cu o campanie de genocid împotriva civililor polonezi, după cum a definit-o Parlamentul polonez, potrivit Foreign Policy.

La o săptămână distanță de declarația prezidențială a lui Zelenski, Ucraina a găzduit o ceremonie oficială de înhumare pentru Andrii Melnîk, figură a cărei moștenire este profund divizivă. Melnîk și Stepan Bandera au fost co-fondatorii Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN), formațiune politică de dreapta cu legături cu UPA. În paralel, se poartă discuții privind o posibilă reînmormântare a lui Bandera pe viitor.

Reacția în Polonia a fost una de respingere la aceste evoluții, acoperind întreaga scenă politică, discuțiile fiind purtate doar pe tema gradului de fermitate pe care Varșovia ar trebui să-l demonstreze în răspunsul său.

Citește șiCâți ruși s-au mutat în România de la începutul războiului din Ucraina. Datele prezentate la nivelul UE de către Eurostat

La 19 iunie

, președintele polonez Karol Nawrocki a decis să revocie distincția Ordinul Vulturului Alb, care îi fusese acordată lui Zelenski în anul 2023.
În plus, reprezentanții partidelor politice din Polonia, atât de dreapta, cât și de centru-stânga, au solicitat impunerea unor condiții suplimentare pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană.

Este evident că aceste tensiuni istorice au jucat în favoarea Rusiei. Vladimir Putin, președintele rus, a îmbrățișat cu cinism ambii poli ai dezbaterii,

îi numind fasciști pe membrii UPA

atunci când se adresează publicului polonez, însă avertizând Ucraina că Polonia ridică această problemă istorică doar cu scopul de a acapara teritorii ucrainene.

Înfruntarea cu trecutul rămâne o provocare pentru Varșovia și Kievul, care trebuie să mențină privirea ațintită asupra prezentului.
Se va vedea dacă aceste două entități sunt capabile să gestioneze umbrele istoriei, rămânând în același timp concentrate pe situația actuală.

Din 2022, în Ucraina, spațiile funerare s-au transformat într-o imensă arie de înmormântări ale celor care și-au pierdut viața în apărarea patriei împotriva Rusiei. Locurile de veci sunt împodobite cu flori și drapelate în culorile naționale – albastru și galben – însă, de asemenea, sunt adesea acoperite cu un alt drapel, și anume cel roșu și negru al UPA.

Înființarea Organizației Naționaliștilor Ucraineni în 1929 marchează începutul poveștii UPA. Mișcările fasciste din Italia și Germania au inspirat acest partid politic de extremă dreapta să urmărească crearea unui stat ucrainean independent și etic pur. Oportunitatea de a-și îndeplini visul a apărut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe fondul conflictului dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică. În 1942, liderii OUN și ai altor grupuri naționaliste ucrainene au înființat UPA, care a purtat o luptă insurgentă în vestul Ucrainei, până în 1950.

Bandera și moștenirea sa au devenit un factor cheie în percepția naționaliștilor ucraineni, care îl văd ca pe un erou al luptei împotriva regimurilor sovieto-comuniste. Statalitatea ucraineană a fost menținută în viață, în mare parte, datorită eforturilor unor grupări precum OUN și UPA, care au activat în perioada Războiului Rece. Ulterior, Revoluția Portocalie din 2004 și protestele din 2014 de pe Maidan au transformat această interpretare istorică în fundamentul politicii naționale de memorie în Ucraina. În 2010, statutul de „Erou al Ucrainei” a fost conferit oficial lui Bandera.

O discuție pertinentă privind colaborarea cu regimul nazist este în mare parte inexistentă. UPA a fost precedată de către unii naționaliști din cadrul OUN, care mai înainte au activat în cadrul unor unități de poliție auxiliare germane în Ucraina ocupată, teritoriu unde au devenit, astfel, complici la Holocaust și la alte crime împotriva umanității.

Ura față de Polonia și Ucraina se rădăcină și în evenimentele istorice legate de Armata lui Bandera.
UPA și OUN sunt cunoscute în Polonia pentru operațiunile de purificare etnică planificată, care au avut loc în perioada 1943-1945, în regiunea Volînia și în alte teritorii ale Ucrainei actuale.
Potrivit estimărilor istoricilor polonezi, numărul victimelor acestor operațiuni a ajuns la 100.000 de persoane.
Localitățile au fost distruse în mod sistematic, iar civilii au fost victimele unor crime comise în locurile lor de domiciliu, în biserici, în păduri și pe câmpuri, folosind adesea unelte de muncă obișnuite, precum topoare, furci și coase.

Nu se cunosc declarații oficiale

, însă, în 2016, Legislativul polonez a calificat aceste evenimente drept genocid, ceea ce a stârnit critici din partea Legislativului Ucrainei.

De trei decenii, eforturile Poloniei s-au concentrat pe recuperarea și reînhumarea rămășițelor persoanelor de origine poloneză, victime ale violenței, cu respectarea tradițiilor funerare.
În cursul anului 2023, Andrzej Duda, la acea vreme președintele Poloniei, și Volodimir Zelenski au participat împreună la ceremonia de comemorare a 80 de ani de la producerea masacrului din regiunea Volînia.
În cadrul acestui eveniment, Zelenski a făcut o promisiune personală cu privire la facilitarea procesului de exhumare în anumite locații.
Ulterior, la începutul anului 2025, a fost oficializată o decizie care a fost salutată de reprezentanții Poloniei ca fiind un pas înainte în consolidarea relațiilor bilaterale.

Însăși evoluția ulterioară a fost însărcinată cu dificultăți, rezultatele sondajelor din 2025 arătând că o majoritate covârșitoare a cetățenilor polonezi doresc ca liderii lor politici să se concentreze mai întâi pe exhumarile și înhumările victimelor din Volînia.

Abordarea Moscovei în ceea ce privește această rană istorică a fost una destructive, după cum reiese din discuțiile recente despre evenimentele din Volînia.
În cursul unei declarații, Putin a afirmat că atât rușii, cât și polonezii sunt conștienți de faptul că naționaliștii lui Bandera sunt responsabili pentru aceste evenimente.
Cu toate acestea, Putin continuă să sugereze că eforturile Poloniei de a exhuma rămășițele victimelor sunt, de fapt, o acoperire pentru presupusele sale ambiții teritoriale.
Ministerul rus de Externe a amplificat aceste tactici, făcând o declarație care leagă evenimentele din 1943, când banderiștii au masacrat polonezii cu topoare, de acțiunile neonaziștilor ucraineni de astăzi, care, potrivit sursei, comit atrocități împotriva civililor, atât în Rusia, cât și în Ucraina.

În urmă cu un an, Maria Zaharova, reprezentanta oficială a diplomației ruse, a adresat o solicitare directă către guvernul polonez, cerându-i să înceteze acordarea unui sprijin fără rezerve pentru administrația de la Kiev, din respect pentru victimele masacrului din Volînia, un eveniment însângerat și brutal.

În paralel, Ministerul rus de Externe a vehiculat o serie de teorii ale conspirației ucrainene. Un zvon care a circulat pe platforma Telegram afirmă, de pildă, că Polonia manifestă solidaritate cu Ucraina doar ca o fațadă pentru a-și ascunde presupusa „răzbunare sângeroasă pentru Volînia”, pe care Polonia ar plănui să o dezlănțuie în orice moment.

În realitate, Polonia menține o poziție de sprijin activ față de Ucraina în conflictul său actual. Polonezii au o înțelegere clară a rolului crucial pe care soldații ucraineni îl joacă în a ține Rusia la distanță, protejând astfel Polonia de o potențială amenințare directă. Luând în considerare această situație, Varșovia alocă resurse financiare semnificative pentru apărare, reprezentând aproape 5% din PIB-ul său, și trimite, de asemenea, asistență militară Ucrainei. Un studiu de opinie desfășurat în noiembrie 2025 a relevat că 44% dintre polonezi încă susțin acest efort, ceea ce reprezintă o scădere comparativ cu 54% înregistrat în februarie 2024.

Uitarea sau subaprecierea sprijinului acordat de Polonia pare să crească în Ucraina, generând o nemulțumire tot mai accentuată în rândul polonezilor. Drept urmare, o parte semnificativă a populației poloneze solicită o poziție mai fermă a guvernului său în relația cu Kievul. Această schimbare de atitudine nu se va manifesta prin restricționarea fluxului de arme, o măsură care ar avea repercusiuni directe asupra Poloniei. În schimb, este posibil ca ea să se concretizeze prin impunerea unor condiții pentru Ucraina în procesul său de aderare la UE sau NATO. Un sondaj de opinie efectuat în decembrie 2024 a arătat că aproximativ 60% dintre polonezi consideră că Ucraina nu ar trebui să fie admisă în NATO sau UE fără să-și clarifice trecutul, în special masacrul din Volînia. Luând în considerare această puternică reacție publică, este posibil ca Varșovia să utilizeze veto-ul său în cadrul UE pentru a crea o distanță între Kiev și moștenirea UPA.

În perspectivă, Ucraina și Polonia sunt interconectate, necesitând reciproc sprijin.
În prezent, se prezintă o oportunitate deosebită pentru Kiev și Varșovia să examineze trecutul comun printr-o prismă a dialogului deschis, în loc de a fi conduse de frustrare și amărăciune.

Întâlnirea dintre istoricii din Polonia și Ucraina a avut loc în luna mai cu scopul de a dezbate opiniile divergente privind UPA și OUN.
Deși progresul a fost lent, este imperios necesar ca eforturile acestora să fie intensificate.
În același timp, Kievul ar trebui să reducă birocrația și să permită Poloniei să efectueze exhumări fără restricții.

În același timp, Varșovia ar trebui să se ridice împotriva influenței exercitate de Moscova. De fiecare dată când Moscova își manifestă preocupările legate de Volînia, istoricii, oficialii aleși și diplomații polonezi ar trebui să fie fermi și să declare că nu este nevoie de „asistență” din partea celor responsabili de masacrele de la Katin și Bucea.