Prima evaluare practică a procedeului de consolidare a calotei de gheață marine a fost realizată recent de cercetători, însă se pune problema fezabilității la scară largă a acestei tehnici, după cum relatează Live Science.
În urma unui prim test efectuat pe teren, o abordare elementară de consolidare a gheții marine din Arctică a înregistrat rezultate încurajatoare în Cambridge Bay, Nunavut, Canada.
În efortul de a combate topirea alarmantă a gheții marine din Arctica, cercetătorii explorează diverse metode de geoinginerie, printre care și injectarea de particule de sulf în stratosferă pentru a reduce impactul razelor solare.
O abordare alternativă, considerată mai sigură și mai puțin complexă, implică pomparea apei de mare pe suprafața gheții marine în timpul sezonului rece, pentru a forma un strat suplimentar de protecție prin îngheț.
Această tehnică a fost evaluată într-un studiu recent, care a analizat potențialele avantaje ale acestei metode inovative de protecție a gheții marine arctice.
Citește șiAxis BootCamp 2026: demonstrații tehnice și experiență practică la Snagov
Tehnica de consolidare a stratului de gheață a fost aplicată de comunitățile din regiunile nordice și polare de mai multe decenii, după cum afirmă doi cercetători implicați în studiu, care au oferit detalii prin intermediul unui mesaj electronic trimis către Live Science.
Tehnici similare sunt folosite și pe
patinoarele de hochei pe gheață
pentru a păstra gheața în stare solidă.
Conform unor simulări, consolidarea gheții marine ar reprezenta o strategie de adaptare la efectele schimbărilor climatice pentru populațiile care trăiesc în regiunea Arcticii, deoarece aceasta ar putea reduce eroziunea costieră în zonele apropiate de așezările umane, ar facilita transportul și ar susține atât deplasarea speciilor animale, cât și activitățile de vânătoare.
Primul test al tehnicii inovatoare menite să protejeze gheața arctică a fost finalizat cu succes, însă cercetătorii rămân prudenți în legătură cu rezultatele. Experimentul a constituit un pas important în eforturile de a combate efectele schimbărilor climatice. Cercetătorii au desfășurat experimentul pentru a evalua eficiența tehnicii în reducerea topirii gheții. Rezultatele complete vor fi prezentate ulterior.
Rezultatele evaluării eficacității unei metode inovatoare de conservare a gheții marine în teren au fost făcute publice pentru prima dată. 22 mai a marcat data publicării studiului în revista Earth’s Future, care a arătat că atât grosimea, cât și proprietățile optice ale gheții marine pot fi îmbunătățite considerabil la scară redusă. Această îmbunătățire are ca rezultat o suprafață de gheață mai reflectantă și, implicit, mai rezistentă la procesul de topire.
Experimentul inovator a constat în amenajarea a opt zone experimentale și trei locații de referință în Cambridge Bay pe parcursul iernii 2024-2025.
În cadrul acestui studiu, echipele au utilizat pompe submersibile cu un consum energetic inferior celui al unui prăjitor de pâine, pentru a inunda zonele experimentale, fie o dată, fie de două ori, cu o cantitate de apă de mare de până la 20 de centimetri (8 inci).
În contrast, zonele de control nu au fost supuse acestui proces de inundare. Ulterior, într-o locație de control, cercetătorii au desfășurat un experiment de drenare a bălților formate prin topirea gheții, proces care a implicat crearea unor găuri mici în gheață pentru a evacua apa rezultată din topire și a expune astfel gheața mai strălucitoare de sub suprafață.
Rezultatele surprinzătoare ale testului au arătat că, la sfârșitul sezonului de iarnă, zonele supuse testului au înregistrat o grosime cu 12,6 inci (32 cm) mai mare în comparație cu zonele de control. Această diferență de grosime este similară cu reducerea medie a grosimii gheții arctice observată în ultimele 50 de ani. În plus, zonele care au suferit două inundații au prezentat o creștere mai semnificativă a grosimii decât cele care au fost inundate o singură dată. În perioada de vară, din sfârșitul lunii mai până în septembrie, gheața din zonele experimentale a avut un aspect mai strălucitor și a înregistrat viteze de topire mai mici, păstrându-se mai groasă decât gheața din zonele de control.
Nu există declarații directe din partea cercetătorilor
În urma efectuării experimentului de drenare a apei rezultate din topirea gheții, s-a observat că gheața din zonele respective a fost mai strălucitoare decât cea din alte zone de control.
Edward Blanchard-Wrigglesworth, un profesor asociat de cercetare la Departamentul de Științe Atmosferice al Universității din Washington, și Andrea Ceccolini, un profesor onorific la University College London și director general al start-up-ului Real Ice, au oferit detalii despre procesul de creare a unui nou strat de gheață.
Amestecul de zăpadă și apă îngheață formând un nou strat de gheață, în timp ce reducerea izolației oferite de zăpadă permite temperaturilor atmosferice mai scăzute să accelereze creșterea naturală a gheții de jos în sus
,
au explicat cei doi cercetători, al căror proiect de cercetare a metodelor de îngroșare a gheții marine artificiale este finanțat de guvernul britanic.
Procesul începe atunci când apa este pompată pe gheața marină, saturând astfel zăpada care se află deasupra gheții.
În mod obișnuit, gheața marină mai groasă prezintă o suprafață mai lucioasă comparativ cu gheața marină mai subțire, ceea ce are drept rezultat o creștere a cantității de radiație solară care este reflectată înapoi în spațiu.
O concluzie esențială se impune: aceste repercusiuni majore ar putea amplifica reflectivitatea Arcticii prin dublă acțiune – sporirea luminozității zonei și prelungirea existenței ghéții marine.
„Dacă rezultate similare ar putea fi obținute în cele din urmă la scară mai mare, creșterea albedoului arctic ar putea contribui la răcirea regională, cu potențiale beneficii în lanț, precum încetinirea dezghețării permafrostului și reducerea pierderilor de gheață din Groenlanda.”
Astfel, cercetătorii consideră că creșterea albedoului în regiunea arctică ar putea iniția un proces de răcire la nivel regional.
Încă un obstacol urmează să fie depășit: implementarea la o scară mult mai mare este incertă. Anumite limite ridică întrebarea dacă această abordare poate fi extinsă.
În ciuda progreselor înregistrate, scalabilitatea și viabilitatea economică a metodei de îngroșare a gheții marine sunt încă incerte, deoarece procesul depinde de prezența umană și a echipamentelor specializate pe teren.
Un studiu realizat în 2016 a arătat că ar fi necesare 10 milioane de pompe eoliene pentru a acoperi doar o zecime din suprafața Oceanului Arctic, iar pentru a acoperi întreaga regiune arctică ar fi nevoie de 100 de milioane de astfel de pompe.
Anumite întrebări privind viabilitatea financiară și posibilitatea logistică a unei astfel de inițiative au fost ridicate de către cercetătorii care au elaborat studiul.
„Este rezonabil să ne întrebăm dacă un astfel de demers este fezabil din punct de vedere financiar sau chiar posibil din punct de vedere logistic”
, se arată în raportul lor.
Îngroșarea gheții marine din regiunea arctică înregistrează o scădere anuală de 20% începând din 1979, fenomen care se accentuează pe măsură ce încălzirea globală progresează. În urma acestui fapt, pentru ca metoda de consolidare a gheții marine arctice să aibă eficiență la scară largă, cercetătorii au afirmat că „este nevoie de instalarea acestor pompe cât mai repede posibil, atâta timp cât există o suprafață de gheață marină suficient de mare pentru a fi supusă acestui proces”, așa cum au menționat într-un studiu publicat în 2021.
Încă nu se are o înțelegere clară a repercusiunilor ecologice și sociale pe care le-ar avea îngroșarea gheții marine arctice, iar continuarea cercetărilor va amâna implementarea acestei metode, ceea ce ar putea duce la o întârziere critică în aplicarea ei, până în momentul în care cercetătorii vor obține datele necesare pentru a garanta atât siguranța, cât și fezabilitatea acestei abordări.
Anumite motive, printre care și chestiuni legate de guvernanță, precum și cerințe de întreținere considerabile, au determinat cercetătorii să concluzioneze că protecția gheții marine prin metoda îngroșării nu poate fi realizată la o scară largă și într-un ritm care să aibă un impact semnificativ.
„îngroșarea gheței marine pur și simplu nu este fezabilă pentru a fi utilizată la o scară și într-un ritm care ar fi semnificative pentru protecția gheții marine”
, au afirmat cercetătorii într-o analiză publicată anul trecut.
Nu au fost încă stabiliți următorii pași în ceea ce privește tehnica revoluționară menită să salveze gheața arctică, care a trecut cu succes primul test.
Implementarea la scară largă a tehnicii în afara zonei locale de testare ridică provocări considerabile, potrivit lui Blanchard-Wrigglesworth și Ceccolini. Însă, cercetătorii au menționat că ultimele experimente din timpul sezonului rece, care rămân nepublicate până în prezent, au înregistrat rezultate promițătoare. În urma acestor teste, se observă o creștere a grosimii gheții marine cu 50 cm în regiunile supuse testelor, comparativ cu zonele de control, după cum informează The Guardian.
În Italia, la Institutul BioRobotics din Pisa, are loc perfecționarea unei drone, după cum relatează The Guardian.
La începutul acestui an, am efectuat în Finlanda primele teste de teren în Arctica ale unui prototip de dronă de reînghețare.
Această declarație subliniază eforturile în curs pentru conservarea gheții arctice.
COMENTARII / 0