„The Mandalorian și Grogu”, filmul Star Wars care i-a dezamăgit pe critici

În momentul în care redactez aceste cuvinte, tocmai am încheiat lectura unei recenzii devastatoare apărute în The Atlantic cu privire la cel mai recent film Star Wars lansat în ultimii șapte ani, intitulat „The Mandalorian and Grogu”. Recenzentul respectiv a descris această producție ca fiind o peliculă Star Wars la care să adormi. Eu însă am avut o impresie cu totul diferită și pot afirma că nu mi-a fost deloc greu să rămân treaz în timpul vizionării.

Regizorul și scenaristul Jon Favreu se confruntă cu provocarea de a îndeplini așteptări considerabile, multe dintre ele generate chiar de el. Serialul „The Mandalorian” de pe Dinsey+ a fost co-creat de Favreau și Dave Filoni, care au reușit să dea viață și consistență unei lumi și unui erou – vânătorul de recompense Din Djarin, cunoscut de fani sub numele de Mando – care nu au mai fost prezentați în filmele originale Star Wars. Deși a beneficiat de oportunități ratate, filmul nu mi-a lăsat o impresie dezamăgitoare după ce am vizionat toate cele trei sezoane ale serialului și l-am văzut pe Mando și în „The Book of Boba Fett”.

Filmul „The Mandalorian and Grogu”, în care Pedro Pascal și Sigourney Weaver joacă rolurile principale, oferă o experiență emoționantă, care se bucură de accente umoristice și adorabile datorită lui Grogu, copilul din aceeași specie cu Yoda, posedând o conexiune puternică cu Forța. În plus, atunci când discutăm despre momentele umoristice, nu ar trebui să uităm de însoțitorii lui Grogu, anzellanii, mici mecanici pricepuți care populează universul Star Wars.

Citește șiActorul Timothy Busfield scapă de acuzațiile de molestare sexuală după nereguli grave în instrumentarea dosarului

Experiența vizuală oferită de efectele speciale este remarcabilă: într-o proiecție 3D, m-am aflat într-o stare de euforie similară cu cea resimțită într-un montagnes russes, apoi m-am simțit ca și cum aș fi fost într-un simulator de zbor, pentru ca, ulterior, să mă regăsesc într-o misiune terestră alături de protagoniști. Scenele de luptă aeriană și căderile de pe culmile unor munți înzăpeziți sunt deosebit de palpitante și au capacitatea de a transmite un sentiment de risc iminent, fără însă a fi înfricoșătoare, astfel încât nici măcar într-o variantă 2D să nu îți dea impresia de plictiseală și să te facă să scrollezi prin telefon.

În Mandalorian și Grogu, remarcabil este modul în care efectele speciale transmit emoții suplimentare. O schimbare subtilă de peisaj, înlocuirea decorului cu o pădure terestră care înconjoară și împresoară personajul, evocă un sentiment de vulnerabilitate fără a fi nevoie de cuvinte, atunci când Mando, purtătorul armurii fabricate din beskar, cel mai rezistent aliaj din Univers, suferă o leziune mortală.

Într-o relație de protecție reciprocă, generația mai în vârstă are grijă de cea mai tânără, pentru ca ulterior cea din urmă să aibă grijă de cei mai în vârstă.

În același cadru natural, am observat abilitatea creatorilor de film de a manipula simbolurile și de a ilustra evoluția puterii lui Grogu, Grogu, printr-o imagine care evocă figura lui Yoda.

Un aspect remarcabil al producției cinematografice este momentul din care decurge una dintre frazele emblematice pronunțate de Mando:

„Cei bătrâni îi protejează pe cei tineri. Apoi cei tineri îi protejează pe cei bătrâni. Aceasta este calea”

. De atunci, legătura părintească dintre mandalorian și Grogu se transformă într-un parteneriat.

În evoluția sa, personajul lui Din Djarin capătă acum o nouă dimensiune paternă, care diferă semnificativ de momentul inițial al filmului, Din Djarin fiind atunci preocupat să îi inculce lui Grogu reguli precum fixarea centurii de siguranță, evitarea acționării butoanelor de pe navă și păstrarea unui comportament civilizat.

Transmiterea sentimentelor rămâne o provocare atunci când expresia facială este inexistentă. Arta de a evoca emoții fără a dezvălui trăsăturile feței este o ispravă dificil de îndeplinit. Este un scenariu cunoscut în universul Star Wars.

„Bun să adormi la el”

, a declarat un critic american despre The Mandalorian și Grogu.

De la debutul său, The Mandalorian a captivat publicul cu aura de mister care înconjoară un personaj a cărui față rămâne, în mare parte, ascunsă. Acest individ, cunoscut sub numele de Din Djarin, a fost crescut de Copiii Gărzii, care l-au descoperit în copilărie și i-au impus un cod riguros, interzicându-i să-și dezvăluie vreodată trăsăturile faciale.

– nu are voie să își lase niciodată chipul văzut

a fost înlocuit cu:

Scenele în care Pedro Pascal își scoate casca sunt extrem de încărcate de tensiune și necesită eforturi actoricești deosebite. A juca un rol în aceste condiții este o provocare imensă, deoarece emoțiile trebuie transmise exclusiv prin voce, respirație și mișcări corporale, având în vedere că o mare parte din față este acoperită de un costum voluminos, cu o deschizătură foarte îngustă pentru vedere.

Și totuși, acest mod de a transmite emoții

a fost deja demonstrat de actor în serialul The Mandalorian, unde a reușit să își mențină credibilitatea în ciuda limitărilor impuse de costume și de echipamentul de protecție.

Un personaj mai complex decât se prezintă în film este Mando. Trăsăturile sale sunt mai multifațetate decât par a fi la o primă vedere în peliculă.

La scurt timp după prăbușirea Imperiului, Din Djarin este contractat de Noua Republică pentru capturarea unor războinici rebeli. În cadrul unei misiuni, însă, obiectivele sale sunt modificate: Din Djarin primește ordin de la colonelul Ward (interpretat de Sigourney Weaver) să îl recupereze mai întâi pe Rotta the Hutt, un nepot al puternicei clanuri huți, a cărui voce îi aparține lui Jeremy Allen White. Pe parcurs, Mando se confruntă cu o serie de creaturi periculoase și devine față în față cu un adversar neprevăzut. Ulterior, apar însă și alte dificultăți.

Filmul se dovedește a fi incapabil să transpună pe ecran întreaga complexitate a personalității lui Din Djarin și a universului său mandalorian. Rolul său de vânător de recompense și de figură paternă îi limitează cumva profunzimea. Nu este o imagine completă. Mi-aș fi dorit să văd mai multe aspecte integrate din serial în povestirea vieții sale, a istoriei armurii și a beskarului, precum și a dezvoltării relației sale cu Grogu. De asemenea, firul narativ ar fi putut fi explorat în mai multe direcții, iar anumite replici banale ar fi putut fi omise.

Deși există opinii diferite, această producție cinematografică oferă o experiență remarcabilă. Universul Star Wars prinde viață într-un mod fascinant, prezentând o multitudine de elemente familiare, ca și cum ai intra într-un muzeu ambulant care te transportă într-un alt univers. Construcția sa este realizată cu măiestrie, oferind o atmosferă unică. Printre personajele secundare, unul atrage atenția prin comportamentul său agitat și prin faptul că este doar o apariție efemeră. Vocea din spatele unui anumit personaj animat îi aparține lui Martin Scorsese.