Tismăneanu: Cine conduce România? Atac dur la „Pădurea” și „Virusul”

O întrebare esențială este ridicată de profesorul de științe politice Vladimir Tismăneanu din SUA, cu privire la influența serviciilor secrete în guvernare, și anume: cum poate fi exercitat un control politic și democratic eficient atunci când un înalt funcționar al unui serviciu secret este direct implicat în procesul de elaborare a guvernului?

„Care este controlul politic, democratic, asupra serviciilor secrete, când şeful unui serviciu secret participă la alcătuirea guvernului?”

Această întrebare a fost formulată într-un interviu acordat publicului HotNews.

Citește șiSusținătorii independenței în Québec învinge în alegerile provinciale

Profesorul Vladimir Tismăneanu consideră că actuala criză politică din România este un atac la statul de drept.
Potrivit acestuia, Nicuşor Dan acţionează în interesul PSD.

„Eu nu cred că Nicuşor Dan este corupt. Mai degrabă nu are un plan”

,
afirmă Tismăneanu, sugerând că în aceste condiţii, aşa-numiţii „viruşi” sunt cei care stabilesc strategia.

• Profesorul susţine că poate demonstra fiecare cuvânt al său.
• El se întreabă care sunt adevăraţii conducători ai României.
• Se face referire la Lucian Pahonţu şi Nicuşor Dan.

• El susţine că actuala criză politică reprezintă „un asalt împotriva statului de drept”, iar preşedintele Nicuşor Dan acţionează în avantajul PSD.
• „Eu nu cred că Nicuşor Dan este corupt. Mai degrabă nu are un plan”, afirmă profesorul. Și atunci „virușii” fac planul. 
• Cum se numește virusul de România, în interviu.
• Asistăm la „un asalt împotriva statului de drept”, spune Tismăneanu, care afirmă că poate demonstra fiecare cuvânt.

În acest context, Tismăneanu vorbeşte despre „viruşii” şi „Pădurea” care au declanşat criza politică.

România traversează, în opinia lui Vladimir Tismăneanu, o perioadă de criză politică ce reflectă o problemă mai gravă și anume slăbirea institutiilor democratice. În acest context, secretele și rețelele de influență par să se intersecteze într-o arie unde controlul public este inexistent.

Într-un interviu acordat HotNews, Vladimir Tismăneanu, în calitate de istoric şi profesor de ştiinţe politice, discută critic rolul SPP şi al foştilor lideri ai serviciilor de informaţii în configurarea guvernelor succesive. De asemenea, el examinează poziţia Nicuşor Dan, preşedintele României, în raport cu PSD şi atentionează asupra pericolului ca retorica pro-occidentală să fie folosită drept acoperire pentru o apropiere de ideologia MAGA.

În urma procesului de alegere, Nicușor Dan a primit mandatul de a aduce libertăți și de a consolida democrația în România, însă realitatea arată un scenariu complet diferit, exact contrariul a ceea ce a fost preconizat.

Într-o discuție recentă, Vladimir Tismăneanu a oferit o perspectivă asupra evenimentelor actuale din scena politică românească, declarând că situația poate fi descrisă ca un atac împotriva principiilor statului de drept. Acest fenomen ridică întrebări privind gradul de coordonare a acțiunilor întreprinse. Potrivit lui Tismăneanu, numai pe măsură ce criza se va diminua, se va putea evalua cu acuratețe amploarea și coordonarea acestor acțiuni. În prezent, Tismăneanu consideră că evaluările sunt influențate de contextul acut al crizei.

Privit de la o distanță considerabilă, fenomenul poate fi perceput ca un atac la statul de drept. PSD pare a fi instrumentul prin care se realizează această situație. Deși uneori distanța poate fi un factor care avantajează analiza, se observă că acest proces are loc.

În comparație cu episoade similare din trecut, Nicuşor Dan mi-a surprins prin poziția sa clară, care pare să favorizeze Partidul Social Democrat, în ciuda declarațiilor publice ale președintelui.

indiferent de ce spune domnia sa

rămâne o incertitudine.

La un an distanță de la scrutin, Nicuşor Dan nu a fost desemnat pentru a avansa interesele PSD. Dimpotrivă, mandatul său vizează liberalizarea și democratizarea României, nicidecum de-liberalizarea și de-democratizarea ei. Aceste aspecte sunt evidente.

În prezent, se înregistrează o situație diametral opusă. La 10 august, a fost scena unui eveniment în care s-a recurs la gaze lacrimogene împotriva mulțimii. O decizie recentă a Tribunalului Militar Bucureşti a stabilit că foștii conducători ai Jandarmeriei, implicați în intervenția brutală împotriva protestatarilor în 2018, nu sunt vinovați.

Aici, experiența mea a fost una deosebit de dificilă, la fel și pentru prietenii mei care au fost afectați în acea perioadă. În prezent însă, decizia Tribunalului Militar Bucureşti pare să sugereze că întreaga situaţie a fost lipsită de consecinţe semnificative.

Se ridică întrebări extrem de neliniștitoare în urma acestei situații.

Preşedintele Nicuşor Dan a declarat anterior acestei discuţii că evenimentele recente sunt lipsite de orice legătură, neexistând vreun plan coordonat. Nu se observă nicio strategie comună în ceea ce s-a întâmplat, potrivit spuselor sale.

Coordonarea pare evidentă atunci când sunt examinate datele: domnul Veştea afirmă că a avut o discuţie cu preşedintele miercurea trecută, iar SPP-ul l-a transportat la Bucureşti… În acest context, se ridică întrebarea: cine deţine, în realitate, puterea în România? Lucian Pahonţu sau Nicuşor Dan? Această situaţie neliniştitoare este de natură să îngrijoreze, deoarece semnalele transmise în acest moment către UE nu sunt deloc pozitive.

Afirmația „Asta-i Turcia lui Erdogan, nu mai e un stat democratic” subliniază o schimbare semnificativă în sistemul politic din Turcia. Regimul lui Erdogan a fost caracterizat ca fiind mai puțin democratic. Această declarație ridică întrebări cu privire la statutul actual al Turciei ca stat democratic.

În legătură cu decizia SPP de a-l aduce pe Adrian Veștea, o întrebare pertinentă ridică semne de întrebare.
În anul 2006, am ocupat funcția de președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, organ aflat în subordinea Administrației Prezidențiale.
Deși nu am avut sediul la Cotroceni, mi s-a alocat un spațiu la Vila Lac 2 și un aparat telefonic de serviciu odată ce am acceptat numirea în această funcție.

În mod incidental, îmi doresc ca persoanele care se află în prezent la Vila Lac 2 să mai petreacă puțin timp admirând tablourile excepționale de acolo.

Această vilă a fost amenajată de Adrian Năstase pentru a-i servi drept reședință prezidențială.
Dotările interioare reflectă o alegere rafinată, de calitate superioară, în materie de mobilier.

Incidentul a avut loc în timp ce era în posesia unui dispozitiv telefonic. Tudor Jebeleanu, prietenul său, era alături de el în momentul respectiv, la Sinaia. Funcționarea dispozitivului a încetat să mai fie corespunzătoare. Drept urmare, cei doi s-au deplasat la un service de reparații situat pe artera principală a localității Sinaia.

În urma unui examen amănunțit al dispozitivului meu mobil, tipul de magazin mi-a adresat întrebări privind proveniența acestuia, remarcând anumite aspecte. Este evident că astfel de evenimente nu au loc în mod haotic și spontan.

Vorbesc aici despre rolul serviciului

în legătură cu aceste întâmplări.

Este posibil să fie denumit Sindromul Hellvig.

Cristi Pantazi a publicat recent un editorial pe site-ul G4Media, în care este menționat Sindromul Montesinos, un fenomen asociat lui Vladimiro Montesinos, fostul șef al serviciilor secrete din Peru. Acesta a fost principalul om din umbră al regimului autoritar condus de Alberto Fujimori, fiind responsabil pentru o vastă rețea de corupție, șantaj politic și încălcări ale drepturilor omului.

Eduard Hellvig a fost subiectul unei reflexii privind denumirea unui fenomen politic din România. O posibilă denumire pentru acest fenomen ar putea fi Sindromul Hellvig. În momentul în care se deliberau despre guverne, Eduard era prezent – o întrebare legitimă este ce anume căuta directorul SRI, Eduard Hellvig, în astfel de circumstanțe.

Statele Unite sunt un exemplu elocvent în acest sens. Când se pregăteşte un nou guvern, este de aşteptat ca directorii unor instituţii precum CIA sau FBI să fie implicaţi în proces. Însă, un scenariu în care şeful unui serviciu secret face parte din echipa guvernamentală ridică semne de întrebare privind supravegherea politică şi controlul democratic asupra acestor structuri. O astfel de situaţie ar fi de natură să ingrijoreze şi să provoace nedumerire.

Se discută acum despre o posibilă revizuire a Legilor Securității Naționale, ceea ce nu este compatibil cu un stat democratic și de drept. O astfel de abordare ar fi similară cu situația din Turcia lui Erdogan sau Peru lui Fujomori.

Se face referire la „o căsătorie între populism și interesele economice corupte ale marilor afaceri”

Într-un studiu recent publicat în Journal of Democracy, au fost discutate teme precum partidele politice fragile, instituțiile vulnerabile și corupția, precum și riscul de a avea un lider autoritar și ascensiunea demagogilor, aceste idei fiind prezentate încă din 2007. În acea perioadă, se ridică întrebarea dacă era deja instaurată o criză sau abia eram în pragul ei.

– În 2007, Putin încă era ţinut în frâu.

La acea vreme, era răspunzător de numeroase acțiuni represive, în special în regiuni precum Gruzia, Oseţia și Cecenia, însă nu se implicase încă în aventuri externe majore, care erau ținute sub control. Ulterior, odată cu invazia Crimeei din 2014, lucrurile au devenit mult mai clare.

În acea perioadă, se înregistrează o schimbare semnificativă în mentalitatea grupului condus de Putin, grup din care face parte și Patrușev, originar din Leningrad.

In acea perioadă, un semnal important a venit de la Viktor Orban. Schimbarea sa a avut loc în 2015, la Universitatea de Vară și Tabăra Studențească „Bálványos”, unde a susținut o alocuțiune favorabilă relaxării mecanismelor democratice.

În acea perioadă, o tendință globală de reautocratizare a luat naștere, caracterizată prin transformarea instituțiilor, care au început să piardă substanța democratică.

Se pare că Nicuşor Dan nu are o strategie clară, mai degrabă decât să fie vorba despre corupţie. Opinia este împărtăşită de Vladimir Tismăneanu, care a exprimat această părere într-un context politic încărcat.

„Eu nu cred că Nicuşor Dan este corupt. Mai degrabă nu are un plan”

a declarat el.

În ceea ce priveşte situaţia din România, se ridică întrebarea dacă aceasta urmează acelaşi tipar.
Viktor Orban a implementat o strategie clară, care a dat naştere unui fenomen strâns legat de corupţie şi de cleptocraţie.
Această abordare a reuşit să îmbine populismul cu interesele marilor afaceri corupte.
În ceea ce îl priveşte pe Nicuşor Dan, nu există motive să se creadă că acesta este corupt şi nici că ar avea un plan de acest gen, dacă într-adevăr are unul.

Se pare că strategia sa este lipsită de claritate, ceea ce generează multiple dificultăți. Nu consider însă că ar avea intenția de a domina România în mod direct. În opinia mea, nu există suficiente dovezi care să susțină o astfel de ipoteză. Comportamentul său politic pare a fi caracterizat printr-o lipsă de coordonare, el schimbându-și direcția fără un scop clar.

Afirmația lui Vladimir Tismăneanu despre criza politică a fost una directă:

„Indiferent ce servicii secrete controlează, e vorba de oameni incompetenţi”

Planul preşedintelui vizează menţinerea unei zone de protecţie împotriva partidelor cu tendinţe radicale şi garantarea stabilităţii financiare a ţării. În cursul zilei de vineri, la Bruxelles, preşedintele a declarat că nu este cazul să vorbim despre o criză a instituţiilor statului.

– Preşedintele vorbeşte despre planul său: acela de a păstra „cordonul sanitar” faţă de partidele radicale şi de a asigura stabilitatea financiară a României. Iar vineri, la Bruxelles, a spus că nu putem vorbi de o criză a statului

În schimb, Klaus Iohannis, predecesorul său, a recunoscut că statul român se confruntă cu eşecuri. În acest context, se pune întrebarea: ce măsuri a luat Nicuşor Dan pentru a schimba această situaţie? Răspunsul, până în prezent, nimic.

Gravitatea situației în ceea ce privește numirile în Justiție este extrem de îngrijorătoare. În cel mai rău scenariu posibil, evenimentele de joi au generat o destabilizare majoră. Acestea au fost catalogate drept „joia neagră”, o descriere care reflectă întunericul și disfuncționalitatea procesului. Astfel, se înregistrează o subminare și o discreditare a principiilor statului de drept.

Se face referire la o relatare despre Virgil Măgureanu.

În urma analizei dialogului său cu Sebastian Zachmann, Ludovic Orban a părut extrem de convingător atunci când a discutat despre identitatea persoanelor aflate la originea acestor evenimente. Interviul a scos în evidență opinii clare cu privire la cei responsabili, după cum a relatat Sebastian Zachmann.

În opinia mea, controlul exercitat de anumite servicii secrete este lipsit de eficiență, deoarece oamenii respectivi sunt incompetenti. Marea majoritate a acestora nu posedă cunoștințe de limbi străine. Acești indivizi provin dintr-un mediu provincial și sunt analfabeți, fiind aceiași care au avut un rol dominant în cadrul Securității române și care și-au continuat activitatea.

Foarte cunoscut îmi este Virgil Măgureanu, fostul lider al Serviciului Român de Informații. La un anumit moment, mi-a fost coleg de studii și chiar mi-a acordat sprijin în activitatea academică, oferindu-mi un exemplar reprodus al lucrării „Originile totalitarismului” semnate de Hanna Arendt. În acea perioadă, mi-a exprimat aprecierea pentru această autoare, remarcând:

„Foarte interesant acest gânditor”

. În mod surprinzător, se pare că a confundat sexul acestei personalități. Această întâmplare nu poate fi inventată. Astfel de persoane au un impact semnificativ în jocul politic.

Este necesar ca, în ciuda posibilelor opinii divergente, să existe un consens privind respectarea minimă a principiilor democratice și a constituționalismului.

„Putem să avem opinii contrare, dar trebuie să avem un acord asupra unui minim de constituţionalism democratic”

Se pare că mediocritatea devine din ce în ce mai obișnuită.
Parvenitismul este un fenomen care se combină cu mediocritatea, rezultând o mixtură de filistinism și o dorință puternică de a controla totul.
În acest context, nu există niciun respect pentru instituții.

– Asistăm la banalizarea mediocrităţii?

Oamenii care promovează aceste idei nu au nicio legătură cu valorile democrației liberale.

În lucrarea sa, „Reflecţii asupra Revoluției în Europa”, Ralf Dahrendorf a discutat noțiunea de politică a normalității constituționale într-un context european.

Este necesar ca, în ciuda opiniilor divergente și a criticilor acuminate, să existe o înțelegere comună cu privire la un anumit nivel de respectare a principiilor democrației constituționale.

Motivația din spatele acestor opinii este legată de contextul politic actual. Criza politică generată de așa-numitele „Pădurea” și „Virusul” a ridicat întrebări esențiale cu privire la conducerea României. În acest sens, Vladimir Tismăneanu a lansat o întrebare pertinentă:

„Cine conduce România? Lucian Pahonţu sau Nicuşor Dan?”

Această declarație reflectă îngrijorarea cu privire la implicarea anumitor grupuri în procesul decizional.

O întrebare pertinentă este dacă există vreo distincție între susținerea valorilor europene și susținerea valorilor occidentale – pro-european versus pro-occidental.
În acest context, afirmația că cineva este pro-occidental poate fi văzută ca o încercare de a promova o ideologie occidentală dominată de conceptul Make America Great Again.

– A spune că eşti pro-occidental e o încercare de a accentua un Occident domitar de ideologia Make America Great Again.

Este alarmant sau, cel puțin, inadecvat, deoarece viitoarele luni vor aduce o contestare serioasă a ideologiei MAGA, iar rezultatele alegerilor de la jumătatea mandatului prezidențial, programate pentru 3 noiembrie 2026, ar putea duce la pierderea Camerei Reprezentanților.

În cadrul procesului electoral, un număr de 435 de poziții în Camera Reprezentanților și 35 de locuri în Senat sunt supuse votului, fapt care ar putea diminua considerabil puterea de negociere a lui Donald Trump în cazul în care republicanii nu vor reuși să păstreze majoritatea, lucru care i-ar limita capacitatea de a-și impune programul politic.

In cazul în care Camera Reprezentanţilor nu mai este controlată de aceștia, se pare că ideologia MAGA, împreună cu figurile sale emblematice, se confruntă cu o perspectivă sumbră, fiind cufundată într-un vid de putere.

Se pare că diferența care a ieșit la iveală recent reflectă președintele și anumite persoane din cercul său apropiat care probabil împărtășesc aceeași părere, și anume că viziunea MAGA nu este tocmai compatibilă cu principiile unei societăți deschise.

În situația în care forțele militare americane nu ar mai fi prezente în Europa, am regresa până la un punct de start complet nefavorabil. „Dacă nu există trupe americane în Europa, suntem înapoi la kilometrul zero”

Este recomandat un eseu redactat de către David French în publicația New York Times, în care sunt elucidate similaritățile dintre curentul ideologic MAGA și doctrina politică asociată cu Philippe Pétain, un mareșal francez celebru pentru rolul său în Primul Război Mondial, care în anul 1940 a devenit lider al regimului de la Vichy, instaurat după ce Franța a suferit o înfrângere în fața Germaniei naziste.

Regimul său autoritar și de colaborare a fost promotor al ideologiei cunoscute sub numele de „Revoluția Națională”. Principiile fundamentale ale acestui curent de gândire sunt munca, familia și patria, care au înlocuit vechea deviză republicană „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Aceste idei sunt acum întruchipate în MAGA.

Fără îndoială, NATO joacă un rol crucial în acest context, deoarece în lipsa sa, nu ar exista prezență militară americană pe continentul european. În consecință, dacă această prezență militară americană în Europa nu ar exista, am reveni la punctul de start, adică kilometrul zero.

Expresia unei dezaprobări față de direcția actuală a politicii românești este reflectată într-o afirmație recentă:

„Dacă mergem în răspăr cu UE, suntem ca un copil care, după ce a crescut şi s-a realizat, îşi reneagă părinţii”

Această declarație subliniază importanța alinierii la valorile și principiile Uniunii Europene.

În contextul diminuării prezenței militare americane în Europa, se ridică întrebarea: care sunt repercusiunile acestei schimbări?
La sfârșitul anilor ’90, observăm că state precum Olanda și Italia au optat pentru retragerea forțelor lor, moment în care intervenția militară americană a avut un impact semnificativ, ducând la oprirea genocidului din Bosnia.

– Tocmai de aceea magaioţii din Balcani vor să scape de trupe.

În același timp, rămânerea trupelor americane pe continent european ridică semne de întrebare privind viitorul strategiilor militare actuale.

Potrivit lui Ken Jowitt, renumit politolog și autor al lucrării „Noua dezordine mondială”, cel mai favorabil scenariu pentru România ar fi integrarea sa în Uniunea Europeană. Anumită apropiere de Europa este considerată de el drept un eveniment extrem de benefic.

În situația în care se adoptă o poziție contrară celei a UE, România se comportă asemenea unui copil care, după ce a devenit adult și a avut succes, își renegă părinții. Cu toate acestea, integrarea României în UE a atins un nivel prea avansat pentru a fi acum afectată.

Reacțiile inițiale împotriva valorilor europene au izbucnit din partea formațiunii politice conduse de Dan Voiculescu, și anume Partidul Conservator. În mod ironic, această critică a fost exprimată de cineva care, în afară de perioada în care a influențat indirect numirea lui Klaus Iohannis, nu a deținut niciodată puterea în România.

De fapt, România a fost lipsită de o conducere reală, Iohannis fiind doar o figurație, în vreme ce puterea a fost exercitată de către PSD. Acest partid a avut o influență nocivă și dăunătoare asupra țării timp de 36 de ani, fiind denumit în diferite moduri, precum „pădurea”, „corporaţia” sau „concernul”, termeni care descriu o structură mafiotă.