Putregaiul negru al rapiței, produs de Phoma lingam, se numără printre bolile importante ale culturii de rapiță la nivel mondial. Infecția poate începe din toamnă, iar evoluția bolii poate afecta frunzele, coletul și tulpina, cu efect direct asupra menținerii plantelor până la recoltare. Alegerea geneticii capabile să tolereze boala are rol în protejarea potențialului de producție pe durata ciclului de vegetație. Află cum alegerea hibrizilor potriviți, cu toleranță genetică la Phoma, contribuie la protecția culturii și la menținerea stabilității producției.
Genetica aleasă contribuie la reducerea riscului de putregai negru. Hibrizii de rapiță InVigor® 2040 cu rezistență bună la boli conțin gena Rlm7, care conferă toleranță la Phoma. Această gene furnizează hibridului o trăsătură genetică menită să protejeze culturile împotriva
Phoma apare inițial pe frunze sub forma unor pete galbene, bine delimitate, cu un centru gri deschis. În zona cenușie se observă puncte negre de dimensiuni mici, corespunzătoare picnidiilor fungului. Pe măsură ce petele se extind, țesutul frunzei poate suferi rupturi. Intensificarea atacului poate conduce la distrugerea completă a frunzelor înainte de iarnă.
Citește șiAnaliză Solar Art-Overall Company:Mai mult de jumătate dintre sistemele de iluminat din România sunt neconforme. Auditul luminotehnic arată ce trebuie schimbat
Toleranța genetică crește în importanță, pentru că picnidiile care se formează pe frunzele plantei constituie sursa principală de infestare în atacul de la colet. Corelația dintre simptomele foliare și infecțiile bazale clarifică motivul pentru care protecția genetică se concentrează pe menținerea dezvoltării continue a plantei, și nu doar pe aspectul aparatelor foliare în toamnă. Scăderea vulnerabilității la boală urmărește să asigure funcționalitatea plantei până la fazele ulterioare ale culturii.
Primele semne ale putregaiului negru pot fi observate încă în toamnă. Petele galbene cu nucleu gri deschis se răspândesc pe frunze, iar țesutul deteriorat se ruperează. În cazul unui atac intens, frunzele pot fi distruse înainte ca iarna să înceapă. Începerea precoce a simptomelor evidențiază abilitatea bolii de a avansa într-o etapă în care planta se pregătește pentru sezonul rece.
Infecțiile de la colet apar tot din toamnă. Ele devin vizibile prin pete mici, brun închis până la negru. Ulterior, petele se pot extinde în jurul nodurilor și pot cuprinde tulpina. Evoluția în zona coletului are o importanță agronomică ridicată, deoarece plantele se pot rupe din zona afectată. Pierderea rezistenței mecanice a tulpinii poate afecta păstrarea producției.
Primăvara, semnele la baza tulpinii devin mai pronunțate. Punctele pot înconjura tulpina în zona coletului, iar țesuturile afectate dobândesc un ton brun închis. Tulpinile se transformă în casante și noduroase, iar deteriorarea lor poate apărea rapid.
Un factor principal constă în diminuarea riscului de a pierde plantele care participă la formarea recoltei. Infecțiile de la colet sunt legate de pierderi semnificative de producție, iar gena Rlm7 conferă toleranță la Phoma. Importanța agronomică a acestei trăsături genetice se manifestă prin abilitatea hibridului de a rezista mai eficient la stresul cauzat de boală pe parcursul perioadei vegetative.
Un alt factor se referă la constanța producției. toleranța la Phoma nu se manifestă ca o trăsătură exclusivă, ci se încadrează în profilul genetic al hibridului, alături de stabilitatea producției și de o toleranță extrem de ridicată la iernare. Această combinație de caracteristici scade probabilitatea ca problemele întâmpinate în timpul sezonului să afecteze rezultatul final al culturii.
Importanța capacității hibridului de a ajunge la recoltă cu un potențial productiv cât mai puțin compromis este esențială. În cazul rapiței, asigurarea producției nu se bazează exclusiv pe formarea semințelor, ci și pe păstrarea plantelor până la momentul recoltei. Din punct de vedere genetic, Phoma tolerantă contribuie la menținerea stabilității culturii într-o perioadă în care boala poate influența direct cantitatea recoltată.
Rezistența genetică la scuturarea silicvelor oferă posibilitatea de a selecta cu mai multă libertate momentul recoltării. Semințele rămân în silicve pentru perioade prelungite, iar probabilitatea de pierderi înainte de intrarea combinei se reduce. Această trăsătură dobândește o importanță deosebită în sezonul de vară, în special când apar furtuni violente, deoarece scuturarea poate diminua volumul recoltei.
Recoltarea prea devreme poate limita acumularea de ulei în semințe. Cea mai mare parte a uleiului se formează în a doua jumătate a perioadei de umplere a boabelor. O rezistență ridicată la scuturare permite menținerea culturii până mai aproape de momentul optim de recoltare, cu efect asupra cantității de ulei și asupra calității recoltei.
Reducerea scuturării influențează și cantitatea de semințe rămase pe sol după recoltare. O pierdere mai mică de semințe înseamnă o presiune redusă a samulastrei în cultura următoare. Managementul buruienilor devine mai ușor, iar legătura dintre samulastră și bolile culturilor ulterioare poate fi limitată.
Genetica hibridului permite cultivarea în toate zonele de cultură a rapiței. Semănatul poate fi realizat de la mediu timpuriu până la târziu, ceea ce oferă o fereastră mai largă pentru înființarea culturii. Toleranța foarte ridicată la iernare completează profilul agronomic necesar pentru trecerea culturii prin sezonul rece.
La capătul ciclului de vegetație, rezistența la scuturare oferă libertate mai mare în alegerea datei de recoltare. Cultura poate rămâne în câmp până când semințele își continuă umplerea, fără presiunea recoltării premature generate de riscul deschiderii silicvelor. Genetica influențează, prin urmare, două momente importante ale tehnologiei: stabilirea perioadei de semănat și alegerea momentului de recoltare.
Genetica hibridului de rapiță influențează direct capacitatea culturii de a-și valorifica potențialul productiv pe parcursul vegetației. Un profil genetic echilibrat oferă culturii resurse pentru a traversa perioadele sensibile și pentru a valorifica producția la recoltare. Alege hibrizi adaptați obiectivelor tehnologice și condițiilor din fermă, cu însușiri genetice care susțin performanța culturii de rapiță!
COMENTARII / 0