Un an după difuzarea serialului „Adolescence”, care a impus o reflectare a societății noastre fără prejudecăți, documentarul „Louis Theroux: Inside the Manosphere” de pe Netflix revine, la fel de deranjant, în același spațiu de analiză. În timp ce ficțiunea din serialul anterior a reprezentat, cu o acuratețe nemiloasă, modul în care adolescența se dezintegrează sub impactul noilor mitologii online, lucrarea lui Louis Theroux confirmă că nu am dobândit cunoștințe semnificative. Ba mai mult, se pare că nici măcar nu ne preocupă acest fenomen.
Deși nu este foarte cunoscut în România, jurnalistul Louis Theroux a câștigat respect și premii pentru munca sa, după ce și-a construit o reputație prin abordarea unor subiecte dificile și controversate, de la Scientologie la conflicte geopolitice și subculturi marginale, lucru pe care l-a realizat cu curaj și răbdare în perioada sa la BBC. Noul său documentar pentru Netflix se concentrează pe un fenomen care este deja foarte prezent, dar încă nu este suficient de bine înțeles: manosfera.
În esență, ce reprezintă manosfera? Acest termen se referă la o ideologie globală care a devenit subiect de interes pe Netflix, iar România a jucat un rol important în acest context.
Citește șiInsula iubirii, 3 octombrie 2026. Fetele pot urmări, pe un televizor, imagini din vila iubiților
Un mediu online divers, însă ideologic unitar, se învârte în jurul unei percepții grav denaturate a masculinității, a conexiunilor interumane, a succesului și a puterii. Această subcultură digitală, denumită manosferă, se manifestă pe multiple platforme, de la forumuri mai puțin cunoscute și până la canale TikTok și YouTube cu conținut viral, promițând adolescenților un sens al existenței, statut social și control asupra vieții lor.
La nucleul acestei lumi se află personalități care se prezintă drept „ghizi ai virilității”, însă metodele lor se bazează pe o combinație de pseudoștiință psihologică, informații eronate, scepticism, nemulțumire și misoginie. Abordarea lui Louis Theroux în ceea ce privește manosfera este remarcabilă nu pentru că a identificat aceste figuri, ci pentru că a reușit să pătrundă în cercul lor interior.
Deși nu se confruntă direct cu Andrew Tate și Tristan Tate, probabil cele mai cunoscute figuri ale acestui fenomen, documentarul reușește să-i cartografieze mediul înconjurător. Acesta include discuții cu persoane apropiate și colaboratori, cum ar fi Justin Waller, o figură cheie din platforma The Real World, și Myron Gaines, prezentatorul podcastului Fresh and Fit. De asemenea, sunt prezenți Sneako, care a fost supus unor restricții sau interzis de platformele de social media pentru discursuri radicale, și HSTikkyTokky, un reprezentant al monetizării atenției, a misoginiei și a discursului de ură.
În urma analizei, rezultă că această atracție are o latură toxică care a fost supusă unui proces de disecție.
Abordarea lui Louis Theroux se caracterizează printr-un stil calm și aparent ingenuu, care îl face să fie extrem de eficient în investigațiile sale. În documentarul despre care vorbim, un utilizator de pe internet, HSTikkyTokky, îl descrie ca fiind „aparent fraier”. Acest mod de a fi, care pare naiv la prima vedere, se dovedește a fi devastator în consecințe. Prin faptul că nu confruntă direct pe cei pe care îi intervievează, ci mai degrabă creează un mediu confortabil, îi încurajează pe aceștia să se exprime cât mai liber cu putință. Acest spațiu de libertate de exprimare se transformă inevitabil într-o capcană.
În conversația cu Theroux, HSTikkyTokky afirmă:
„Dacă aș fi făcut doar lucruri bune, n-aș fi ajuns niciodată să explodez pe rețelele sociale,”
atunci când este întrebat, într-o manieră ingenuă, de ce nu aspiră să fie o persoană bună.
Realizarea unui documentar de către Theroux are loc fără a crea „content” în sens clasic. Această distincție duce la fisuri în discursul celor cu care interacționează, care sunt obișnuiți să controleze povestirea și să comunice direct cu aparatul de filmat, de parcă ar transmite în timp real. Abordarea sa diferă astfel de strategiile obișnuite ale interlocutorilor săi.
Într-o abordare ironice, Louis Theroux îi provoacă pe interlocutorii săi să ofere explicații detaliate pentru terminologia specifică, de la „monogamie unilaterală” la idei vag inspirate din The Matrix și teoria red pill, după care îi confruntă cu propriile opinii misogine în contexte personale, uneori în prezența mamelor sau partenerelor. În astfel de situații, siguranța și controlul pe care acești „manfluencer” și masculi alpha par să le aibă încep să se destrame, dezvăluind în schimb personaje ridicole și stupide, care provoacă un sentiment de „cringe AF”.
În cadrul emisiunii, Myron Gaines îi expune lui Louis Theroux o ipoteză șocantă: atunci când o femeie are multiple relații intime, materialul genetic din spermatozoizii partenerilor săi anteriori rămâne în organismul ei, influențând ulterior dezvoltarea genetică a copiilor ei, care ar putea dezvolta trăsături ale foștilor parteneri. O astfel de afirmație pare complet lipsită de fundament. Ulterior, documentarul a avut o consecință neprevăzută: Myron Gaines și partenera sa de filmare s-au despartit.
În timp ce se plimbă prin Miami, Justin Waller, un alt influencer, afirmă cu încredere că femeile nu au creat nimic care să se regăsească în mediul lor înconjurător, fiind înconjurat de numeroase clădiri înalte. Însă, istoria demonstrează contrariul. De exemplu, Anna Connelly a fost cea care a conceput prima scară de incendiu metalică exterioară, în 1887, un progres considerabil pentru siguranța la incendiu în clădirile cu multiple niveluri. Toate clădirile din jurul lui Waller și Louis Theroux erau echipate cu sisteme de detectare a incendiilor. Mai mult, Shanya Gill, o tânără de numai 12 ani, a dezvoltat în 2023 un sistem de detectare a incendiilor mai rapid și mai eficient decât cele existente anterior.
În spatele mesajului promovat de influencerii prezentați în documentar se află o idee centrală: societatea este nedreaptă față de bărbați, femeile sunt manipulatoare prin natura lor, iar succesul se obține prin impunerea propriei voințe. Documentarul realizat de Louis Theroux scoate în evidență, pe lângă absurditatea și lipsa de coerență a acestor personaje, și trauma personală profundă pe care o ascund, deși o dezvăluie în fața camerei de filmat. O parte dintre acești influenceri au crescut în familii afectate de absența sau violența tatălui, aspect care devine vizibil în anumite momente intime prezentate public, cum ar fi întâlnirea transmisă live pe Tik Tok de către HSTikkyTokky cu tatăl care l-a abandonat. Acest aspect face ca acești „masculi alfa” să nu fi avut niciodată modele stabile de masculinitate și să fie persoane care, din cauza propriei traume, ajung să provoace alte traume prin intermediul algoritmilor. Nu este o justificare, ci poate o explicație la întrebarea mai largă „de ce”.
Industria din spatele manosferei a fost demascată într-un documentar Netflix, care dezvăluie modul în care milioane de tineri sunt înșelați să investească în programe care nu au valoare reală. Această ideologie s-a transformat într-o industrie profitabilă care exploatează anxietățile tinerilor, oferindu-le cursuri de dezvoltare a masculinității sau promisiuni de succes rapid prin investiții în criptomonede și platforme de conținut pentru adulți, precum și scheme de îmbogățire rapidă.
În lucrarea sa, Theroux surprinde un model ideologic care se repetă în cadrul manosferei: femeile sunt considerate a fi dotate cu valoare de la naștere, pe când bărbații sunt nevoiți să o cucerească; se vehiculează ideea că rolul bărbatului este să fie un furnizor complet și că femeia trebuie să-i accepte poziția subordonată; de asemenea, se vorbește despre o existență într-un „sistem” (Matrix) care ar exercita o manipulare asupra bărbaților încă de la o vârstă fragedă și împotriva căruia este necesară o revoltă.
În acest context, retorica tinde să se extindă către manifestări mai ample de ostilitate, incluzând antisemitismul și homofobia, ceea ce indică că fenomenul nu se limitează la misoginie, ci mai degrabă evidențiază o radicalizare în desfășurare.
Mulți dintre acești influenceri online își impun propriile experiențe traumatizante asupra comunității lor, creând în același timp o structură alternativă care atrage un număr imens de tineri în căutarea unui drum în viață. Adolescenții sunt astfel influențați să se educe emoțional nu prin intermediul familiei sau al instituțiilor de învățământ, ci prin rețelele sociale, unde mecanismele de recomandare favorizează exact acest gen de conținut.
Documentarul prezentat de Theroux se transformă astfel într-o reflectare profundă, care, la un an de la lansarea „Adolescence”, încă nu a fost pe deplin analizată de către noi. În acest context, lucrarea devine o oglindă care necesită o privire mai atentă.
Țara noastră a devenit teren de expresie pentru o ideologie la nivel global. România reprezintă o scenă pe Netflix pentru fabricarea și difuzarea anumitor idei. Acest statut îi conferă rol de simbol și servește drept avertisment.
În fața publicului român, un moment deosebit de remarcat din documentar se produce de la bun început, atunci când România servește drept decor ideal pentru această ideologie nocivă. La Beach, Please!, în prezența a zeci de mii de tineri, Andrew Tate este primit asemenea unei vedete. Această scenă este încărcată de semnificații, reprezentând o generație care nu mai are nevoie de modele, ci de recunoaștere imediată și care vede în Tate un exemplu de succes lipsit de orice considerație.
Probabil cel mai cunoscut reprezentant al manosferei la nivel global este Andrew Tate, care a ajuns în această poziție alături de fratele său, Tristan Tate. Consolidarea acestei poziții în România nu este o întâmplare. Potrivit Rise Project, frații Tate au ales să se mute în România, în căutarea unui mediu de afaceri mai puțin restrictiv, cu impozite reduse și un sistem juridic pe care îl considerau mai ușor de înțeles.
De-a lungul anilor, impactul lor a fost resimțit în multiple sfere: discursul public a fost influențat, iar interferențe politice au avut loc – frații Tate au făcut declarații publice de susținere pentru candidații de extremă dreapta și pentru cei care promovează un discurs plin de ură la alegerile din anul trecut.
În plus, extragerea lor din România, care a avut loc după ce li s-a interzis să părăsească țara în urma arestării lor în 2022 sub acuzații de viol, sechestrare de persoane și spălare de bani, a fost influențată de presiunile exercitate de către factorii politici americani având legătură cu Donald Trump, generând tensiuni și în cadrul relațiilor diplomatice. O anchetă realizată de The New York Times a elucidat aceste legături, inclusiv atracția manifestată de Barron Trump față de personalitatea lui Andrew Tate – un aspect, ce la prima vedere pare nesemnificativ, dar care oferă o perspectivă asupra dimensiunii acestui fenomen.
În documentarul realizat de Louis Theroux, România devine un cadru pentru scenele care îl prezintă pe Andrew Tate la evenimentul Beach, Please!. Țara noastră este reprezentată și prin imaginile fraților Tate, care oferă declarații înainte de procesele ce au loc aici.
În ce punct se află eroarea?
În loc de a propune soluții, documentarul lansează un set de întrebări provocatoare, cumulative și dificil de ignorat. O întrebare esențială este: care sunt factorii care determină adolescenții să fie atrași de aceste modele de comportament? Răspunsul nu poate fi atribuit exclusiv algoritmilor sau personalității influencerilor. Mai degrabă, acesta este legat și de existența unei lipse – o lipsă care se manifestă în trei direcții: educație, sentimente și cultură. Educația în domeniul relațiilor a fost externalizată către internet. Sănătatea emoțională a fost considerată o chestiune de interes secundar. Semnalele de alarmă au fost neglijate sub motivul că „este doar o etapă” sau că „se vor recupera”. În acest timp, manosfera s-a transformat într-un sistem de „pregătire” care oferă soluții nete acolo unde societatea se arată ambiguă. Însă, aceste soluții sunt profund eronate.
Se promovează un concept de masculinitate înrădăcinat în frică și control, opus valorilor empatiei și maturității. În acest context, interacțiunile sunt văzute ca simple tranzacții, iar femeile sunt percepute ca adversare. În mod alarmant, această ideologie oferă tinerilor o promisiune de fericire irealizabilă, fundamentată pe negarea existenței celuilalt, generând astfel o stare de nemulțumire perpetuă.
În cursul anului precedent, Sandra O’Connor, expertă în psihologie clinică și medicină comportamentală și a sănătății, purta un dialog cu privire la reprezentarea manosferei în cadrul emisiunii „Adolescence”, unde evidenția importanța rolului pe care adulții îl au în acest context.
ea spunea că în acest context, rolul adulților este esențial.
Această declarație a fost făcută în urma unei analize a impactului pe care manosfera îl are asupra societății.
În mod deosebit, exemplul masculinilor care manifestă empatie și care discută liber despre emoțiile și vulnerabilitățile lor servește drept model autentic de forță pentru tinerii de sex masculin, o forță fundamentată pe încredere în propria persoană și pe legături autentice cu ceilalți. Acest tip de bărbați îi asistă pe băieți în înțelegerea faptului că forța legitimă rezultă din autenticitate, și nu din perfecțiune și din mascarada puterii.
Dr. Sandra O’Connor afirmă că esența unei mentalități masculine echilibrate se sprijină pe înțelegere, capacitatea de a iubi și de a fi iubit, precum și pe curajul de a recunoaște și de a valorifica slăbiciunile ca oportunități de creștere.
În esență, un model de masculinitate echilibrat nu presupune abandonarea conceptului de putere, ci reinterpretarea lui. Dr. Sandra O’Connor subliniază că atunci când tinerii sunt înconjurați de exemple pozitive, sunt mai puțin predispuși să îmbrățișeze ideologii care promovează dominanța și superioritatea artificială. Acest lucru îi conduce la dezvoltarea unei identități robuste, fundamentată pe respect, autenticitate și legături autentice. În cele din urmă, abordarea eficientă nu constă în restricționarea accesului la internet sau izolarea de aceste influențe, ci, așa cum afirmă dr. Sandra O’Connor, în dotarea tinerilor cu instrumentele necesare pentru a naviga conștient și critic prin mediul online.
echiparea tinerilor cu instrumentele necesare pentru a naviga conștient și critic prin lumea digitală.
Un val de răspunsuri a apărut în rândul mass-media globale, Reacții în presa internațională fiind subiectul principal al discuțiilor.
Reacții numeroase au fost înregistrate în rândul presei internaționale mainstream odată cu lansarea documentarului de pe Netflix, care nu a rămas fără ecou.
Potrivit The Guardian, abordarea lui Louis Theroux în acest documentar este mai directă decât în proiectele sale anterioare, însă nu atinge suficient de profund subiectul, în special atunci când examinează repercusiunile asupra femeilor.
Într-o perspectivă similară, ABC News remarcă faptul că documentarul respectiv ilustrează amploarea misoginiei online, însă critică lipsa unei explicații detaliate a prejudiciilor efective pe care aceasta le cauzează.
„nu explică suficient daunele reale pe care le produce”
consideră sursa.
În opinia publicației The Independent, documentarul este considerat un „eșec” deoarece metoda tradițională de reportaj a lui Louis Theroux pare ineficace în fața unei societăți online caracterizată prin cinism, unde orice formă de atenție devine o resursă valoroasă care poate fi valorificată.
În revista Esquire, se ajunge la o concluzie deosebit de tranșantă: influencerii nu par să se resimtă de pe urma dezvăluirilor care îi vizează, pur și simplu pentru că scopul lor este să devină celebri.
„Notorietatea este scopul”
devine astfel o declarație care reflectă această realitate.
În aceeași ordine de idei, The Times subliniază că sistemul economic bazat pe atenție favorizează scandalul și ura, iar creatorii de conținut din această sferă nu sunt neapărat ideologi convinși, ci mai degrabă oportuniști care monetizează sentimentele de indignare.
Publicația Vanity Fair subliniază importanța acestei investigații, care dezvăluie modul în care Theroux a reușit să descopere conexiunea dintre experiențele traumatizante personale, mecanismul algoritmic și procesul de radicalizare, o combinație explozivă care stă la baza succesului acestor influenceri online.
Potrivit Vogue, documentarul este considerat captivant, însă a fost lansat într-un moment în care subiectul fenomenului fusese deja dezbătut în detaliu de alte producții, ceea ce îl face ușor întârziat.
Un exemplu relevant poate fi găsit în reacțiile generate, mai degrabă decât în evaluările critice tradiționale. Piers Morgan a fost implicat într-un incident notoriu în care a abandonat în direct o emisiune de televiziune, după o altercație cu unul dintre influencerii prezentați în documentar, pe care l-a calificat drept „misogin” și „tâmpit”.
COMENTARII / 0