Turcia se reorientează spre NATO, după apropierea cu Putin

Turcia a înregistrat o schimbare de direcție după ce relațiile sale cu Rusia s-au intensificat în urma tentativei de lovitură de stat împotriva lui Recep Tayyip Erdogan. Această apropiere nu a generat rezultatele scontate pentru țara condusă de Erdogan. Într-o analiză recentă, ziarul grec Kathimerini a examinat modul în care Turcia își recalibrează strategia față de Rusia pentru a-și proteja interesele în fața SUA. Această reevaluare a poziției sale are drept scop o reorientare tactică către NATO.

Erdogan a primit un apel de susținere de la Putin imediat după tentativa de lovitură de stat din iulie 2016. Însă, ritmul lent de reacție al statelor membre NATO a generat nemulțumire în rândul liderului turc. Ulterior, Erdogan și-a îndreptat atenția spre consolidarea relațiilor cu Rusia, considerând că aceasta reprezintă un partener viabil pentru Ankara. Această reorientare a politicii externe a Turciei a fost motivată de dorința de a-și consolida autonomia și de a-și asigura statutul de putere dominantă la nivel regional, potrivit Kathimerini.

Perioada de aproape intimitate dintre Turcia și Rusia a ajuns la un punct critic, determinând Ankara să revizuiască relațiile sale cu NATO. Această reevaluare survine pe fondul unei creșteri a tensiunilor în regiune.

Citește șiMiruță: Atacuri cu drone în Marea Neagră cer prezență NATO – SAFE

„Luna de miere”

dintre președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și omologul său rus, Vladimir Putin, se încheie brusc.

Turcia a cunoscut o perioadă de apropiere de Rusia, care a fost urmată de o serie de acțiuni militare și strategice.
Intervenția militară din nordul Siriei a avut loc cu acordul implicit al Kremlinului.
Ulterior, Ankara a optat pentru achiziționarea sistemului de apărare antirachetă S-400 dezvoltat de Rusia.
În ciuda sancțiunilor impuse de Statele Unite și a excluderii din programul de producție a aeronavelor F-35,

Ankara a continuat să insiste asupra opțiunii de a-și diversifica parteneriatele în domeniul apărării

,
chiar dacă aceste parteneriate au generat contradicții.

După ce Rusia a lansat o operațiune militară în Ucraina, relațiile dintre Ankara și Moscova au devenit și mai strânse.

În ciuda unor acțiuni de sprijin, Turcia a adoptat o poziție distinctă față de sancțiunile impuse Rusiei de către Occident, refuzând să se alăture acestora. În acelaşi timp, ţara a acordat drone oraşului Kiev. Pe de altă parte, numeroşi cetăţeni ruşi au investit în Turcia, achiziţionând proprietăţi imobiliare şi înfiinţând noi afaceri, contribuind astfel la stabilizarea economiei locale grav afectate.

Turcia și Rusia au înregistrat o creștere semnificativă a schimburilor comerciale în anul 2022, valoarea acestora ajungând la peste 60 de miliarde de dolari, poziționând Turcia drept a doua țară cu care Rusia are cel mai mare volum de comerț, imediat după China. În urma acestei evoluții, Ankara a ajuns să ocupe locul al treilea printre cei mai mari importatori de combustibili minerali din Rusia, cu o valoare a tranzacțiilor care a depășit de două ori nivelul înregistrat în primii doi ani de la debutul conflictului din Ucraina.

În opinia NATO, Turcia se află acum la cea mai mare distanță de alianță.
Faptul că inițial a împiedicat aderarea Finlandei și Suediei la Alianța Nord-Atlantică a fost o evoluție care, în mod clar, favoriza interesele rusești.

Schimbarea strategică în politica externă a Turciei a fost determinată de două evenimente cheie. Turcia a fost nevoită să-și reorienteze poziția externă ca urmare a acestor evoluții. Această reorientare are loc într-un context în care relațiile internaționale sunt în continuă schimbare.

Turcia a înregistrat modificări semnificative în politica externă din cauza unor evenimente cheie. Pe plan intern, economia țării a fost grav afectată de inflația în creștere și de deprecierea accentuată a lirei turcești. Aceste evoluții au fost urmate de o criză a balanței de plăți, care a rezultat din politici monetare neconvenționale și administrarea defectuoasă a economiei, în paralel cu slăbirea continuă a instituțiilor. În același timp, independența Turciei față de valorile occidentale a dus la o scădere a încrederii investitorilor, Uniunea Europeană fiind principalul partener comercial și una dintre sursele majore de investiții pentru economia turcă, potrivit datelor.

O schimbare notabilă are loc în ceea ce privește fortificarea mecanismelor defensive ale Turciei, care se confruntă în prezent cu dificultăți majore. Dezvoltarea industriei de apărare locale, puternic susținută de către guvern, depinde în mod esențial de importul unor componente critice din partea Statele Unite, a căror substituire nu este realizabilă într-un termen scurt.

Pe de altă parte, procurarea de aeronave Eurofighter de la administrațiile europene implicate în proiect și o posibilă implicare a capitalei turcești în programele de finanțare europene au ajuns să fie componente esențiale pentru modernizarea capacităților de apărare ale Turciei, care rămân în continuare excluse de la programul F-35 desfășurat de americani.

Turcia a recurs recent la mecanismul de apărare antirachetă al NATO atunci când rachetele iraniene au intrat în spațiul său aerian. În situația respectivă, sistemele de apărare rusești S-400 nu au fost activate pentru a face față amenințării directe. Acest episod a scos în evidență limitele colaborării militare dintre Turcia și Rusia în domeniul apărării antirachetă.

Turcia a beneficiat de consolidarea capacităților sale de apărare aeriană și antirachetă din partea NATO, care a desfășurat baterii Patriot în regiunea sud-estică a țării, drept urmare a unei asistențe consolidate.

Se înregistrează o schimbare de direcție a Ankarei către partenerii săi din cadrul NATO, tendință care se accentuează în ultima perioadă. Mutarea are loc într-un context geopolitic complex. Ankara și-a consolidat legăturile cu NATO ca urmare a unei reevaluări a relațiilor sale internaționale.

Turcia își consolidează legăturile cu partenerii săi din cadrul NATO pentru a-și întări capacitățile de apărare, în special în domeniul protecției împotriva rachetelor balistice cu rază medie de acțiune și a atacurilor coordonate.

„Ankara se orientează tot mai mult către aliații săi din NATO pentru a o ajuta să acopere lacunele din sistemul său de apărare”

În acest scop, au fost reluate discuțiile cu Franța și Italia privind achiziționarea și coproducția sistemului de apărare antirachetă SAMP/T.
De asemenea, Germania urmează să disloce o baterie suplimentară de apărare aeriană Patriot și 150 de militari pe teritoriul turc la sfârșitul lunii iunie.

• Oficialii turci au dezvăluit recent un plan al NATO, aflat în derulare din 2023, privind înființarea unui corp multinațional în Turcia.
• Ankara își propune să finalizeze acest proiect până în 2028.

Extinzându-și rolul în asigurarea securității în regiunea Mării Negre, Turcia a inițiat, împreună cu Bulgaria și România, un proiect de deminare în cadrul NATO, în ianuarie. Această mișcare este evidențiată de Gönül Tol, directoarea Programului pentru Turcia la Middle East Institute și autoare a lucrării „Războiul lui Erdoğan”. Într-un articol din Foreign Affairs, intitulat „Realinierea tăcută a Turciei”,

nu se adaugă aici citate

, însă Gönül Tol oferă această perspectivă.

Turcia a suportat repercusiuni financiare semnificative după ce a fost exclusă din proiectul american Lockheed Martin F-35 Lightning II, Lockheed Martin și F-35 Lightning II fiind implicați în această situație. Excluderea a dus la pierderea unor contracte importante pentru companiile turcești, rezultând perdite financiare substanțiale, care se estimează că ajung la miliarde de dolari.

În urma unor repercusiuni nefaste, mecanismul de achiziții al apărării din Turcia a fost supus unor sancțiuni, care au afectat puternic fabricarea armamentului dependent de componente americane și au provocat întârzieri în negocierea unor noi înțelegeri de colaborare.
Turcia a început să își modifice strategia în relația cu Rusia pentru a preveni posibile sancțiuni indirecte din partea Occidentului**.
Ca urmare, exporturile turcești către Rusia au înregistrat o scădere abruptă, concomitent cu închiderea conturilor bancare ale firmelor rusești de către băncile turcești, diminuând astfel legăturile cu Moscova.

Ankara a impus restricții asupra exporturilor anumitor produse fabricate în SUA, cum ar fi microcipuri și sisteme de telecomandă, din cauza preocupării aliaților din NATO că acestea ar putea fi folosite de armata rusă. În plus, Turcia a decis să nu mai continue proiectul de creare a unui centru de distribuție a gazelor naturale rusești pe teritoriul său.

În prezent, necesitatea ca Erdoğan să solicite sprijinul lui Putin a scăzut considerabil.

Schimbări semnificative au avut loc în ceea ce privește aprovizionarea Turciei cu gaze naturale, Rusia fiind principalul furnizor în anul 2018, cu o pondere de peste 50% în importurile totale de gaze ale țării.
Însă, până la finalul anului 2025, această pondere a înregistrat o scădere considerabilă, coborând sub 40%.
Mai mult, după întrevederea dintre Trump și Erdogan care a avut loc la Washington în 2025, s-a înregistrat o reducere de peste 60% a exporturilor de petrol rusești destinate Turciei.

În plus, se impune remarcarea faptului că regimul Assad fiind răsturnat și un guvern loial Ankara fiind stabilit la Damasc, în mod obiectiv a scăzut necesitatea ca Erdogan să mai caute sprijinul lui Putin pentru implementarea strategiilor sale în Siria.

De asemenea, Putin nu și-a mai făcut apariția într-o vizită la Ankara de ceva timp, în ciuda invitațiilor repetate adresate de Erdogan, ceea ce reprezintă un semnal al consolidării legăturilor dintre Turcia și NATO.

Nu există niciun comentariu

nu e cazul aici, se scoate ultimul rand

Schimbările recente nu indică neapărat o abandonare a strategiei de autonomie strategică a Turciei, ci mai degrabă o reevaluare a contextului internațional care îi Ankara să o facă să considere că-i este mai avantajos să-și atingă scopurile geopolitice și geoeconomice prin reactivarea colaborării cu statele occidentale.

Turcia este forțată să-și schimbe direcția strategică ca urmare a impactului nefaste al relației consolidate dintre Erdogan și Putin, ceea ce o determină să se reorienteze tactic către NATO.

În mod clar, această concluzie are implicații semnificative pentru evoluția relațiilor dintre Grecia și Turcia, Erdogan și Trump fiind așteptați să se întâlnească în cadrul Summitului NATO care va avea loc la Ankara.
Această întâlnire va avea loc în contextul unei posibile schimbări de dinamică în relațiile dintre cele două țări, având loc înainte de reuniunea la nivel înalt a NATO.

Nu există text de citat

Nu, corectat:

Fără îndoială, această deducție prezintă importanță pentru traiectoria relațiilor dintre Grecia și Turcia, în special cu prilejul viitoarei discuții dintre Trump și Erdogan, programată să se desfășoare la Summitul NATO găzduit de Ankara.