Schimbările climatice și creșterea accesului în regiunea Antarcticii ar putea expune epava navei Endurance, scufundată în 1915 în Marea Weddell, la riscuri tot mai mari. Descoperită în 2022, această epavă se confruntă cu potențiale amenințări, motiv pentru care cercetătorii și organizațiile de conservare propun instituirea unei zone subacvatice protejate în jurul său. Această măsură ar avea scopul de a proteja unul dintre cele mai bine conservate epave din lume, potrivit The Guardian.
Marea Weddell din Antarctica, cunoscută pentru Ernest Shackleton drept „cea mai rea parte a celei mai rele mări din lume”, se confruntă cu condiții extreme care au îngreunat eforturile de salvare a epavei Endurance, distrusă în 1915.
„cea mai rea parte a cele mai rele mări din lume”
Citește șiLituania avertizează că un milion de refugiați ar putea fugi în Polonia în cazul unui atac al Rusiei
sunt cuvintele lui Shackleton pentru a descrie această zonă, unde temperaturile extreme, curenții periculoși și banchiza instabilă au dus la scufundarea navei sale, Endurance.
De peste un secol, mediul extrem, care pune probleme chiar și celor mai puternice nave polare actuale, a ajutat la conservarea epavei pierdute, care a fost descoperită în 2022 și a cărei structură rămâne în mare parte intactă.
Schimbările climatice rapide și sosirea posibilă a navelor de explorare la epavă în viitor reprezintă o amenințare pentru acest obiectiv extrem de cunoscut la nivel global, potrivit cercetătorilor, care se tem de consecințe.
Descoperirea a unor organisme marine necunoscute a avut loc pe epava unei nave, unde biologii marini au identificat o posibilă specie nouă de crustacee care se hrănește cu lemn. În regiunea Antarctica, spre deosebire de mările cu temperaturi mai ridicate, nu s-au raportat până în prezent organisme capabile să consume lemn, fapt care explică, în parte, starea de conservare foarte bună a epavei.
În scopul de a conserva acest patrimoniu pentru viitor, UK Antarctic Heritage Trust (UKAHT) a înaintat o propunere pentru ca epava navei și zona marină adiacentă să fie desemnate drept prima arie protejată special subacvatică din respectiva regiune în vederea protejării sale pentru generațiile viitoare. UKAHT a propus ca nava și apele din jur să devină prima zonă subacvatică protejată special din regiune.
O descoperire deosebit de interesantă a fost făcută recent, după cum afirmă dr. Huw Griffiths, care a menționat:
„Este probabil ca această specie să fie nouă pentru știință… ar putea fi o specie de adâncime din altă parte. Este ceva care va mânca epava?”
Anticiparea joacă un rol crucial în această situație, potrivit Camilla Nichol, care conduce organizația UKAHT, desemnată de guvernul britanic să administreze situl respectiv.
„Este vorba despre anticipare”
a afirmat ea.
Schimbările climatice au un impact semnificativ asupra regiunii polare, a declarat un expert, în următorii 10, 20, 30 de ani fiind așteptate modificări majore.
„Ce se va întâmpla în următorii 10, 20, 30 de ani? În ultimii 10 ani a existat mult mai puțină acoperire [de gheață sezonieră] și știm că traficul maritim a crescut.”
Epavele posedă de altfel o certă atracție sentimentală.
Activitatea submarină se află într-o continuă expansiune
,
după cum afirmă ea.
În cadrul unei întâlniri recente desfășurate la Hiroshima, Japonia, statele membre care reglementează activitățile umane pe continentul înghețat au adoptat în unison o propunere de creare a unei zone protejate. Următorul pas crucial este obținerea aprobării din partea Comisiei pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica (CCAMLR), care urmează să se întrunească în luna septembrie. Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica (CCAMLR) este formată din 27 de state membre, inclusiv China și Rusia.
Organizația CCAMLR, alcătuită din 27 de state membre, printre care se numără China și Rusia, se confruntă cu provocări în stabilirea unor zone marine protejate din cauza tensiunilor geopolitice.
— discuțiile din ultimii ani au fost decisive
, potrivit UKAHT, care rămâne optimistă în legătură cu aprobarea viitoare a propunerii.
În ciuda acestor dificultăți, organizația se arată încrezătoare că eforturile depuse vor duce la rezultatul scontat.
Potrivit spuselor lui Nichol, reuniunea a avut loc cu reprezentanții din Coreea de Sud, Japonia și Norvegia, care au ajuns la un numitor comun. Nichol subliniază că
„Cultura, patrimoniul, poveștile noastre contează pentru noi și contează pentru restul lumii”
. Această declarație a fost făcută în urma unui acord comun, care a fost considerat foarte important de către toți cei implicați.
Epava se află într-o regiune abîsită a oceanelor, cunoscută sub numele de „zona de noapte”, la o adîncime de 3.000 de metri, o valoare apropiată de cea a Titanicului, care se află la 3.800 de metri în partea nordică a Oceanului Atlantic, după ce s-a scufundat în 1912.
Restricții suplimentare sunt impuse navelor care se deplasează spre Antarctica, acestea necesitând deja un permis special pentru a se apropia la o distanță de 1,5 km de situl istoric.
În urma unei posibile transformări a zonei în arie special protejată, accesul în zonă va fi interzis, cu excepția situațiilor în care sunt respectate condiții stricte.
Curajul de a explora necunoscutul îi îndeamnă pe cercetători să afle ce se află în interiorul epavei, însă Nichol subliniază că acest lucru va fi posibil doar atunci când tehnologia va fi suficient de avansată.
O expediție recentă a reușit să descopere epava și a obținut imagini 3D impresionante ale exteriorului, însă nu a putut pătrunde în interior.
„Ne-am dori să vedem ce este în interiorul epavei, când tehnologia va permite”,
a declarat Nichol.
Schimbările climatice ridică îngrijorări legate de posibilitatea ca noi specii să ajungă să populeze epava.
În același timp, se teme că această situație ar putea avea loc în urma procesului de încălzire a planetei.
Un fenomen remarcabil este semnalat de dr. Huw Griffiths în legătură cu starea de conservare a epavelor în Antarctica.
„Antarctica este unul dintre puținele locuri din lume unde o epavă poate exista fără să fie degradată de lemn”
,
afirmă el.
În acest context, se remarcă faptul că nicio specie cunoscută nu a dezvoltat capacitatea de a consume lemn în Antarctica.
Ca urmare, materialul lemnos al navei Endurance a rămas în stare inițială, arată „la fel ca în ziua în care s-a scufundat”.
Viața marine care a colonizat epava Endurance este formată în mare parte din organisme cunoscute sub numele de „filtratori”, care includ anemonele și bureții de mare. Aceștia se hrănesc cu particule fine cunoscute sub numele de „zăpadă marină”. În plus, fotografiile din 2022 au arătat și prezența unor crustacee din genul Munidopsis, unele specii din acest grup fiind cunoscute pentru faptul că se hrănesc cu lemn.
Descoperirea acestei specii i-a surprins pe oamenii de știință, potrivit lui Griffiths, care consideră că aceasta ar putea fi necunoscută până în prezent științei, datorită capacității sale de a rezista în medii cu temperaturi extrem de scăzute.
„Ar putea fi o specie de adâncime din altă parte. Este posibil să mănânce epava?”
Griffiths a adăugat că această specie ar putea avea origine în alte regiuni și a ridicat întrebarea dacă aceasta ar putea fi atrasă de epava pentru hrană.
O descoperire neprevăzută a transformat nava scufundată Endurance într-un mediu de cercetare improvizat, afirmă cercetătorii.
Griffiths manifestă un interes deosebit pentru observarea evoluției acestui sit într-un mediu climatic mai ridicat, pe măsură ce gheața în retragere își schimbă configurația, precum și pentru evitarea introducerii unor specii străine prin intermediul altor nave, care ar putea destabiliza ecosistemul existent.
Consecințele unei astfel de situații deja se observă după o perioadă relativ scurtă de timp, 100 de ani, într-un mediu cu resurse extrem de limitate. În cazul în care s-ar cauza prejudicii recifului, procesul de refacere ar putea dura multiple decenii.
COMENTARII / 0