Spitalul Clinic Județean Sibiu relatează experiența lui Hasan Diab, un medic rezident în vârstă din Liban, într-un context în care România pierde numeroase cadre medicale în favoarea țărilor occidentale.
2013 a fost anul în care traiectoria lui Hasan către domeniul medical din România a luat naștere, pe teritoriul Libanului. Inițial, nu figura în planurile sale să urmeze studii în România; împrejurările au jucat un rol decisiv în această schimbare de direcție.
Articolul este continuat în partea următoare

Într-o vizită la Ambasada Italiei din Beirut, unde însoțea un prieten, Hasan a dat peste un anunț interesant pe poarta Ambasadei României, care viza acordarea de burse de studii pentru medicină.
Tânărul relatează că atunci când a văzut anunțul, a făcut o fotografie la cererea cuiva și apoi s-a întors acasă, gândindu-se să se pregătească, fără să aibă însă prea multă speranță.
El își amintește că a zis: „hai să pregătesc, poate, poate… dar nu aveam speranță”.
O lună mai târziu, a avut parte de o surpriză nemaiașteptată, fiind informat despre acceptarea sa. Această bursă de studiu a constituit pentru tânărul libanez unica oportunitate de a-și îndeplini visul, din cauza costurilor exorbitante asociate educației medicale în țara sa de origine.
Hasan a considerat că este momentul pentru o schimbare de ritm după ce și-a petrecut un an pregătitor studiind limba română și a absolvit șase ani de facultate în capitala României, București.
Deplasările lungi nu mai reprezintă o problemă pentru el, libanezul afirmând că economisește timp datorită traficului mai puțin aglomerat. ”În București pierdeam și două ore pe zi în trafic. Aici ajung repede la muncă”.
Hasan a optat pentru Sibiu în căutarea unui mediu mai puțin aglomerat și mai puțin impersonal pentru rezidențiatul său în ATI în 2023.
„În București pierdeam și două ore pe zi în trafic. Aici ajung repede la muncă și am timp și pentru mine, și pentru studiu”
,
a explicat el, reliefând avantajele noului său mediu de lucru.
La Sibiu, ceea ce i-a consolidat atașamentul a fost maniera excepțională în care a fost întâmpinat de către colegii săi și de superiorii săi. Într-un mediu frecvent caracterizat prin structuri ierarhice stricte, el a experimentat o atmosferă de deschidere și de respect.
Hasan relatează că a fost plăcut surprins de calitatea experienței sale.
El afirmă că a fost primit cu deschidere de la bun început și că nu a fost criticat pentru lipsa sa de cunoștințe sau pentru accentul străin în limba română.
„Nu mă așteptam să fie atât de bine. M-au primit de la început și nu m-au judecat că nu știam tot sau că nu vorbeam perfect româna. Aici medicii specialiști stăteau cu noi, ne explicau totul de la A la Z. Nu exista distanța aceea între medici și rezidenți”
Această atmosferă de lucru l-a încurajat să adreseze întrebări și l-a făcut să nu se mai concentreze pe timpul scurs în timpul gardiilor.
De asemenea, el subliniază că medicii specialiști au fost foarte explicite în ceea ce privește procedurile și au stabilit o relație strânsă cu rezidenții.
Acest climat i-a dat curajul necesar pentru a se implica activ în procesul de învățare.
El menționează că nu se mai uita la ceas atunci când era de gardă, fiind complet focusat pe sarcinile sale.
El afirmă că experiența sa a fost una deosebit de primitoare, fiindcă a fost abordat cu aceeași considerație pe care i-ar fi acordat-o Hasan, fără să se simtă vreun oarecare străin sau ca un oarecare cetățean libanez.
„M-am simțit tratat ca Hasan, nu ca un străin sau ca un libanez”, spune el.
La origine, cuvintele sale sunt:
”Acolo oamenii nu se mai gândesc la viitor”
.
Hasan a luat în considerare posibilitatea de a se deplasa în Germania, o alegere populară în rândul colegilor săi de aceeași vârstă. Cu toate acestea, relatările prietenilor săi care au emigrat și calitatea înaltă a îndrumării oferite la Sibiu l-au determinat să aleagă această opțiune. În ciuda faptului că în alte țări veniturile sunt mai substanțiale, Hasan consideră că mediul profesional și respectul de care se bucură aici sunt mai importante.
În paralel cu eforturile sale de a salva viețile pacienților din Sibiu, o parte din sufletul său rămâne ancorat în Liban, unde cei dragi lui traversează o perioadă extrem de dificilă. Conflictul i-a determinat pe părinții și frații săi să devină refugiați, după ce locuința familiei a fost complet distrusă de bombardamente.
Cu o expresie încărcată de tristețe, medicul relatează că în prezent, locuitorii se concentrează exclusiv pe supraviețuirea imediată, fără a se preocupa de perspectivele viitoare.
El subliniază că, în cele din urmă, efectul unui conflict este similar: pierzându-se vieți inocente.
„Acolo oamenii nu se mai gândesc la viitor. Se gândesc doar dacă trăiesc sau nu mâine. Până la urmă, concluzia unui război e aceeași: mor oameni nevinovați”
COMENTARII / 0