Apă originată din zonele agricole irigate conține seleniu, substanță care se regăsea în mod natural în substratul parcului ornitologic Kesterson din California.
Potrivit Blic, efectele au devenit extrem de evidente în anii 1980, când cercetătorii au demonstrat că poluarea a intrat în lanțul trofic și a pus în pericol reproducerea păsărilor.
Din totalul de pui, 64% se confruntau cu deformări sau au decedat.
Citește șiGuvernul britanic alocă 17 milioane de lire pentru reparații la Cernobîl
În anul 1983, s-a constatat că din totalul embrionilor și puilor analizati, 64% prezentau deformări sau au decedat.
Rezervorul Kesterson a fost finalizat în 1971 ca parte a sistemului de drenaj. După ce construcția Canalului de Drenaj San Luis a fost suspendată, porțiunea deja construită a sistemului a început să aducă apa de drenaj la Kesterson.
1978 a marcat debutul sosirii fluxului subteran de apă provenită din drenajul agricol, iar 1981 a marcat termenul până la care apa care se adună în rezervor era în întregime apă salină provenită din drenaj.
Ce factor a determinat dezastrul ecologic?
Problema s-a manifestat din cauza caracteristicilor solului prin care circula apa de irigații. Aceasta a activat compușii de seleniu existenți în mod natural în sol și i-a trasat ulterior prin rețeaua de drenaj către rezervație.
În lacuri, evaporarea și activitățile biologice au intensificat concentrarea selenium și infiltrarea acestuia în organisme. Organismele acvatice l-au consumat, iar elementul a continuat
Procentul de 64% indică numărul de embrioni și pui de păsări acvatice examinati de experți în 1983. Cercetarea, intitulată „Efectul Kesterson” și documentată de Institutul de Studii Geologice al Statelor Unite ale Americii, confirmă această rată de deformare și mortalitate.
Totuși, aceasta nu confirmă că 64% dintre toate păsările care trăiau în rezervație erau deforme.
Procentul evidențiază o combinație a două consecințe: deformarea și mortalitatea embrionilor și a puilor. Astfel, poluarea a perturbat dezvoltarea și supraviețuirea păsărilor în primele etape ale vieții lor.
Care acțiuni au fost luate?
Odată ce amploarea situației a fost clarificată, s-au implementat măsuri pentru controlul și curățarea zonei afectate. Un decret emis în 1985 prevedea acțiuni specifice, iar la trei ani după aceea, anumite secțiuni ale rezervorului au fost umplute cu aproximativ 764.500 de metri cubi de sol. În consecință, unele ecosisteme acvatice s-au transformat în zone terestre.
În 1989 s-a pus în aplicare o monitorizare intensă a situației, iar, după diverse ajustări, aceasta a continuat până în 2014.
Conform unei analize științifice, rezolvarea problemei contaminării a durat mai mult de două decenii.
Analiza datelor colectate în 2013 și 2014 a indicat niveluri de seleniu destul de constante. În plus, s-a subliniat un pericol redus pentru animalele sălbatice, potrivit unui raport emis în 2020, conform sursei menționate.
COMENTARII / 0