Astronomii încearcă să decoleze secretul unui corp cosmic situat la cel puțin 49.000 de ani-lumină de la Pământ, în zona exterioară a Căii Lactee, care produce unde radio într-un mod neconvențional. Această sursă, numită VT J1906+0849, manifestă fluctuații impresionante ale intensității emise pe parcursul a aproximativ două decenii, iar comportamentul său diferă de cel al altor obiecte galactice cunoscute. În raportul din Science Alert, cercetătorii iau în considerare mai multe ipoteze, printre care prezența unei găuri negre sau a unei stele neutronice care trage materie de la o stea companion.
Mai multe corpuri din Calea Lactee își schimbă luminozitatea sau emit radiații într-un mod distinct. De la semnalul radio emis de pulsari la creșterea rapidă a strălucirii unei nove, urmată de o scădere graduală, astronomii au descoperit numeroase modele ale acestor evenimente cosmice.
O descoperire recentă confirmă, totuși, că aceste fenomene nu sunt complet înțelese.
Astfel, VT J1906+0849, amplasat în afara brațului spiral exterior Norma–Lebăda al galaxiei Calea Lactee, manifestă oscilații intense ale semnalului radio, care se întinde pe o perioadă de mai multe decenii.
„Sursa este un obiect galactic îndepărtat, cu emisie sincrotron variabilă, care a rămas strălucitor în domeniul radio timp de aproximativ două decenii, prezentând totodată o frecvență variabilă a maximului spectral și o expansiune aparent redusă”, explică astronomii într-un studiu coordonat de Jessie Miller, de la Institutul de Tehnologie din California.
Un corp ceresc a modificat luminozitatea pe parcursul a două decenii.
Cele mai multe dintre obiectele cosmice variabile observate de astronomi își schimbă caracteristicile în perioade destul de scurte, de la milisecunde la câteva luni. Această perspectivă este de asemenea afectată de limitele observațiilor astronomice, pentru că inițierea extinselor programe de cartografiere a cerului a avut loc doar în 1990.
În 2017, în cadrul programului Very Large Array Sky Survey (VLASS), cercetătorii au observat pentru prima dată semnalul VT J1906+0849.
La peste 49.000 de ani-lumină de la Pământ, acest corp a devenit cea mai luminoasă emisiune radio tranzitorie identificată în cadrul programului, având o densitate de flux de aproximativ 70 de milijansky, cifra fiind impresionantă pentru o sursă așa de departe.
Descoperirea a determinat astronomi să reexamineze observațiile anterioare ale aceleiași zone, pentru a stabili dacă obiectul ar fi fost detectat și în trecut.
În anul 1996, în cadrul sondajului NRAO VLA Sky Survey, sursa nu se detecta. Doar în 2005, însă, aceasta a început să fie observată în cadrul observațiilor.
În perioada 2006–2013, datele colectate au evidențiat o creștere generală a strălucirii, care în 2014 a atins un maxim de aproximativ 200 milijansky. Acest nivel a marcat vârful intensității observate.
2017 a înregistrat observații care au captat obiectul în timp ce intensitatea emisiei sale se reducea. Echipa de cercetători a optat pentru prelungirea monitorizării, cu scopul de a descifra evoluția acestui fenomen.
În 2019, 2024 și 2026 au fost realizate observații, iar acestea s-au completat cu date colectate în 2025.
La început, datele sugerau o scădere graduală a activității. În ultimele luni ale anului 2025, astronomii au observat că sursa reîncepea să emită unde radio, iar intensitatea acestora creștea tot mai mult.
Fenomenul nu se aliniază cu modelele stabilite de astronomi.
Schimbările în intensitatea semnalului nu constituie singura particularitate a obiectului.
Astronomii au constatat că frecvența la care emisia radio atinge intensitatea maximă suferă o schimbare neașteptată.
În 2019, nivelul maxim de frecvență se apropia de 1,9 gigaherți. Până în 2024, acesta a scăzut la în jurul a 0,8 gigaherți, iar în 2026 s-a ridicat din nou, ajungând la aproximativ 2,2 gigaherți.
În 2014 și 2025, valorile maxime ale spectrelor nu au fost stabilite cu exactitate, însă informațiile indică că acestea se aflau la frecvențe mult mai ridicate.
Cercetătorii susțin că semnalul radio provine dintr-un fenomen numit radiație sincrotron, produs de particule electrice încărcate, cu energii înalte, care se mișcă prin câmpuri magnetice.
radiația este de obicei emisă de un nor de materie în expansiune; frecvența la care emisia atinge intensitatea maximă ar trebui să cedeze treptat, pe măsură ce norul se dilată.
VT J1906+0849 nu respectă acest tipar.
Deși intensitatea și spectrul emisiei radio s-au modificat considerabil, observațiile au oferit puține dovezi că sursa s-ar fi extins semnificativ.
Mai mult, întoarcerea maximului spectral spre frecvențe superioare indică existența unui mecanism mult mai complex decât simpla răcire și dispersare a unui nor de particule.
Conform experților, aceste trăsături sugerează că sursa ar putea fi alimentată în mod continuu de un proces fizic încă necunoscut.
Printre posibilele cauze se regăsesc o gaură neagră și o stea neutronică.
Astronomii au examinat diverse ipoteze pentru a clarifica fenomenul, însă niciuna nu a primit confirmare.
Prima ipoteză sugerează că un eveniment de tip nove ar putea genera o intensificare bruscă a luminozității, urmată de o scădere graduală a acesteia.
Explicația evidențiază, totuși, două probleme: materia expulzată ar trebui să genereze semne de expansiune, în timp ce durata fenomenului observat nu se aliniază evoluției obișnuite a unei nove.
O altă posibilitate presupune prezența unei nebuloase alimentate de un pulsar. Totuși, schimbările frecvenței maximului spectral sunt atât de neregulate încât nu pot fi explicate ușor prin acest mecanism.
Treia ipoteză susține existența unui obiect cosmic compact ce atrage materie din vecinătate.
Mai exact, VT J1906+0849 poate reprezenta un sistem binar format dintr-o gaură neagră sau o stea neutronică, împreună cu o stea companion, iar obiectul compact atrage materie printr-un proces denumit acreție.
Se găsește, totuși, și în această situație o barieră semnificativă.
Cu ajutorul telescopului spațial Swift, gestionat de NASA, s-au realizat măsurători care nu au identificat radiații X puternice, așteptate de la un sistem de această natură.
Absența unei detecții nu elimină posibilitatea ca aceste emisii să existe, pentru că ele ar putea fi camuflate de materia care înconjoară obiectul.
Semnalul care ar putea elucida enigma: un sistem cosmic situat la 18.000 de ani-lumină
Un răspuns potențial ar putea rezulta din compararea cu SS 433, un sistem cosmic amplasat la aproximativ 18.000 de ani-lumină de Pământ.
Se consideră că acest sistem binar este format dintr-o guară neagră sau o stea neutronică și dintr-o stea însoțitoare, iar cele două se mișcă în jurul fiecăreia cu o perioadă orbitală de 13 zile.
O porțiune a materiei atrase de steaua însoțitoare se deplasează către obiectul compact, în timp ce o porțiune semnificativă este expulzată în spațiu sub formă de jeturi intense și a unui vânt dens, originar din discul de materie ce înconjoară obiectul central.
Acest curent poate disimula radiațiile X produse de procesul de acreție, complicând detectarea activității din nucleul sistemului.
Cercetătorii susțin că un mecanism similar ar putea clarifica și comportamentul VT J1906+0849.
obiect compact emite continuu un jet de particule cu energii ridicate, în timp ce se află într-un mediu dominat de un vânt dens; interacțiunea dintre acestea poate produce emisii radio de natură neobișnuită.
materia din jur poate restrânge expansiunea liberă a zonei care generează radiație și poate ascunde emisiile de raze X.
Din măsurătorile realizate în spectrul infraroșu a apărut un alt indiciu, arătând semne ale existenței unui gaz care se deplasează la aproximativ 2.000 de kilometri pe secundă, indicând un flux intens de materie expulzată.
Chiar dacă această teorie se aliniază cu numeroase trăsături detectate, cercetătorii subliniază că este nevoie de investigații suplimentare pentru a clarifica natura exactă a fenomenului.
VT J1906+0849 rămâne de clarificat dacă constituie o versiune mai tânără a unui sistem asemănător cu SS 433 sau dacă este un fenomen cosmic încă necunoscut.
„VT J1906+0849 evidențiază potențialul programelor de cartografiere radio cu câmp larg de a descoperi o populație de obiecte galactice ascunse, care acumulează materie prin acreție și sunt dificil de identificat la alte lungimi de undă”, concluzionează cercetătorii.
COMENTARII / 0