News.ro relatează că o substanță inițial concepută ca potențial tratament anticancer a promovat dezvoltarea țesutului osos și a redus depunerea de grăsime la șoareci cu deficit de estrogen, utilizați pentru a replica schimbările hormonale ale menopauzei. Tratamentul a majorat volumul osos și a păstrat structura internă, fără a inhiba procesul normal de resorbție osoasă.
Osteoporoza se manifestă atunci când pierderea de țesut osos și deteriorarea structurii sale scad rezistența osoasă, crescând astfel probabilitatea de fracturi. Această afecțiune devine mai frecventă pe măsură ce înaintăm în vârstă, în special pentru femeile care au trecut prin postmenopauză. În întreaga lume, aproximativ 21% dintre femeile peste 50 de ani prezintă osteoporoza, iar una din trei dintre ele va suferi, pe parcursul vieții, o fractură asoci
menopauză apare odată cu o scădere a estrogenului, ceea ce accelerează degradarea osului. În același timp, această fază este legată de schimbări în metabolism și de redistribuirea grăsimilor corporale. Astfel, cercetătorii caută să identifice mecanisme care să influențeze atât fragilizarea osoasă, cât și anumite variații metabolice post‑menopauză.
Citește șiPrințesa Kate, noi mărturisiri despre recuperarea după cancer: „Natura a fost refugiul meu”
În timpul dezvoltării unui potențial tratament anticancer, a fost descoperit, neasteptat, un mecanism de acest tip.
De la studiile privind cancer la cele despre osteoporoza
În data de luni, revista npj Drug Discovery a publicat un studiu ce a analizat CADD522, o substanță de dimensiune mică concepută pentru a bloca RUNX2, o proteină ce reglează activitatea diverselor gene și este crucială în construirea scheletului, deși poate participa la apariția și proliferarea anumitor tipuri de cancer.
RUNX2 a fost identificat în studiile anterioare ca factorul care, atunci când este inhibat, scade deteriorarea osoasă cauzată de tumori. Bazându-se pe această descoperire, grupul de cercetători din University of East Anglia, în Marea Britanie, a investigat dacă același mecanism ar putea
Ideea devine și mai captivantă atunci când, la prima vedere, inhibarea RUNX2 pare să fie contraproductivă. Această proteină joacă un rol esențial în conversia celulelor precursoare în osteoblaste, unitățile care construiesc osul. Cercetătorii subliniază, totuși, că funcția unei astfel de proteine în formarea scheletului nu corespunde neapărat activită
Tratamentul a încurajat dezvoltarea osului.
Pentru a reproduce modificările hormonale asociate menopauzei, cercetătorii au îndepărtat chirurgical ovarele unor șoareci femele – un model experimental utilizat pentru studierea pierderii osoase determinate de deficitul de estrogen.
În cadrul unui studiu de eficacitate, s-au implicat 32 de animale: 16 au fost alocate pentru tratament, iar restul 16 pentru procedura de control. În fiecare dintre cele două grupuri, opt animale au primit substanța experimentală, iar alte opt au primit soluția de control. Administrarea a avut loc de trei ori pe săptămână, pe parcursul a opt săptămâni.
Examinările efectuate cu microtomografie computerizată au demonstrat o creștere a volumului osos datorată tratamentului. În grupul de animale afectate de deficit de estrogen, s-a menținut și numărul trabeculelor, acele structuri subțiri care constituie rețeaua internă a osului și joacă un rol esențial în rezistența acestuia.
Un constatare semnificativă a fost obținută prin examinarea markerilor de remodelare osoasă.
Osul nu reprezintă un material inactiv. El este constant subiect al unui proces de degradare și regenerare: osteoclastele descompun țesutul osos vechi, în timp ce osteoblastele generează o structură osoasă nouă. Osteoporoza se manifestă atunci când această relație de echilibru se modifică, favorizând pierderea osoasă.
În grupul de animale supuse tratamentului, concentrația de P1NP, indicator al sintezei osoase, a înregistrat o creștere. În contrast, nivelul βCTX, semnalator al resorbției osoase, a rămas neschimbat. Acest model indică că intervenția a promovat generarea de țesut osos nou, fără a inhibi exclusiv procesul de resorbție.
Această diferență este de importanță, deoarece o porțiune din terapiile folosite în prezent pentru osteoporoze funcționează în principal prin diminuarea activității celulelor ce resorb osul. Noua abordare ar putea interveni în alt mod, prin reglarea echilibrului procesului de remodelare și prin stimularea formării osoase. În prezent, însă, detaliile mecanismelor moleculare care generează acest efect rămân neclare.
O cantitate mai mică de grăsime, fără a reduce consumul de hrană.
Tratamentul a generat și schimbări în metabolism, pe lângă efectele notate asupra osului.
Șoarecii care prezentau un deficit de estrogen și au primit tratamentul experimental au înregistrat o greutate corporală mai mică decât cele care nu au fost tratate, iar diferența nu se datorează unui consum alimentar redus. Cercetătorii au constatat, de asemenea, o cantitate redusă de țesut adipos periferic.
S-a observat o scădere a acumulării celulelor adipoase în măduva osoasă.
Această constatare ar putea fi direct legată de integritatea osoasă. În perioada post-menopauză, lipsa de estrogen stimulează depunerea de grăsime în măduva osoasă, iar acest fenomen este legat de schimbările mediului în care se produce formarea și remodelarea osului.
Cercetătorii au verificat și dacă scăderea cantității de țesut adipos putea fi explicată prin transformarea grăsimii albe într-o formă de țesut adipos care consumă mai multă energie pentru producerea căldurii. Nu au găsit dovezi privind activarea acestui mecanism, ceea ce sugerează că efectul metabolic observat are o altă explicație.
Schimbări și în metabolizarea lipidelor
Echipa a examinat în mod izolat profilul acizilor grași din creier, un țesut foarte bogat în lipide. Această secțiune a studiului a fost realizată pe numai trei animale din fiecare grup, astfel încât rezultatele trebuie interpretate cu precauție.
Tratamentul a schimbat în mod semnificativ compoziția anumitor acizi grași saturați și mononesaturați, iar la subiecții cu deficit de estrogen unele dintre aceste valori s-au aliniat la cele înregistrate la animalele din grupul de control.
În schimb, variațiile la nivelul acizilor grași polinesaturați omega-3 au fost mult mai reduse. Concentrația DHA, un acid gras omega-3 esențial pentru structura și funcționarea creierului, nu a suferit modificări semnificative.
Autorii consideră că modificarea metabolismului lipidic ar putea produce efecte extinse după menopauză, inclusiv la nivel cerebral. În ciuda acestui aspect, studiul nu a măsurat memoria sau alte funcții cognitive, iar datele nu susțin trage concluzii privind posibilele impacturi asupra creierului sau asupra riscului de declin cognitiv.
Ce indică primele informații despre administrarea și securitatea tratamentului
Cercetătorii au efectuat și experimente farmacologice și toxicologice pe șoareci, șobolani și câini pentru a afla cum este absorbită și eliminată substanța și dacă aceasta poate fi administrată pe cale orală.
Tratamentul a fost absorbit după administrarea pe cale orală și a arătat o tolerabilitate pozitivă pe termen scurt în experimentele realizate. În șoarecii care au primit doze mari pe cale orală timp de 8 zile, s-a constatat o scădere moderată a leucocitelor și creșteri ușoare ale fosfatazei alcaline și colesterolului.
Un obstacol identificat de cercetători este eliminarea relativ rapidă a substanței din organismul animalelor. Experimentele efectuate pe preparate de țesut hepatic au indicat că substanța ar putea fi metabolizată mai lent la om decât la rozătoare, dar acest rezultat nu permite anticiparea comportamentului tratamentului în organismul uman.
Totodată, informațiile privind siguranța obținute de la animale nu confirmă că substanța este sigură pentru oameni.
Motivul pentru care rezultatele sunt semnificative.
Studiul arată o posibilă abordare terapeutică distinctă de metodele existente pentru osteoporoză: blocarea RUNX2 ar putea stimula formarea osoasă și menține structura internă a osului, diminuând simultan acumularea de țesut adipos asociată deficitului de estrogen.
Observarea celor două efecte în același cadru experimental este semnificativă, deoarece transformările osoase și cele metabolice care însoțesc menopauza nu apar în mod independent.
Rezultatele sunt, totuși, extrem de preliminare. Eficiența asupra osului a fost testată într-un singur model animal și pe o perioadă de doar opt săptămâni. Cercetătorii nu au reușit să arate că îmbunătățirea parametrilor structurali ai osului conduce la o scădere a fracturilor, care reprezintă scopul clinic principal al terapiei antiosteoporoză. Analiza lipidelor cerebrale a implicat un număr foarte redus de animale, iar modul în care inhibarea RUNX2 generează efectele osoase și metabolice observate nu este încă complet clarificat.
University of East Anglia și Scintillon Research Institute, alături de cercetătorii de la University of Maryland din Statele Unite și de la University of Stirling din Marea Britanie, au coordonat acest studiu. Rezultatele obținute sunt de tip preclinic și nu confirmă, în prezent, că aceeași abordare ar putea preveni osteoporoza, creșterea în greutate sau fracturile la femeile aflate în postmenopauză. Cu toate acestea, datele furnizează motive pentru a continua dezvoltarea acestei strategii și pentru a efectua evaluări suplimentare înainte ca substanța să fie testată ca potențial tratament la om.
COMENTARII / 0