Printr-o măsură istorică, Ungaria va începe în curând să publice zeci de mii de dosare ale poliției din perioada comunistă într-o bază de date publică online, oferind cetățenilor acces la listele informatorilor și colaboratorilor folosiți de fostele servicii de securitate ale statului, relatează Reuters.
Publicarea, programată să se alinieze cu cea de-a 70-a aniversare a revoltei antisovietice din 1956 din Ungaria, constituie o etapă a promisiunii prim‑ministrului Peter Magyar de a expune documentele, depozitate în adâncurile unui vast subsol de arhive din Budapesta, și de a oferi poporului maghiar șansa de a-și clarifica trecutul totalitar.
Chiar dacă regimul comunist s-a încheiat în 1989, Ungaria a retras deschiderea totală a dosarelor din cauza absenței unei voințe politice robuste la nivelul guvernelor care au urmat. Până în prezent, pe lângă cercetători, cetățenii obișnuiți aveau posibilitatea de a cere acces exclusiv la dosarele proprii sau la cele ale membrilor apropiați ai familiei, însă în prezent oricine poate efectua căutări în baza de date online.
Citește șiFlorin Manole, ministrul propus la „Muncă” susţine „ferm” indexarea pensiilor, eliminarea CASS pentru veterani şi pentru mame
În perioada Războiului Rece, autoritățile de securitate din Europa de Est, cum ar fi Stasi din Germania de Est și serviciile de securitate din Ungaria, se sprijineau pe informatori selectați din rândul cetățenilor, de obicei prin șantaj, amenințări sau recompense. În intervalul 1956–1989, în Ungaria s-au înregistrat aproximativ 55.000 de astfel de colaboratori.
Ei monitorizau prietenii, membrii familiei, vecinii și colegii de serviciu în scopul identificării semnelor de disidență și a influenței occidentale, iar rapoartele emise de aceștia conduceau frecvent la arrestări și interogatorii.
În cercul central al Budapestei, numeroase unități rezidențiale, cunoscute sub denumirile „apartamente K” sau „apartamente conspirative”, funcționau ca spații de întâlnire între ofițerii poliției secrete și colaboratorii civili.
Grupurile muzicale vizate
În perioada anilor 1980, informatorii se implicau la evenimentele de pe scena rock underground din Budapesta, unde se adunau mulțimi de tineri și erau priviți de autorități ca fiind potențial subversivi.
Într-o amintire recentă, Peter Muller „Sziami”, care continuă să fie o figură emblematică în lumea muzicală, a povestit că formația sa, Kontroll Csoport, a executat în anul 1983 o piesă pe care a compus-o, denumită „Informatori și provocatori”.
„În felul nostru”, spun versurile, „și noi stăm cu ochii pe voi: cel care stă în fața voastră este omul nostru – ați roșit, ați fost demascați, informatori și provocatori.”
„Apoi am îndreptat reflectoarele spre mulțime și am văzut publicul de aproximativ 1.000 de oameni învârtindu-se, încercând să vadă cine ar putea fi informatorii”, a spus Muller, în vârstă de 74 de ani, în studioul său, zâmbind.
Muller a fost aproape exmatriculat de la facultate din cauza activității sale muzicale, iar autoritățile de ordine i-au interzis anumite concerte și l-au pus sub interogator. Prima sa formație punk‑rock, denumită „URH” în 1980, a devenit emblematică în scena underground, iar numele ei provine de la banda de frecvențe radio utilizată de poliția de stat; de aceea, era frecvent ținta unor atacuri.
Chiar și în prezența acestor amintiri, Muller manifestă sentimente contradictorii în legătură cu deschiderea dosarelor după atât de mult timp.
„Nu mă simt pe deplin confortabil cu ideea că societatea are nevoie de o astfel de purificare sau catharsis după atâta timp – că oamenii trebuie să fie identificați, umiliți, rușinați și pedepsiți atunci când fie au murit deja, fie au trecut la o altă etapă a vieții”, a declarat el pentru Reuters.
Întâmpinarea „mai profundă” a trecutului nostru
Arhivele Istorice ale Securității de Stat Maghiare ( ABTL ) administrează dosarele din vechile servicii de securitate, în care sunt înscrise 50.000–60.000 de colaboratori.
Bendeguz Gergo Cseh, directorul instituției, a exprimat apreciere pentru deschiderea dosarelor din epoca comunistă, susținând că, în baza unei legi aprobată de parlament în septembrie, aceasta reprezintă un
„pas istoric”
și a subliniat că această inițiativă depășește eforturile altor state din vechiul bloc estic.
Polonia a deschis arhivele mult mai devreme, însă nu autorizează căutări libere și neîntrerupte, spre deosebire de situația care va apărea în Ungaria.
Germania a ales, de asemenea, o strategie mai restrictivă în cadrul legii sale din 1991 ce reglementează deschiderea dosarelor Stasi, în timp ce în Republica Cehă nu toate dosarele au fost încărcate în baza de date online.
În România, consultarea dosarelor din vechea Securitate se desfășoară în mod public și fără costuri, sub supravegherea CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității). Orice individ are posibilitatea de a accesa dosarul său personal (sau al familiei dacă persoana urmărită a decedat). De asemenea, cercetătorii pot obține acces la dosare printr-un proces de acreditare; jurnaliștii pot beneficia de aceleași drepturi dacă sunt recunoscuți ca cercetători. Totuși, nu toate documentele din perioada comunistă au fost transferate către CNSAS, iar materialele puse la dispoziție nu pot fi consultate online.
Legea maghiară stipulează că recunoașterea trecutului și deschiderea instituțiilor publice constituie „condiții prealabile esențiale” pentru buna funcționare a unui stat democratic.
În două faze, se va face publice patru categorii de dosare, începând cu data de 4 noiembrie. În acea zi, în anul 1956, tancurile sovietice au pătruns în Budapesta pentru a suprimat o revoltă pro-democratică care fusese inițiată pe 23 octombrie.
Anumite detalii din dosare vor fi cenzurate pentru a proteja informațiile personale sensibile, inclusiv dosarele medicale, dependențele și orientarea sexuală.
„Atât în calitate de arhivist, cât și de istoric, consider că este inadecvat să emitem judecăți pe baza acestor informații”
, Cseh a spus acest lucru în interviul acordat Reuters.
„Cu toate acestea, cred că este posibil să obținem o perspectivă asupra poveștilor de viață și să ne confruntăm mai profund cu trecutul nostru — nu doar la nivel individual, ci și la nivel social.”
COMENTARII / 0