Verdict dur pentru Trump: lumea știe, el nu înțelege

Istorica și jurnalista Anne Applebaum a lansat critici dure la adresa fostului președinte Donald Trump într-un articol de opinie recent publicat în The Atlantic.

„Donald Trump nu gândește strategic. Nici nu gândește istoric, geografic sau măcar rațional. Nu leagă acțiunile pe care le întreprinde într-o zi de evenimentele care au loc săptămâni mai târziu. Nu se gândește cum comportamentul său într-un loc va schimba comportamentul altor oameni în alte locuri”

Sunt cuvintele Anne Applebaum care subliniază incapacitatea lui Donald Trump de a aborda problemele într-o manieră complexă și de lungă durată.

Citește șiEmmanuel Macron va participa la slujba Papei Leon din Metz. Președintele francez a fost absent la celelalte liturghii ale Suveranului Pontif din Franța

Se afirmă că Donald Trump, președintele Statelor Unite, nu ține cont de repercusiunile extinse ale alegerilor sale și refuză să își asume răspunderea în cazul în care acestea se dovedesc a fi eronate. În opinia sa, acțiunile sale sunt dictate de whims și impulsuri, iar atunci când părerea sa se schimbă, odată cu apariția unor noi whims și impulsuri, el pur și simplu

minte despre tot ce a declarat sau întreprins anterior

.

În perioada de 14 luni care a trecut, foarte puțini lideri internaționali au reușit să înțeleagă că o persoană lipsită de o strategie clară poate ocupa, cu toate acestea, funcția de președinte al Statelor Unite. În liniște, experții în politică externă se întrebau dacă Trump are o viziune care depășește orizontul imediat. De asemenea, oficialii străini se întrebau în șoaptă dacă el se conduce după o anumită ideologie sau un plan bine stabilit. Au fost avansate diverse teorii – izolaționism, imperialism – în încercarea de a încadra deciziile lui Trump într-un context istoric relevant. Au fost publicate articole detaliate despre presupusa importanță a Groenlandei, de pildă, de parcă interesul lui Trump pentru această insulă arctică nu ar fi fost determinat în întregime de mărimea sa aparentă pe o proiecție Mercator.

Se pare că majoritatea liderilor mondiali au ajuns la o concluzie diferită despre Trump, susține Applebaum.

Toată lumea înțelege ce a făcut Donald Trump, în afară de el

În cursul acestei săptămâni, un anumit echilibru a fost rupt, după cum afirmă o cunoscută personalitate istorică și jurnalistică, care subliniază că schimbarea a avut loc recent.

„Ceva s-a rupt”

a remarcat aceasta, fără a specifica natura exactă a discontinuității.

În urma unor decizii luate de Trump, repercusiunile sunt evidente pentru toată lumea, cu excepția, probabil, a celui care le-a luat. Legătura dintre trecut și prezent este clară pentru mulți: blocajul Strâmtoarea Ormuz cu mine și drone iraniene este o consecință directă. Creșterea prețurilor petrolului la nivel global demonstrează dificultățile și pericolele cu care se confruntă Marina SUA în gestionarea situației.

„Poate că Trump nu înțelege legătura dintre trecut și prezent, dar alți oameni o înțeleg. Ei pot vedea că, drept urmare a unor decizii pe care Trump le-a luat, dar pe care nu le poate explica, Strâmtoarea Ormuz este blocată de mine și drone iraniene. Pot vedea cum prețurile petrolului cresc în întreaga lume și înțeleg că este dificil și periculos pentru Marina SUA să rezolve această problemă. De asemenea, îl pot auzi pe președinte răbufnind, așa cum a făcut de atâtea ori înainte, încercând să-i facă pe alții să își asume responsabilitatea și amenințându-i dacă nu o fac”

, remarcă Anne Applebaum.

Un reputat istoric și jurnalist, Applebaum, laureat al Premiului Pulitzer, subliniază insistența deosebită a refuzului manifestat de partenerii europeni NATO, precum și de Canada și alte națiuni aliate ale SUA, inclusiv Coreea de Sud, de a furniza sprijin militar pentru reactivarea Strâmtorii Ormuz, o rută vitală prin care se transportă în jur de 20% din resursele petroliere mondiale.

La începutul acestei săptămâni, o declarație a fost făcută de Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, care a ridicat întrebarea: ce anume crede Donald Trump că vor realiza câteva nave militare europene în Strâmtoarea Ormuz?

„Acesta nu este războiul nostru, nu noi l-am început”

, a afirmat el.

Luni, Japonia și Australia au emis declarații separate, potrivit cărora nu vor furniza escortă militară pentru navele care traversează strâmtoarea.

Deciziile președintelui SUA au generat o serie de respingeri ferme din partea partenerilor săi internaționali. Reacțiile nu au întârziat să apară în urma atitudinii sale. Acestea au fost exprimate într-o manieră care subliniază dezaprobarea sa.

La scurt timp înainte de cererea formulată de Trump, Emmanuel Macron, președintele Franței, a făcut cunoscut faptul că numeroase națiuni europene și asiatice aveau în vedere organizarea unei operațiuni comune pentru garantarea securității în regiunea Golfului Persic, însă această inițiativă urma să fie demarată după finalizarea conflictului izbucnit la sfârșitul lunii precedente între SUA și Israel.

Luni, Kaja Kallas, liderul diplomației europene, a exprimat faptul că, până în prezent, miniștrii de externe ai blocului comunitar nu au demonstrat vreun interes în ceea ce privește consolidarea misiunii navale a Uniunii Europene din Orientul Mijlociu cu scopul de a ajunge până în Strâmtoarea Ormuz.

În 2024, Uniunea Europeană a creat o misiune, cunoscută sub numele de Aspides, care își trage denumirea dintr-un cuvânt din limba greacă ce înseamnă „scuturi”. Scopul acestei misiuni este protecția navelor împotriva atacurilor lansate de rebelii houthi din Yemen, în Marea Roșie.

În urma reuniunii la care au participat miniștrii de externe ai Uniunii Europene, Kaja Kallas a discutat cu reprezentanții presei despre evoluția operațiunii. În cadrul acestor discuții, a devenit evident că există o viziune comună de consolidare a operațiunii. Cu toate acestea, pentru moment, nu s-a manifestat interesul de a modifica obiectivele inițiale ale misiunii, a declarat ea la Bruxelles.

„În discuțiile noastre a existat o dorință clară de a consolida această operațiune, însă, pentru moment, nu a existat apetit pentru schimbarea mandatului misiunii”

Nefuncționalitatea măsurilor luate de Trump a devenit evidentă.

Într-un editorial recent apărut în The Atlantic, Anne Applebaum remarcă faptul că aceste respingeri au avut loc chiar dacă Trump declarase anterior, într-o discuție cu publicația britanică Financial Times, că organizația NATO se va confrunta cu un „viitor foarte rău” în cazul în care partenerii săi nu vor sprijini Statele Unite în chestiunile legate de Iran.

Statele Unite nu sunt la fel de dependente de resursele petroliere din regiunea Golfului ca Europa și China, a afirmat Trump, justificând astfel o anumită poziție.

„Este firesc ca națiunile care au un interes direct în circulația mărfurilor prin această zonă să fie preocupate de eventuale repercusiuni nefaste”

, a adăugat el, subliniind că Europa și China au un interes economic major în asigurarea securității în zonă.

El a mai declarat că viitorul NATO este posibil să fie grav afectat în cazul în care nu se va primi un răspuns afirmativ sau dacă răspunsul va fi unul negativ**.

a adăugat el.

Se subliniază, de asemenea, refuzul premierului iberic Pedro Sanchez de a acorda acces Statelor Unite la infrastructura militară pentru lansarea unui conflict, precum și disponibilitatea Marii Britanii și Franței de a disloca câteva vase pentru protecția propriilor baze sau a aliaților din regiunea Golfului, în condițiile în care nicio țară nu este dispusă să-și angajeze efectivele militare în operațiuni ofensive care nu au fost aprobate anterior.

„dar niciuna nu își va trimite soldații sau marinarii în operațiuni ofensive începute fără consimțământul lor”

Nu este vorba despre o atitudine pasivă, ci despre o decizie strategică: în cazul în care liderii aliați ar presupune că eforturile lor ar putea avea o valoare la Washington, ar putea opta pentru o abordare diferită. Însă, cei mai mulți dintre aceștia au abandonat încercarea de a descifra o logică ocultă din spatele deciziilor luate de Trump și realizează că orice aport adus de ei va fi, în cele din urmă, lipsit de importanță. În scurt timp, Trump nici nu-și va mai aminti că acest eveniment a avut loc”, afirmă Anne Applebaum.

Scriseseră deja lucrări influente despre regimurile autoritare, Anne Applebaum a publicat cărți care au devenit referințe în domeniu.

Recentă prezență în România a avut loc săptămâna trecută, perioadă în care a participat la două evenimente importante. Pe 11 martie, a fost prezentă la lansarea „Raportului anual EFOR 2026” care a avut loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. A doua zi, a luat parte la evenimentul „Why Democracies Turn Against Themselves”, organizat de către Universitatea de Vest din Timișoara.

La 61 de ani, Applebaum s-a impus ca o autoare de referință prin lucrările sale de istorie despre Europa de Est, care includ „Gulag. O istorie”, distinsă cu Premiul Pulitzer pentru nonficțiune în 2004, precum și alte lucrări precum „Cortina de Fier”, „Represiunea sovietică în Europa de Est, 1944-1956” și „Foametea roșie. Războiul lui Stalin împotriva Ucrainei”.

În lucrarea sa intitulată „Amurgul democrației”, publicată în 2020, care a înregistrat un succes editorial la nivel internațional, autoarea examinează fascinația exercitată de autocrație asupra unor personalități intelectuale și politice din lumea occidentală fără precedent.

Lucrarea recentă a Annei Applebaum, intitulată „Axa autocraților”, face o analiză aprofundată a alianței dintre regimurile autoritare – printre care Rusia, China, Iran, Coreea de Nord, Venezuela și Zimbabwe – care cooperează pentru consolidarea puterii și subminarea sistemelor democratice la nivel global, relatează Agerpres.

Soțul ei este Radoslaw Sikorski, un diplomat experimentat care ocupă în prezent funcția de ministru al afacerilor externe în Polonia.