Via Dobrogeana: 1000 km de aventură, nașterea ideii din curiozitate

Dobrogea înseamnă mult mai mult decât Delta și litoralul: aceasta este ideea de la care a pornit Via Dobrogeana, un traseu de 1000 de kilometri, inițiat de gălățeanul Laurențiu Isopescu. Pe 5 septembrie a fost montată la Galați Borna Zero și, practic, s-a dat startul amenajării efective a drumului care va pleca din Moldova, va străbate Dobrogea și se va încheia în Muntenia. Inițiatorul proiectului inspirat din Via Transilvanica spune, într-o discuție cu HotNews, că prima parte a traseului va putea fi parcursă de turiști începând cu anul viitor, dar drumul fi gata în 2028, când se împlinesc 150 de ani de de la revenirea Dobrogei la România.

Proiectul va fi susținut 100% de fonduri private, afirmă Isopescu, care așteaptă ca autoritățile locale să contribuie prin eliberarea avizelor și întreținerea drumului.

„să ajute cu avizele și cu întreținerea drumului”

Citește șiTânărul care a agresat un livrator din Bangladesh anul trecut, reținut acum de DIICOT pentru amenințări teroriste

Gălățeanul Laurențiu Isopescu a lucrat cea mai mare parte a vieții în vânzări, trecând prin domenii diverse, de la turism și HoReCa până la agricultură, iar pasiunea pentru locuri și poveștile lor s-au materializat în cartea „Sulina, mon amour…”, dedicată unuia dintre locurile sale de suflet din Dobrogea. În ultimii doi ani, spune el, s-a concentrat pe Via Dobrogeana, iar pe 5 septembrie, la Galați, a fost montată Borna Zero și a fost dat oficial startul construcției fizice a drumului. 

În compania lui Laurențiu se găsește o echipă mică, numărând doar 8–9 membri, care s-a dedicat documentării și realizării traseului, majoritatea activităților fiind desfășurate în paralel cu activitățile profesionale și viața de familie a fiecăruia.

HotNews a interacționat cu Laurențiu Isopescu, președintele Asociației Via Dobrogeana, pentru a afla originea conceptului acestui traseu, descoperirile realizate pe peste 1.000 de kilometri și motivele pentru care consideră că turismul poate reprezenta un catalizator de dezvoltare pentru comunitățile din Dobrogea.

„Mi-a plăcut la nebunie proiectul Via Transilvanica”

– De unde a pornit ideea Via Dobrogeana și de ce ați simțit că este nevoie de un astfel de proiect? – Laurențiu Isopescu: Eu am o legătură foarte personală cu Dobrogea. O parte din rădăcinile familiei mele sunt aici. Aici am copilărit, aici am petrecut toate vacanțele copilăriei, am făcut drumuri nesfârșite, am rude împrăștiate prin toată Dobrogea. O parte din omul care sunt astăzi s-a format în Dobrogea.

Via Transilvanica a fost descoperită de mine acum aproximativ 4–5 ani și am fost extrem de încântat de proiect. În acea perioadă, principalul motiv de atracție a fost pentru mine ca vizitator, deoarece mă consider un tip de călător care se bucură de astfel de trasee, de a se deplasa, de a explora locuri, oameni și povești.

Via Dobrogeana a luat formă abia acum doi ani, când am descoperit povestea și, în mod special, mesajul din spatele proiectului Via Transilvanica:

„Drumul care unește”

În acea perioadă am aflat că, în pragul a 100 de ani de România, Asociația Tășuleasa Social a inițiat un traseu menit să conecteze simbolic regiunile istorice ale țării.

Mă încântă conceptul că un traseu poate realiza mai mult decât a te transporta de la un punct la altul. Poate conecta indivizi, comunități, narațiuni și chiar zone cu istorie.

Acest mesaj de unitate m-a atins profund, deoarece, da, de mulți ani am purtat în inima mea o rană deschisă: dezbinarea noastră, a românilor.

„La Podul de Flori de peste Prut am trăit emoția extraordinară a unei uniri simbolice”

Acest mesaj provine de la o persoană care, la scurt timp după Revoluție, a avut ocazia să participe la evenimentele remarcabile numite „Podul de Flori” în peste Prut, și a trăit, deși era foarte tânăr, o emoție extraordinară legată de o unire simbolică.

În timp ce priveam Via Transilvanica, care leagă Moldova, Transilvania, Banat și alte regiuni, am simțit aproape instinctiv întrebarea:

„Hei, dar unde este Dobrogea?”

Această întrebare a aprins imediat scânteia unui vis…

Mai ales pentru că Dobrogea rămâne, în ochii majorității românilor, o regiune încă neexplorată. Suntem familiarizați cu Marea, cu Delta și, posibil, cu câteva dintre obiectivele importante. Însă, în cadrul acestor zone, există o Dobroge de o dimensiune epocală, pe care foarte puțini o descoperă.

Munții Măcinului se află în regiune, împreună cu stepă, chei, păduri, lacuri, lagune și sate unice. În această zonă se găsesc mii de ani de istorie, cetăți și situri arheologice, precum și spiritualitate, gastronomie, vin, tradiții și un mozaic etnic remarcabil.

Flacăra proiectului Via Dobrogeana a fost aprinsă în acest mod. Inspirată fără îndoială de Via Transilvanica, inițiativa a fost concepută pentru a relata povestea Dobrogei și pentru a evidenția acea parte a regiunii pe care încă foarte puțini români o cunosc.

„Pe 5 septembrie, la Galați, am montat Borna Zero”

– Ce reprezintă, în mod concret, Via Dobrogeana și ce pot realiza astăzi turiștii pe acest traseu? – Via Dobrogeana este, în esență, un drum turistic de lungă distanță, depășind 1.000 de kilometri, care va conecta trei regiuni istorice, cinci județe și peste 130 de localități.

5 septembrie, în Galați, am instalat Borna Zero, marcând oficial începutul lucrărilor fizice ale Via Dobrogeana. În primul rând, trebuie să subliniez că traseul rămâne încă în faza de construcție. De acum, vom începe să îl delimităm kilometru cu kilometru.

Astăzi nu încurajăm încă vizitatorul să pornească cu rucsacul în spate și să traverseze peste 1.000 de kilometri, deoarece drumul nu a fost încă complet marcat și amenajat. Totuși, ceea ce realizăm depășește cu mult simpla trasare a unei linii pe hartă.

Via Dobrogeana poate fi parcursă în principal la pas sau cu bicicleta, însă conține și porțiuni pe apă, unde se poate naviga cu caiac sau barcă, precum și călărie și alte forme, permițând călătorului să descopere Dobrogea.

Nu dorim ca vizitatorul să se limiteze la trecerea rapidă prin aceste zone. Intenționăm să-l determinăm să se oprească. Să descop

Ruta va reuni toate elementele menționate într-o experiență unică, combinând natură, istorie, spiritualitate, multiculturalitate, gastronomie, vin și aventură. În acest context, doresc să aduc o promisiune oficială din partea echipei: în primăvara anului viitor, călătorii vor avea posibilitatea să pornească de la Galați și să ajungă până la coastă pe Via Dobrogeana.

Această etapă va constitui prima porțiune majoră operativă a drumului. Se va porni de la Dunăre, în Galați, traversând Munții Măcinului și o secțiune din Podișul Dobrogei, pentru a ajunge în Delta Dunării, la Sulina. De acolo, traseul se va prelungi pe o fâșie de litoral sălbatic, până la Sfântu Gheorghe.

Cred că această primă secțiune ilustrează perfect ce dorim să devină Via Dobrogeana. Într-o singură excursie vei traversa munți, podișuri, Deltă și vei ajunge la coastă. Dar nu este doar peisajele pe care le vei întâlni. Vei pătrunde și în fragmente de istorie, lângă cetăți și situri arheologice, prin sate și comunități variate, vei cunoaște oameni din etnii diferite, tradiții, povești și moduri de viață care conferă Dobrogei această diversitate extraordinară.

Iar în paralel vom continua marcarea traseului, kilometru cu kilometru, mai departe prin Dobrogea, deschizând treptat noi porțiuni pentru călători, până când întregul drum de peste 1.000 de kilometri va putea fi parcurs. Așadar, astăzi construim Via Dobrogeana. Din primăvara viitoare, primii călători vor putea începe deja să o trăiască, iar noi vom continua să construim drumul mai departe.

– Cum ați ajuns la traseul de peste 1.000 de kilometri? Cum ați decis pe unde să treacă traseul și ce criterii ați folosit pentru alegerea celor peste 130 de comunități?– Nu am plecat de la ideea: „Hai să facem un drum de 1.000 de kilometri”. Lungimea traseului a rezultat pur și simplu din locurile prin care am simțit că Via Dobrogeana trebuie să treacă.

De la început, ne-am propus să evidențiem, în special, partea mai puțin cunoscută a Dobrogei.

Desigur, traseul va include traversarea Deltă și sosirea la mare, pentru că relatarea Dobrogei nu poate fi completă fără aceste elemente. Totuși, am dorit cu ardoare să îndrumăm călătorul către acea parte a Dobrogei care este mult mai puțin discutată.

Spre zona Munților Măcinului, de exemplu, și către sudul și sud-vestul Dobrogei, există numeroase rezervații naturale și arii protejate, locuri și peisaje absolut fascinante, pe care foarte mulți români nu le cunosc.

În același mod, am abordat și aspectele istorice. Nu ne propunem să conectăm doar marile obiective deja cunoscute, ci și cetăți, situri arheologice și locuri cu povești extraordinare, care astăzi sunt foarte puțin vizitate sau aproape necunoscute. Același principiu se aplică și diversității etnice.

În discuțiile despre Dobrogea, mulți oameni se orientează, în mod natural, către comunitatea Lipovenească, considerată una dintre cele mai recunoscute. Totuși, intenția noastră este ca traseul să includă și comunitățile turce, tătare, grecești, bulgărești, italiene, aromâne, precum și celelalte grupuri care au contribuit la crearea acestui mozaic remarcabil al Dobrogei.

În esență, am început prin a marca pe hartă toate aspectele menționate: natura, istoria, comunitățile, spiritualitatea, tradițiile, gastronomia, zonele viticole, precum și poveștile mai puțin cunoscute.

Inițial, traseul nostru a ajuns la aproximativ 850 km. Numai că, pe măsură ce am continuat documentarea și am descoperit noi destinații, am început să repetăm tot mai des:

„Nu avem cum să nu ducem drumul și pe acolo.”

Astăzi, am parcurs puțin peste 1.000 de kilometri.

Galați din Moldova marchează începutul traseului, care se îndreaptă spre Brăila. În cursul drumului, ruta traversează Dunărea pe noul pod, intrând astfel în Dobrogea. De acolo, călătoria se lansează prin Munții Măcinului, nordul Dobrogei, Delta Dunării, Sulina și Sfântu Gheorghe, până la litoralul sălbatic. Următoarea etapă îl poartă prin centrul, sudul și sud‑vestul Dobrogei, iar după această buclă monumentală, drumul se întoarce pentru a se încheia în Brăila.

Via Dobrogeana are, de asemenea, o semnificație simbolică deosebită pentru noi. Traseul pornește din Moldova, trece prin Dobrogea și se încheie în Muntenia. Astfel, trei regiuni istorice sunt legate de același drum.

De aceea ne referim la Via Dobrogeana și afirmăm:

„Drumul născut între ape. Drumul care continuă unirea.”

Referitor la comunități, nu am dorit să apară doar ca puncte de trecere ale unei linii trase pe hartă. Am analizat ce oferă fiecare loc: o poveste, un peisaj, o cetate, o comunitate etnică, o tradiție, un meșteșug, un produs local sau, pur și simplu, oameni și locuri care merită explorate.

traseul este supus verificării și ajustării constante pe teren, deoarece realitatea practică determină limitările: unde putem traversa, ce căi și trasee există, zonele protejate, proprietățile, securitatea călătorului și accesul la apă, hrană sau cazare. Prin urmare, fiecare etapă a traseului se adaptează în mod continuu la condițiile din teren.

În ciuda tuturor schimbărilor, principiul său a rămas neschimbat încă de la început: Via Dobrogeana trebuie să ghideze călătorul, în special, către Dobrogea, pe care încă nu o descoperă.

„Cel mai mare obstacol este complexitatea proiectului”

– Care au fost cele mai mari obstacole și unde v-ați lovit cel mai mult de lipsa infrastructurii sau de birocrație?

Consider că principalul impediment a reprezentat în mod special complexitatea inițiativei. Ne referim la peste 1.000 de kilometri, la cinci județe, la peste 130 de localități, la administrații distincte, la terenuri supuse regimurilor juridice variate, la rezervații și zone protejate. Nu este posibil să trasezi simplu o linie pe hartă și apoi să te îndrepți să instalezi marcaje.

birocrația există, clar, iar uneori activitățile se desfășoară mai încet decât ne-am dori. Cu toate acestea, am întâlnit numeroase autorități și comunități care au înțeles proiectul și ne-au oferit sprijin.

O altă problemă constă în sistemul de facilități pentru turiști. În Dobrogei există regiuni remarcabile ce oferă peisaje și legende captivante, însă există foarte puține opțiuni de cazare, de alimentație și chiar de aprovizionare cu apă pentru drumeți.

Dar nu considerăm această situație exclusiv ca fiind o problemă. În anumite condiții, aici se poate manifesta unul dintre rezultatele Via Dobrogeana:

dacă se începe să atragă turiști, poate apărea și nevoia, iar apoi comunitatea locală poate răspunde printr-o cameră de închiriat, o masă oferită unui drumeț, un mic punct de alimentare și un ghid local.

Există, de fapt, numeroase provocări. Însă, după doi ani, am realizat că un traseu de acest tip nu se realizează exclusiv prin vopsire și semnalizare. În realitate, se construiește predominant prin răbdare, colaborări și implicarea unui număr considerabil de persoane.

„Finanțare completă din surse private”

– Cine finanțează proiectul și care este bugetul investit până acum? Cât estimați că va costa dezvoltarea lui în următorii ani?– Via Dobrogeana este un proiect care va fi finanțat exclusiv din fonduri private. Ne-am propus de la început ca pentru construcția traseului să nu folosim bani din bugetele publice.

Există deja firme care au acceptat proiectul și s-au alăturat echipei noastre.

Până în prezent, s-au alocat în Via Dobrogeana aproximativ 50.000 de euro.

În această secțiune analizăm toate elementele esențiale care au permis proiectului să ajungă la stadiul actual: site, media și promovare, materiale, borne, stâlpi, indicatoare, vopsea, matrițe, șabloane, documentarea traseului, evenimente și numite alte costuri inerente realizării unui astfel de proiect.

Referitor la cheltuielile finale aferente traseului de 1.000 kilometri, în prezent ar fi prea devreme să prezentăm o sumă.

Tocmai am demarat construcția propriu-zisă a traseului și consider că după parcursul primilor 30–40 de kilometri vom putea stabili o estimare mult mai exactă. În acea etapă vom avea la dispoziție costurile efective de pe teren, vom identifica problemele care apar, soluțiile necesare și volumul de infrastructură pe care îl solicită fiecare tip de zonă traversată.

După parcurgerea inițială de 30–40 kilometri, vom putea estima un tarif mediu pe kilometru și, bazându-ne pe acea estimare, vom dispune de o fundație solidă pentru calcularea bugetului total al rutei.

Este evident că discutăm despre un proiect de amploare, iar pentru a-l finaliza trebuie să construim în jurul Via Dobrogeana o comunitate tot mai extinsă de companii și parteneri din sectorul privat care să creadă în el și să se alăture.

– Cum vor câștiga comunitățile locale de pe urma Via Dobrogeana? Există un plan prin care comunitățile și antreprenorii locali să beneficieze direct?– Aici este, de fapt, una dintre mizele importante ale proiectului. Noi ne dorim să ducem călătorul prin locuri care să-l fascineze, să-i stârnească curiozitatea și să-l facă să se oprească, să descopere oamenii și poveștile locului. Iar din momentul acela, lucrurile vin firesc.

Când o persoană ajunge într-un sat și găsește plăcere în ceea ce vede, poate decide să petreacă noaptea, să savureze mâncăruri locale, să achiziționeze un obiect sau un suvenir, să exploreze o cramă, o herghelie, un atelier sau să participe la o activitate pe care comunitatea respectivă o pune la dispoziție. În astfel de cazuri, beneficiul economic se manifestă în mod natural.

Dorim să identificăm de-a lungul traseului acești oameni, producători și mici antreprenori locali și să-i aducem în povestea Via Dobrogeana. În zonele unde astăzi nu există încă servicii turistice, sperăm ca apariția călătorilor să încurajeze localnicii să le creeze.

Dorim ca Via Dobrogeana să nu fie doar un drum ce străbate comunitățile, ci să le ofere sprijin pentru a-și evidenția frumusețea și autenticitatea deja existentă.

– Ce ar trebui să facă autoritățile locale pentru ca Via Dobrogeana să aibă un impact real?– În primul rând, să creadă în proiect și să înțeleagă că Via Dobrogeana poate fi o oportunitate pentru comunitatea lor. Nu ne așteptăm ca primăriile să construiască ele Via Dobrogeana. Dar ne dorim să fie alături de noi: să ne ajute cu traseul, cu avizele, cu întreținerea lui și, mai ales, să înceapă să privească prin ochii călătorului care va ajunge acolo.

Și mi-aș dori ca autoritățile să-i aducă în jurul aceleiași mese și pe oamenii locului: antreprenori, profesori, producători locali, meșteșugari, oameni care cunosc istoria și tradițiile comunității.

– Cum vă asigurați că turismul nu va afecta natura și comunitățile pe care vreți să le promovați?

– Aceasta reprezintă una dintre principalele noastre responsabilități mari, deoarece traseul Via Dobrogeana va traversa numeroase zone naturale delicate, rezervații și arii protejate.

De aceea, am început deja dialoguri cu instituțiile și organizațiile care administrează aceste teritorii, de la Parcul Național Munții Măcinului până la ITI Delta Dunării, astfel încât traseul să fie planificat de la început așa încât să nu impună presiune suplimentară asupra naturii.

Regiuni în care ar putea fi necesar să evităm anumite zone, să optăm pentru trasee alternative sau chiar să ținem cont de anumite perioade ale anului. În aceste situații trebuie să ne bazăm pe sfaturile specialiștilor.

Echipa noastră desfășoară activități intensive, printre ele și inițiativa „Dobrogea Curată”, întrucât aspirăm ca Via Dobrogeana să apropie oamenii de natură, fără a amplifica presiunea asupra mediului.

Motivul pentru care s-a stabilit anul 2028 ca termen de finalizare.

– Care este termenul realist până când Via Dobrogeana va putea fi parcursă și folosită integral de turiști?– Ținta noastră este ca în 2028 Via Dobrogeana să fie funcțională pe întreaga lungime de peste 1.000 de kilometri.

Nu am ales anul 2028 pe un fir de șansă. În acel an se sărbătoresc 150 de ani de la readucerea Dobrogei în România, iar pentru noi ar fi remarcabil ca această ocazie să fie susținută de un traseu deja stabilit și pregătit pentru turiști.

Totuși, nu vom aștepta până la acel moment pentru a lansa traseul.

În sezonul de primăvară al anului 2027, am stabilit ca prima secțiune majoră să fie complet traversată, pornind de la Galați, prin Munții Măcinului și Delta Dunării, până la mare.

În termen de până la sfârșitul anului 2027, intenționăm să finalizăm marcarea completă a traseului, astfel încât în anul 2028, considerat special, Dobrogea să dispună de un drum ce îi dezvăluie povestea, îi prezintă locurile, istoria și oamenii, devenind în același timp unul dintre brandurile sale reprezentative.

– Unde vreți să ajungă proiectul peste cinci ani și ce vă trebuie pentru a ajunge acolo?– Peste cinci ani mi-aș dori ca Via Dobrogeana să nu mai fie privită doar ca un traseu turistic, ci ca unul dintre proiectele reprezentative ale Dobrogei.

Să existe un traseu de peste 1.000 de kilometri, complet funcțional și îngrijit corespunzător, pe care să îl frecventeze atât locuitori din România, cât și vizitatori din alte țări.

Mi-ar plăcea ca impactul său să se reflecte și în afara drumului: să se formeze întreprinderi mici locale, să apară noi opțiuni de cazare, activități, produse de origine locală, ghizi, iar comunitățile să reînceapă să-și redescopere și să-și promoveze propriile povești.

Și, probabil, cel mai semnificativ, aș dori ca Via Dobrogeana să influențeze modul în care se percepe această zonă.