În ciuda conflictului și a amenințărilor majore de securitate, cetățenii iranieni continuă să se mobilizeze în stradă pentru a exprima nemulțumirea față de deteriorarea semnificativă a standardului de viață. Pensionari, profesori, asistente medicale, muncitori și studenți susțin că prețurile urcă zilnic, că salariile și pensiile rămân neplătite pentru luni întregi și că șomajul crește. Inflația anuală a atins aproximativ 80% în august, iar în sectorul alimentelor a ajuns la 130%, conform estimărilor menționate de France 24. Pentru mulți, economiile se evaporă rapid, iar vânzarea mașinii sau chiar a locuinței devine o cale pentru a acoperi facturile și medicamentele.
În ciuda pericolelor majore de securitate și a conflictului în desfășurare, pensionarii, asistenții medicali, muncitorii, profesorii și studenții au inițiat pichetări și proteste în întreaga țară încă din această vară, în principal din cauza problemelor financiare.
În contextul în care prețurile cresc la fiecare câteva ore, salariile și pensiile rămân neplătite de luni de zile, iar șomajul este în creștere, observatorii citați de France 24 afirmă că viața devine „imposibilă”.
Citește șiȘeful MI5 numește Rusia „agresorul numărul unu”. Serviciul britanic avertizează și asupra dronelor controlate cu AI
În fiecare săptămână, regimul impune pedepse aspre asupra protestatarilor arestați, inclusiv condemnări la moarte. În plus
În decursul ultimelor opt luni, autoritățile din Teheran au dispus la execuție cel puțin 54 deținuți din motive politice, dintre care 31 protest
În ciuda pericolelor, un număr semnificativ de iranieni persistă în manifestări. În data de 9 septembrie, sindicatul profesorilor universitari din Iran a transmis, printr-o scrisoare deschisă, că, în lipsa îndeplinirii de către guvern a promisiunilor economice și a majorării salariilor pentru cadrele didactice, aceștia se vor abține de la predare în noul an universitar care începe pe 23 septembrie.
Economie deja în ruină, afectată și mai grav de conflict.
Începând cu 28 februarie, când a început conflictul dintre Statele Unite și Israel împotriva Iranului, economia țării, deja în ruină, a suferit o deteriorare suplimentară, generând dificultăți fără precedent. Situația a escaladat ulterior, odată cu impunerea de către administrația Trump a unui blocaj naval asupra Iranului în Golful Persic, în data de 13 aprilie.
Momentan, Iran aduce în țară foarte puține produse prin principalele sale porturi de pe Golful Persic, iar mai semnificativ, trimite foarte puțin petrol către exterior, o sursă majoră de venituri pentru guvern.
În data de 29 august, președintele iranian Masoud Pezeshkian a afirmat că blocada navală impusă de Statele Unite a cauzat pierderi de 35% la nivelul importurilor și exporturilor Iranului.
France 24 a interacționat cu mai mulți cetățeni iranieni care și-au relatat experiențele legate de o economie în declin total, în contextul unui conflict în desfășurare și după decenii de sancțiuni, gestionare deficitară și corupție.
„Prețurile se schimbă de la o oră la alta”
„Sirvan” este directorul general al unei mici companii de tip start-up – sau cel puțin așa era. De când a început războiul, a fost nevoit să-și concedieze toți angajații și acum conduce afacerea singur. Identitatea sa este ascunsă din motive de securitate.
Nu pot descrie situația decât ca o «cădere liberă». Acum câteva luni, a trebuit să-mi concediez toți cei 12 angajați. Cunosc mulți alți angajatori care au fost nevoiți să facă același lucru. Prețurile obișnuiau să crească de la o lună la alta sau de la o săptămână la alta. Acum se schimbă de la o oră la alta și nu exagerez. Într-o zi, am primit o comandă și am verificat prețul unei mașini pe care un client trebuia să o înlocuiască. Dimineața, acesta era de aproximativ 180 de milioane de toman (n.r. 660 de euro, conform cursului de schimb din 9 septembrie 2026). La prânz, când am vrut să o cumpăr, prețul urcase la 220 de milioane de toman (n.r. 814 euro). L-am informat pe client, iar acesta s-a răzgândit. Încearcă să continue să folosească utilajul defect pe care îl are deja
Într-un clip publicat pe platformele sociale la data de 7 septembrie, un comerciant de telefoane mobile a descris modul în care fluctuațiile bruște ale costurilor au transformat fiecare zi de activitate în Iran într-o provocare tot mai mare.
A face afaceri în Iran e o glumă acum. În această dimineață, un client online a vrut să cumpere acest telefon mobil. Prețul en-gros pentru noi era de 70,8 milioane de toman (n.r. 262 de euro, conform cursului de schimb din 9 septembrie 2026). I-am spus că prețul era de 72,8 milioane de toman (n.r. 269 de euro). L-a cumpărat și a transferat banii. Cincisprezece minute mai târziu, când am vrut să trimit telefonul la adresa lui, prețul din sistemul nostru fusese actualizat. La acel moment, a trebuit să cumpăr eu însumi telefonul cu 71,8 milioane de toman (n.r. 266 de euro). La doar câteva minute mai târziu, înainte chiar să-l trimitem clientului, sistemul nostru de prețuri online a fost actualizat din nou, iar prețul pentru noi a crescut la 72,8 milioane de toman (n.r. 269 de euro). Așa că a trebuit să-l trimit clientului fără să obțin niciun profit. Nu contează. Înregistrez acest videoclip la șase ore după ce am vândut telefonul, iar prețul cu ridicata la care putem cumpăra același telefon este acum de 76,5 milioane de toman (n.r. 283 de euro)
„Importul a devenit un joc de șah”
„Sirvan” continuă:
Este imposibil să conduci o afacere în această situație. Dacă vând ceva acum, nu pot să-l înlocuiesc în stoc la același preț la care l-am vândut. O parte a problemei o reprezintă creșterea neîncetată a cursului de schimb toman-dolar. Dar această nouă situație are și o altă cauză. De când Trump a impus blocada navală asupra Iranului, iar Emiratele Arabe Unite au refuzat accesul navelor iraniene în porturile lor, importul oricărui produs a devenit un adevărat joc de șah și un proces extrem de costisitor pentru orice marfă pe care trebuie să o aducem în țară. Toate importurile se efectuează acum pe cale terestră, fie cu camionul, fie pe cale ferată. Este un proces complicat, lent și foarte scump. Mai întâi trebuie să trimitem mărfurile din țara exportatoare într-o țară vecină, ceea ce implică o taxă suplimentară. Apoi trebuie să le depozităm acolo, ceea ce generează un alt cost. După aceea, trebuie să le aducem în Iran pe cale ferată sau cu camionul, ceea ce adaugă o altă cheltuială exorbitantă. Și odată ce ai în sfârșit produsul, după ce ai plătit toate aceste costuri, tot nu știi la ce preț trebuie să-l vinzi pentru a avea suficient capital ca să-l cumperi din nou prin același sistem complicat. Așadar, în practică, aproape nimeni nu poate face afaceri cu adevărat
40% din populația iraniană se află sub pragul sărăciei absolute, în contrast cu 34% înainte de conflict, iar încă 40% sunt în pericol de a ajunge în acea situație, conform mai multor estimări.
„Mi-am vândut mașina, trebuie să-mi vând și casa”
În Teheran, Amir este pensionar și are 75 de ani.
După zeci de ani de muncă asiduă și după ce am dus ceea ce aș descrie ca un trai de clasă mijlocie-superioară, acum a trebuit să încep din nou să lucrez. Pensia mea nu acoperă nici măcar prima săptămână a lunii, iar eu sunt unul dintre norocoși: îmi primesc pensia în fiecare lună. Există milioane de pensionari care nu și-au mai primit pensia de luni de zile. Lucrez ca șofer pentru Snap (n.r. Snap este echivalentul iranian al Uber). Înainte de asta, a trebuit să-mi vând mașina și să cumpăr una mai ieftină, folosind banii rămași pentru a plăti medicamentele și facturile medicale ale soției mele. Nu-mi mai permiteam să le achit. Unele medicamente sunt greu de găsit și sunt scumpe. Acum vrem să ne vindem casa și să cumpărăm două apartamente într-un cartier mai ieftin. Noi am locui într-unul, iar fiica mea ar locui în celălalt. Ea nu-și mai permite chiria lunară, deși lucrează cu normă întreagă
Conform directorului sindicatului pensionarilor iranieni, la 7 septembrie, guvernul nu a achitat pensiile pentru ultimele cinci luni.
„Am, literalmente, patru locuri de muncă”
Nilou este o tânără specializată în grafică. În timp ce salariul minim în Iran se situează la aproximativ 17 milioane de toman (echivalentul a 63 de euro, conform cursului de schimb din 9 septembrie 2026), ea afirmă că a achitat recent aproape 30 de euro pentru o cantitate redusă de pui și carne.
Sunt obosită. Sunt deprimată. Nu văd niciun viitor înaintea mea. Am, literalmente, patru locuri de muncă: lucrez pentru trei companii ca designer grafic și, în plus, ocup un post de vânzător într-un magazin. În ultimele luni nu am reușit să țin pasul cu creșterea prețurilor. De ani de zile reușeam să acumulez o sumă mică de bani; am cumpărat
Potrivit estimărilor, inflația anuală din Iran a ajuns la 80% în August 2026, iar pentru alimente s-a ridicat la aproximativ 130%.
COMENTARII / 0