Argentina se confruntă cu o situație de neimaginat: o selecție națională fără superstarul Lionel Messi. Marți, în vârstă de 39 de ani, Messi a anunțat plecarea de la echipa națională după 21 de ani de activitate, 126 de goluri marcate, două titluri de Copa América și o Cupă Mondială. În meciul de adio, a înscris din penalty și a oferit pase decisive pentru celelalte două goluri, contribuind la victoriea 3-0 împotriva Beninului.
Ceea ce ar fi putut fi un simplu meci amical cu o națiune din Africa de Vest s-a transformat într-un eveniment pe care această țară, pasionată de fotbal, îl aștepta cu teamă de mult timp, relatează AP.
„Pare că se încheie o eră, ştiind că nu va mai juca pentru echipa naţională”
Citește șiChivu: după câștigarea 'Panchina d’Oro', nu se compară cu Mourinho
Valentino Ruso, în vârstă de 17 ani, a declarat că se îndrepta spre locuința
O conexiune intensă, deseori nemiloasă
Populația Argentina a menținut o relație intensă, deseori dură, cu tânărul timid care, la vârsta de 13 ani, a părăsit orașul său natal, Rosario,
În momentul încheierii carierei sale internaționale strălucitoare, loialitatea sa față de Argentina nu mai stătea sub semnul întrebării. În același timp, devotamentul Argentinei față de cel mai celebru jucător al ei, ale cărui victorii au reamintit poporului său de potențialul său de măreție, a rămas neclintit, chiar și în perioadele de instabilitate politică și economică.
Adesea, argentinienii spun:
«Slavă Domnului că m-am născut într-o perioadă în care am putut trăi miracolul de a-l vedea pe Messi jucând»
— a declarat Andrés Rabinovich, cercetător la Universitatea din Chicago, care analizează influența fotbalului în cultura argentiniană. În comentariul său, el subliniază că viața în Argentina este dificilă, iar fotbalul reprezintă adesea unul dintre puținele aspecte ce aduc o mică libertate și bucurie.
Retragerea
De ani de zile, argentinienii au dezbătut când şi cum ar trebui Messi să se retragă de pe scena mondială. Anunţul său din 31 august, conform căruia se va retrage din echipa naţională, la câteva săptămâni după înfrângerea Argentinei în faţa Spaniei în finala Cupei Mondiale, a stârnit o val de recunoştinţă şi tristeţe — chiar dacă Messi va continua să strălucească în Major League Soccer alături de Inter Miami.
„Nu ştiu dacă a existat vreodată o poveste de dragoste între un jucător şi o naţiune la fel de măreaţă ca cea pe care ai construit‑o tu”
a publicat colegul său de echipă, Rodrigo De Paul, pe Instagram.
„Ultimul tango”
Federaţia argentinian
După ultimul fluier, Messi a strălucit ochii în timp ce coechipierii săi s-au adunat în jurul său, aplaudându-l. Un cor zgomotos de „Olé, olé, olé, olé, Messi, Messi” s-a ridicat din tribune, în timp ce zeci de mii de fani săreau, cântau și se închinau în fața lui ca și cum l-ar fi venerat. Un banner amplasat la mijlocul terenului îl proclama „Căpitanul etern”.
„Adevărul este că vorbesc mai mult decât am vorbit vreodată. Nu vreau să plec de aici, nu vreau să părăsesc acest teren”, le-a spus Messi mulţimii, care a urlat de parcă ar fi marcat. „Vreau doar să vă spun că vă iubesc, că o să-mi fie dor de voi şi că îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că sunt argentinian.”
Încăpând inimile colegilor săi de națiune
Messi a strâns trofee în perioada anilor 2000 și 2010 alături de clubul său și a acumulat susținători devotați, de la Barcelona până în Bangladesh. Totuși, un campionat major pentru națiunea sa i-a scăpat.
În timp ce lumea vedea un talent supranatural, unii din ţara sa îl vedeau ca pe un străin care nu jucase niciodată la nivel profesionist în Argentina şi părea să cedeze sub greutatea aşteptărilor lor. Publicul argentinian scanda „Diego, Diego”, invocându-l pe Diego Maradona, eroul legendar al victoriei Argentinei la Cupa Mondială din 1986, şi reamintindu-i lui Messi de un standard pe care încă nu îl atinsese. Rezerva tăcută a lui Messi, atât de diferită de atitudinea sfidătoare a lui Maradona, a alimentat îndoielile cu privire la patriotismul său.
Odată ce Argentina a înregistrat pierderea celui de-al treilea final consecutiv în anul 2016, Messi s-a retras temporar din selecția națională.
„Există o oarecare resentiment din partea celor care rămân în Argentina faţă de cei care pleacă, acest sentiment de genul: «Ei se cred mai buni decât noi»”, a spus Rabinovich, adăugând că se identifică cu Messi ca şi coleg de generaţie care a emigrat în adolescenţă. Rabinovich a spus că s-a mutat în Canada în timpul crizei economice din Argentina din 2001, cam în perioada în care Messi a plecat în Europa. „Argentinienii de şcoală veche ar spune: «Diego este argentinianul. Messi e moale, un băieţel spaniol’.”
„Nu o voi uita niciodată”
Momentul decisiv a venit în 2021, când Argentina a învins Brazilia şi a câştigat Copa América, campionatul Americii de Sud, pentru prima dată în 28 de ani. Messi s-a prăbuşit pe gazon, în timp ce coechipierii săi, în delir, au alergat să-l îmbrăţişeze. Jucătorul acuzat de multă vreme că nu se implică suficient nu se putea opri din plâns.
„Victoria i-a dezarmat în mod evident pe criticii săi. Aşa funcţionează fotbalul în Argentina”, a spus Diego Murzi, sociolog al sportului la Conicet, consiliul naţional de cercetare ştiinţifică din Argentina. „Criticile la adresa lucrurilor din afara terenului merg mână în mână cu înfrângerile de pe teren.”
Victoria obținută la Cupa Mondială din anul următor, desfășurată în Qatar, a întărit poziția lui Messi ca erou național. Prin această realizare, a adus pentru prima dată trofeul care îi lipsise până în acel moment, iar milioane de argentinieni s-au adunat în străzi, într-o extazie colectivă, scandând numele său și arborând numărul 10 pe spate.
„Nu o voi uita niciodată. Nu mai trăisem niciodată aşa ceva, să fiu acolo cu toată lumea, să sărbătorim împreună”, a declarat Antonia Correa, 70 de ani, proprietara unui chioșc, care se aminti de acea zi în timp ce aștepta autobuzul de marţi în Buenos Aires.
„Am văzut că nu era doar un jucător extraordinar, ci şi un om excelent.”
În ultimele săptămâni, ziarele au fost pline de omagii nostalgice, iar în toată ţara au apărut picturi murale în cinstea lui Messi. La Nación, un important cotidian argentinian, a lansat „Immortal”, un documentar care prezintă ultima sa participare la Cupa Mondială, şi a publicat o ediţie specială de 196 de pagini dedicată carierei sale. Încă din iunie, o statuie de 26 de metri a lui Messi îngenuncheat cu trofeul Cupei Mondiale se înalţă deasupra şoferilor care trec prin Patagonia. Marţi, Obeliscul din Buenos Aires a strălucit în albastru şi alb, culorile drapelului naţional, în timp ce site-urile de ştiri au transmis în direct fiecare minut al meciului amical cu Benin, ca şi cum ar fi fost o finală de Cupă Mondială.
Nu există niciun succesor al tronului lui Messi.
În întreaga Argentina, susținătorii care s-au crescut urmărindu‑l pe Messi, la fel cum părinții lor îl urmăreau pe Maradona, s-au decorat pielea cu tatuaje în onoarea marelui fotbalist, imagini în care el sărută trofeul Cupei Mondiale. Se putea crede cu ușurință că cel mai înalt jucător al globului va rămâne mereu printre ei.
Pablo Brescia, profesor la Universitatea din Florida de Sud și autor ce se ocupă de cultura și fotbalul argentinian, a spus:
„Nu cred că vom mai avea pe cineva ca el, cineva cu un astfel de potenţial de durată”
și a continuat:
„La fel ca Maradona, el va rămâne unic — o figură care nu se poate repeta.”
Acordul lui Messi cu Inter Miami se prelungeste până în sezonul 2028. Ritualul de a-l urmări în timp ce transmite speranțele și neliniștile Argentinei la fiecare meci s-a încheiat.
„Când îl urmăreai pe Messi jucând, simţeai că orice se poate întâmpla”, a spus Murzi.
Odată ce meciul din marţi a luat sfârşit, publicul a rămas pe loc, ovaţiile lor ecoând în întreg stadionul. Messi a efectuat un ultim pas de onorare, o siluetă mică sub razele reflectoarelor, bucurându‑se de clipă. În tunel, s-a oprit pentru a-și ridica brațele către suporterii săi pentru ultima dată. După aceea, a disparut.

COMENTARII / 0