52 de ani au trecut de la deschiderea celui mai impresionant drum din țară: Transfăgărășan. Această autostradă, aproape sculptată în roci ale munților Făgăraș, atinge altitudini de peste 2.000 de metri altitudine și a fost numită „Drumul din nori”, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Construcția a avut loc în anii ’70, realizată prin eforturi monumentale și sacrificii umane.
Activitățile de construcție la Transfăgărășan s-au demarat în anii 1970. Forțele armate, lucrătorii mineri, tehnicienii și inginerii au planificat să taie lanțul de munți Făgăraș și să fixeze pe versanți o autostradă ce să conecteze sudul României cu Transilvania. Proiectul se numea printre cele mai îndrăznețe inițiative de infrastructură din țară, un traseu strategic ce ar fi permis unei divizii blindate de 2.000 de vehicule să traverseze munții în 24 de ore, în scenariul unui atac sovietic.
Mai bine de cinci decenii în urmă, întregul peisaj era diferit; însă, pe parcursul a patru ani, sute de persoane au lucrat cu echipamente și resurse reduse, iar astăzi ne delectăm cu Transfăgărășan, iar fiecare kilometru al acestui traseu a reprezentat muncă, curaj și, adesea, sacrificii, spune Digi24 prin intermediul jurnalistei Anamaria Ianc.
Citește șiBucureștean de 66 ani, decedat în Munții Făgăraș după cădere 200 metri
La vârsta de 32 de ani, Nicolaie Coman a sosit pe șantier. El a coordonat operațiunile într-una dintre cele mai dificile porțiuni ale drumului. Se atribuie lui realizarea penetrației muntelui în zona denumită Poarta Întâlnirii, unde două subunități de geniști din Regimentul 52 Alba, lucrând din direcții opuse, s-au întâlnit.
În ce mod a fost realizat Transfăgărășanul?
Pentru a reduce costurile, explozivul de bază era azotat de amoniu, amestecat cu
În anumite regiuni, execuția lucrărilor a atins pragul imposibilului.
„Stăteam în barăci, ne spălam în Valea Bâlii cu apă rece. În râu, și dimineața, și seara. Am avut probleme cu un soldat căruia i s-a rupt frânghia. Acolo era prăpastie… I s-a rupt frânghia și a alunecat așa, acesta a fost norocul lui, pe pantă vreo 10 – 12 metri, până când s-a oprit într-un mușuroi de pământ. A trebuit să mă bag după el, să-l leg, să-l leg și de mine și să-l scot”, își amintește Nicolaie Coman.
25 de cadre militare ai regimentului din Alba Iulia includau și sergentul major Vince Deszo. La 26 de ani, el era esențial pentru funcționarea utilajelor, fiind unul dintre acei oameni indispensabili. Colegii îl numeau un subofițer cu mâini de aur, iar activitatea sa a realizat minuni într-un loc în care, în prezent, ar fi dificil să se imagineze prezența unei echipe de constructori.
„Am avut 26 de ani și am venit pe 30. Patru ani pe vârf de munte. A fost altă concepție despre muncă față de acum. Scoate acum un tânăr de 19 ani la -20 de grade Celsius, că moare… Nici nu știe ce să facă cu o rangă sau cu un târnăcop. A fost o muncă foarte, foarte grea, mai ales că nu se oprea nici iarna. Eram iarna la -20 de grade și niciun soldat nu se temea să iasă la lucru. Erau îmbrăcați în salopetă și munceau cu drag”, rememorează Vince Deszo.
O dovadă deosebită a preciziei cu care a fost realizat Transfăgărășan este tunelul Capra-Bâlea.
„Tunelul, de exemplu, când s-a terminat…. A început în partea de sud și a avut o deviere de 50 de centimetri. Aici la ieșire. La 880 de metri, că atât are tunelul, 880 de metri și a avut 50 de centimetri deviere. Vă dați seama ce calcul s-a făcut”, mai spune Vince Deszo.
Eroii neînțeleși ai „Drumului din nori”
În construcția drumului de 91 kilometri, care include 27 de viaducte și poduri, au fost extrase 3 milioane de tone de rocă. În afara numerelor și realizărilor tehnice, există relatări despre persoane care nu s-au întors niciodată. Conform Ministerului Apărării Naționale, 40 de persoane au pierit în faza de construcție. În realitate, cifra victimelor ar fi putut fi considerabil mai ridicată. Data cea mai tragică a fost 11 mai 1974.
„O avalanșă a venit din trei văi și un pluton de 32 de soldați era în a doua zi de protecția muncii la locul de muncă. Toți erau cu lopețile în sus și i-a prins pe toți. Cei din față au scăpat. Cei din spate… Aceștia din față, imediat unde au văzut lopeți, au săpat și i-au scos. Dar pe cei șase soldați nu au mai putut să-i scoată”, povestește cu emoție în glas Vince Deszo.
Transfăgărășanul beneficiază de recunoaștere internațională.
Transfăgărășan a fost inițial conceput ca un drum strategic, dar a reușit să facă România să apară pe harta destinațiilor turistice mondiale. În fiecare an, drumul a fost clasat printre cele mai frumoase șosele internaționale, iar turiști din toată lumea îl vizitează.
„Ne place foarte mult! Wow! Este un drum foarte frumos. Oamenii de aici sunt foarte drăguți. Aveți o țară foarte frumoasă! Păstrați-o așa cum este!”
spune o călătoare străină.
Număr redus de constructori ai „drumul din nori” încă trăiesc. Moștenirea lor persistă în această zonă montană, constituind o componentă a istoriei României.
„Satisfacția a fost mare și satisfacție este și acum. Când se vorbește de Transfăgărășan, mă gândesc că și eu am participat acolo”, spune mândru Nicolaie Coman.
Vince Deszo concluzionează:
„Cea mai mare satisfacție e că am lăsat ceva în urma noastră. Eu nu știu dacă o să mai facă cineva așa un drum”
În acest material, fotoreporterul Anamaria Ianc, operatorul de cameră Florin Gurgui și editorul Loredana Schipor au colaborat.
COMENTARII / 0