Viktor Orban în declin, Europa în ascensiune: un nou consens surprinzător

Viktor Orban a suferit o înfrângere drastică, ceea ce i-a făcut pe observatorii moderați și liberali din Europa și SUA să considere că iliberalismul la nivel global se află într-o perioadă de scădere.
Analiza publicată în Foreign Affairs arată că victoria Peter Magyar, un politician conservator, nu marchează sfârșitul naționalismului de stil Orban, ci mai degrabă începutul unei noi etape în politica europeană.
Fără legături strânse cu Donald Trump, mișcarea de extremă dreaptă din Europa ar putea conduce continentul către un nou consens, care inițial pare neașteptat:

• clasa politică pro-europeană consideră statele-națiune drept elemente cheie pentru viitorul integrării europene;
• populiștii naționaliști recunosc că Moscova, Beijingul și Washingtonul, nu Bruxellesul, reprezintă adevăratele pericole pentru suveranitatea națională.

Viktor Orban, cel mai longeviv lider guvernamental din Europa, a ajuns să fie considerat de către forțele politice de dreapta un adevărat fenomen similar cu cel pe care Fidel Castro îl reprezenta pentru partidele de stânga în urmă cu câteva decenii. Castro, liderul Cubei, o țară cu o influență relativ limitată pe scena globală, a reușit să captiveze imaginația întregii lumi. La fel, Orban, deși țara sa nu are un rol predominant pe plan internațional, a reușit să inspire și să atragă atenția la nivel global.

Ungaria a devenit, sub conducerea lui Orban, nucleul central al noii mișcări de dreapta din Europa, atât din punct de vedere intelectual, cât și instituțional și financiar.
În acest context, capitala ungară era extrem de primitoare pentru gânditorii de extremă dreapta, care erau tratați cu deosebită considerație.
În ceea ce privește partidele politice de extremă dreapta, sistemul bancar din Ungaria era gata să acorde împrumuturi rapide pentru sprijinirea activităților acestora.

Citește șiTrump înființează un grup de lucru pentru „super inteligență”. Șeful comunității de informații Jay Clayton, numit la conducere

În cazul în care ai fi un fost membru al cabinetului polonez cu orientare de dreapta, cum ar fi Zbigniew Ziobro, sau un fost lider guvernamental din Macedonia de Nord care evită justiția, precum Nikola Gruevski, capitala ungară te-ar fi adăpostit politic.

Viktor Orban a cunoscut o ascensiune inițială în 2010, alimentată de nemulțumirea populației față de guvernarea socialistă anterioară, acuzată de corupție.
Însă, poziționarea sa fermă împotriva propunerii Angelei Merkel de a deschide granițele Uniunii Europene pentru persoanele refugiate din Siria i-a consolidat statutul de jucător influent în arena politică europeană.

Schimbarea de paradigmă provocată de acțiunile sale împotriva Berlinului și Bruxellesului a ridicat întrebări despre strategia sa de a redefini poziția statelor europene de dimensiuni medii pe scena globală.

Într-o ironică turnură a evenimentelor, Viktor Orban s-a transformat în exact ceea ce a căutat inițial să combată: un adept al globalismului.

Viktor Orban a acumulat o poziție singulară de facilitator cheie: a stabilit o legătură ideologică strânsă cu Donald Trump, concomitent fiind cel mai apropiat aliat geopolitic al lui Vladimir Putin și partenerul economic de bază al lui Xi Jinping în cadrul Uniunii Europene.

Pe timpul administrației Trump, unde legăturile personale dintre lideri au devenit mai importante decât interesele naționale comune în domeniul politicii și diplomației, această strategie a părut să acorde Ungariei un avantaj considerabil.

În pofida presiunilor internaționale, Ungaria Orban a persistat în achiziționarea de gaze naturale la prețuri reduse din Rusia. În același timp, China a direcționat investiții mai consistente către această țară sub conducerea lui Orban decât către Germania sau Franța. De asemenea, Budapesta a fost vehiculată ca o posibilă locație pentru o întrevedere între Trump și Putin, discuții menite să pună capăt conflictului din Ucraina.

Viktor Orban era văzut de președintele american ca fiind exponentul unei mișcări revoluționare de tip Trump în Europa. În fapt, el îndeplinea funcția de principal consultant al Casa Albă în domeniul politicilor europene, sub conducerea președintelui american.

În ceea ce privește Moscova, figura lui Orban îndeplinea un rol dublu: pe de o parte, era considerat principalul informator al Uniunii Europene, iar pe de altă parte, era vocea care promova punctul de vedere al Kremlinului cu privire la conflictul din Ucraina.

Într-o întorsătură ironică a evenimentelor, rezultatul final l-a transformat pe Orban în exact ceea ce a căutat să distrugă la început: un adept al globalismului.
Campania electorală recentă a avut o schimbare de accent către politica externă, spre deosebire de chestiunile interne ale Ungariei.
În acest context, fostul lider de la Budapesta a găzduit JD Vance, vicepreședintele american, și a obținut sprijinul lui Javier Milei, președintele Argentinei, cu scopul de a sublinia importanța globală a Ungariei.

În Ungaria condusă de Orban, fostul premier a ajuns la concluzia că globalismul este o strategie politică ineficientă.
Abordarea lui Magyar în campania electorală a pus accent pe chestiunile ce țin de standardul de viață din țară.
În mod intenționat, subiectul politicilor globale a fost ocolit în cadrul acestei campanii.

Este vehiculată ideea unei „hierarhii lipsite de structură”, reprezentând perspectiva lui Trump asupra unui sistem postliberal.

În cele din urmă, reprezentanții Europei au ajuns la concluzia că cel de-al doilea mandat al lui Trump nu va fi caracterizat printr-o abordare tranzacțională și nici nu va aduce o doză de imprevizibilitate în relațiile cu Europa.

Se preconiza un conflict comercial la Bruxelles, însă realitatea a arătat că este în desfășurare un război ideologic.
De asemenea, ideea că președintele american va recunoaște importanța partenerilor europeni s-a dovedit fiind o așteptare eronată.

Ordinea postliberală așa cum este ea concepută de Trump a fost caracterizată de către Stephen Holmes, un cunoscut politolog, ca fiind o „ierarhie fără ordine”. Acest sistem se bazează pe o structură unde Trump deține rolul de rege, iar ceilalți lideri mondiali sunt considerați actori secundari, unii dintre ei fiind mai puternici decât alții, dar toți fiind, în cele din urmă, subordonați

conducătorului de la Washington

.

Într-un context geopolitic actual, China și Rusia sunt exemple de mari puteri care ar putea continua să exercite influență în regiunile lor, însă numai în condițiile în care vor accepta poziția dominantă a Statelor Unite ale Americii. Fostul președinte american Trump nu a promovat o abordare bazată pe colaborare, ci mai degrabă pe supunerea celorlalte națiuni.

Într-o manieră surprinzătoare, figura lui Trump se caracterizează printr-o contradicție aparentă: deși se revendică drept naționalist, el pare să aibă dificultăți în a înțelege cu adevărat acest curent, mai ales atunci când acesta se manifestă în cadrul altor națiuni.

Viktor Orban a înregistrat inițial un succes prin atragerea de susținători de extremă dreapta în Europa, grație unei agende politice axate pe opoziția față de imigranți, ecologiști și curentul „woke”.
Cu toate acestea, anumite decizii ale sale, precum introducerea de tarife comerciale și declarațiile privind posibila anexare a Groenlandei, au stârnit îngrijorare chiar și în rândul unora dintre cei mai fideli susținători ai săi.

Atitudinea belicoasă a lui Trump față de Iran, precum și criticile sale virulente la adresa papei Leon al XIV-lea, au constituit momentul care a declanșat reacția.

Giorgia Meloni, cea care conduce guvernul Italiei, a luat decizia de a nu sprijini inițiativa promovată de Trump în legătură cu Iranul. În plus, aceasta a exprimat opinii critice la adresa remarcilor făcute de președintele american cu privire la papă, arătând astfel că, în opinia sa, costul politic asociat unei posibile alianțe cu Trump a atins o valoare prea ridicată.

Deși fisura dintre Trump și facțiunea de extremă dreaptă europeană nu are originea la Budapesta, înfrângerea lui Viktor Orban în scrutinul parlamentar a constituit un moment decisiv, care i-a determinat pe numeroși lideri europeni de extremă dreaptă să considere că asocierea cu Trump este defavorabilă, expunându-i riscului de a fi percepuți drept noi globaliști.

Un nou echilibru de putere se conturează în Europa odată cu înfrângerea suferită de Viktor Orban, ceea ce ar putea determina Rusia să își schimbe radical abordarea față de continent, adoptând o poziție și mai agresivă.

Rusia se confruntă cu o lovitură semnificativă odată cu descreșterea influenței lui Orban, care a reprezentat un element cheie în strategia Kremlinului de a fragmenta și a destabiliza Europa. În prezent, nu există un alt lider european care să poată compensa impactul acestei pierderi asupra planurilor lui Putin.

O înfrângere semnificativă pentru Orban ar putea declanșa o schimbare majoră în abordarea agresivă a Moscovei față de continentul european, inclusiv o creștere a numărului de atacuri cibernetice și presiunii exercitate asupra unor state membre ale Uniunii Europene.

Într-un context geopolitic complex, anumite strategii ale Rusiei ar putea fi orientate către exploatarea unei posibile deteriorări accelerate a relațiilor transatlantice, spre deosebire de procesul de reînarmare a Europei, care se desfășoară într-un ritm mai lent.
Rusia și Trump ar putea fi actori cheie într-un posibil scenariu în care interesele europene să fie afectate în urma unor negocieri care vizează un acord major cu Moscova, acord care ar putea avea implicații pentru afacerile cu Rusia.
Există, de asemenea, îngrijorări legate de posibilitatea ca Trump să prioritizeze anumite obiective în negocierile cu Moscova, ceea ce ar putea duce la compromiterea intereselor europene.

Pentru a obține puterea, liderii de extremă dreapta din Europa, printre care Le Pen din Franța și AfD din Germania, împreună cu susținătorii lor, vor trebui să își concentreze eforturile pe platforma lor politică internă, în același timp reducând legăturile cu Statele Unite și Rusia.

Noua dreaptă proeuropeană are acum un exemplu de urmat în persoana lui Meloni, a cărei susținere fermă pentru Ucraina și colaborare strânsă cu Bruxellesul Meloni o transformă într-un model de referință.

În urma acestui eveniment, se deschide calea către o înțelegere comună referitoare la suveranitatea europeană, Orban fiind învins.
Aceasta ar putea reuni opinii din rândul curentului național-populist.

În ciuda unei dezbateri aprinse cu liderii care susțin puternic integrarea europeană, au apărut deja anumite domenii de colaborare. Cancelarul german Friedrich Merz este de părere că anumite măsuri restrictive privind imigrația promovate de partidele de dreapta sunt necesare, pe de altă parte, partidele de dreapta au fost nevoite să își modereze criticile la adresa obiectivelor ecologice ale UE din cauza crizei energetice generate de acțiunile lui Trump împotriva Iranului.

Nu există declarații directe

În acest context, anumite partide de dreapta au fost obligate să revizuiască criticile aduse agendei verzi a UE ca urmare a crizei energetice rezultate din conflictul lui Trump cu Iranul.

se transformă în

Deși tensiunile cu susținătorii unei Europe mai integrate rămân puternice, primele semne de colaborare sunt deja vizibile. Anumite politici de combatere a imigrației promovate de partidele politice de dreapta au găsit sprijin și din partea cancelarului german Friedrich Merz. În urma repercusiunilor războiului lui Trump împotriva Iranului, care a dus la o criză energetică, unele formațiuni politice de dreapta au fost nevoite să își atenueze pozițiile critice față de obiectivele ecologice ale UE.

În domeniul apărării, reînarmarea Europei este susținută atât de alegătorii partidelor de centru, cât și de cei care simpatizează cu partidele de extremă dreaptă.
Ambele grupuri par să fie de acord cu privire la necesitatea consolidării capacităților militare europene.

În contextul restructurării profunde a Uniunii Europene, care figurează pe ordinea de zi, rezultatul alegerilor din Ungaria ar putea fi considerat drept cel mai semnificativ verdict electoral în politica europeană a ultimului deceniu, însă cu o interpretare diferită de cea preconizată de numeroși observatori.