Termenul „maxxing” își are originea în cultura jocurilor video, derivând din conceptul de „min-maxing”, prin care jucătorii caută să amplifice anumite trăsături ale unui personaj și să minimizeze aspectele considerate mai puțin valoroase, afirmă The Conversation.
Ideea a fost ulterior adoptată în mediul digital, în special prin fenomenul looksmaxxing, care vizează sporirea atracției fizice. Din această perspectivă, sufixul “-maxxing” a fost adoptat de numeroase grupuri dedicate sănătății, nutriției, antrenamentului și creșterii personale.
Conceptul poate părea benefic la prima vedere: să acorzi mai multă atenție alimentelor, să crești activitatea fizică sau să te străduiești să-ți perfecționezi anumite competențe. Însă problema se manifestă când progresul nu are nicio restricție.

Sufixul “-maxxing” a fost adoptat de numere comunități care se concentrează pe sănătate, alimentație, fitness și dezvoltare personală. Imagine ilustrativă. Surse foto: Sursă foto: Pexels
Atunci când îngrijirea sănătății se transformă într-o presiune
maxxing presupune în mod implicit existența unui nivel suprem pe care îl putem atinge. Însă bunăstarea fizică, legăturile interpersonale, starea de bine și modul de viață nu se comportă ca valorile unui avatar dintr-un joc. Existența este în continuă transformare, iar factori care se află în afara influenței noastre pot schimba rutina, scopurile și chiar ordinea de importanță.
The Conversation a publicat o analiză care arată că tendința poate fi benefică atunci când stimulează indivizii să adopte comportamente sănătoase. Totuși, devine problematică când transformă creșterea personală într-un proces continuu de autosupraveghere și autocritică.
Rețelele sociale pot intensifica acest fenomen. Utilizatorii sunt expuși în mod continuu la imagini ce prezintă corpuri idealizate, rutine „perfecte”, diete stricte și la persoane care susțin că au găsit metoda optimă pentru a arăta sau a se simți mai bine. Astfel, apare mereu un nou aspect ce trebuie îmbunătățit.
De la „vreau să fiu mai bine” la „nu sunt suficient de bun”
O posibilă repercusiune este modificarea motivației. Dorința de a îmbunătăți îngrijirea propriei sănătate poate fi alimentată de un factor benefic, precum consolidarea încrederii în sine. În contrast, dacă scopul este susținut de sentimentul că nu ești suficient de bun sau de comparația constantă cu alții, procesul poate deveni dăunător.
Cercetările menționate în analiza respectivă au legat consumul unor tipuri specifice de conținut de pe rețelele sociale de un risc crescut de focalizare excesivă asupra musculaturii și aspectului fizic, precum și de o preocupare obsesivă pentru alimentația etichetată ca „sănătoasă”.
În esență, efortul de a corecta fiecare defect poate conduce la o atenție sporită asupra aspectelor pe care le percepem ca fiind defecte ale noastre.
Propunerea de soluție:
„moderation-maxxing”
În loc să ne concentrăm pe perfecționarea propriei identități, scriitorii sugerează o abordare mai modestă, însă posibil mai benefică: moderation-maxxing, care presupune stabilirea unui echilibru. Aceasta nu presupune renunțarea la țeluri sau la îngrijirea sănătății. În schimb, implică monitorizarea modului în care eforturile de perfecționare pot influența starea mentală, relațiile și plăcerea de a trăi.
Autocompasiunea poate avea un rol esențial: recunoașterea că imperfecțiunea și schimbarea sunt componente ale experienței umane, fără ca acestea să însemne abandonarea dezvoltării. Ne putem aspira la perfecționare fără să ne considerăm că versiunea noastră curentă nu este suficientă.
În esență, „maxxing” reprezintă doar un termen modern pentru o aspirație veche: dorința de a ne perfecționa. Însă nu este dorința de evoluție care cauzează probleme, ci momentul în care procesul de optimizare devine obiectul principal, iar existența noastră se transformă într-o listă interminabilă de indicatori ce trebuie perfecționați, mai degrabă decât într-o experiență trăită.
COMENTARII / 0