Muammar Gaddafi anunța, la începutul anilor ’80, lansarea unui proiect colosal: un râu artificial care să străbată Sahara, pe care liderul libian îl descria drept „a opta minune a lumii”.
Marele Râu Artificial din Libia, descris de Enciclopedia Britanică ca fiind cel mai mare proiect de irigații din lume, se compune din 4.000 de kilometri de țevi subterane care transportă apă proven
Apa care curge prin aceste conducte nu este una obișnuită. Este apă fosilă, colectată în acviferul de gresie nubiană în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, când Sahara era o savană verde, plină de râuri și vegetație. Geologii avertizează că această resursă nu este regenerabilă, deoarece nu este alimentată de precipitațiile actuale. Estimările privind epuizarea acviferului variază între 60 și 100 de ani, însă unii experți avertizează că aceasta ar putea avea loc chiar mai repede.
Citește șiCe câștigă Rusia din acordul privind motorina cu SUA și de ce îi convine lui Donald Trump
„Această apă fosilă este o resursă finită, iar utilizarea ei nesustenabilă ar putea avea consecințe grave pe termen lung”, avertizează oamenii de știință.
În anul 1984, s-a demarat construcția Marelui Râu Artificial, proiect care a durat peste două decenii. În 1991, prima etapă a fost încheiată, iar orașul Benghazi a început să primească apă; în 1996, rețeaua a fost extinsă pentru a ajunge la capitala Tripoli. În continuare, alte etape au legat progresiv întreaga zon
Efectul asupra agriculturii s-a manifestat imediat. Amplase de deșert s-au convertit în zone fertile, iar Libia a început să cultive grâu, orz și fructe. Mai mult, rețeaua a furnizat apă potabilă orașelor care înainte se bazau pe desalinizare sau pe importuri scumpe. Râul artificial a constituat o soluție ingenioasă, schimbând radical peisajul agricol al națiunii.
Marele Râu Artificial impresionează prin dimensiunile sale enorme. Conductele, construite din beton, au un diametru de 4 metri, suficient pentru a permite trecerea unei mașini. Sistemul poate transporta până la 6,5 milioane de metri cubi de apă pe zi, echivalent cu umplerea a 2.600 de bazine olimpice într-o singură zi.
În etapa inițială a inițiativei, s-au săpat 85 de milioane de metri cubi de sol, iar 1.300 puțuri ce alimentează rețeaua au fost realizate la adâncimi între 500 și 800 de metri sub deșert. Un aspect remarcabil este utilizarea gravitației de către sistem pentru a deplasa apa din sud, situat la altitudine superioară, spre nord, diminuând astfel necesitatea energiei electrice.
Deși gândit să fie o soluție pe termen lung pentru nevoile de apă ale Libiei, Marele Râu Artificial a avut de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Civil Libian, desfășurat între 2014 și 2020. Conductele, stațiile de pompare și puțurile au fost avariate, iar unele componente esențiale ale sistemului au fost distruse sau demontate.
Cu toate acestea, proiectul a continuat să funcționeze parțial, fiind în continuare principala sursă de apă pentru milioane de libieni, grație unui sistem de redundanță bine gândit.
Chiar dacă Marele Râu Artificial continuă să fie un emblemat al ingineriei și al dorinței umane, viitorul său rămâne neclar. În afară de consumul excesiv de apă, lipsa unei întrețineri adecvate și tulburările politice din Libia pun în pericol viabilitatea acestui sistem deosebit.
COMENTARII / 0