Organizația Națiunilor Unite, prin Adunarea Generală, a stabilit 5 septembrie ca Ziua Internațională a Carității, prin Rezoluția 67/105, aprobată la 17 decembrie 2012. Membrii statelor, organizațiile internaționale, sectorul civil și cetățenii sunt invitați să sărbătorească această zi prin acte de filantropie, precum și prin inițiative de informare și educație.
ONU subliniază că caritatea nu se limitează exclusiv la ajutor financiar. În afară de voluntariat și filantropie, ea poate facilita formarea de legături sociale, poate atenua consecințele crizelor umanitare și poate sprijini servicii din domenii precum sănătatea, educația, locuințele și protecția copilului.
Încercările caritabile pot exercita o contribuție importante în susținerea culturii, a științei și a sportului, în conservarea patrimoniului cultural și natural și în defensarea drepturilor persoanelor marginalizate și defavorizate.
Citește șiRomânia și Pakistanul vor lansa campus universitar în Karachi
Caritatea aduce oamenii din culturi, religii și societăți diferite mai aproape, întărește solidaritatea și favorizează o înțelegere mai bună între ei, subliniază ONU.
În amintirea Maicii Tereza
Ziua aleasă de ONU posedă o semnificație distinctă. În data de 5 septembrie 1997, la Calcutta, a decedat Maica Tereza, călugăriță catolică, a cărei existență a fost în mare măsură consacrată îngrijirii celor săraci, bolnavi și abandonați. Avea 87 de ani.
Agnes Gonxha Bojaxhiu, născută la 26 august 1910 în Üsküp, orașul de astăzi Skopje din Macedonia de Nord, a adoptat numele de Maica Tereza. La vârsta de 18 ani, s-a îndreptat spre Irlanda pentru a se alătura Ordinului catolic Surorilor de Loreto, dedicat în principal educației. După doar câteva săptămâni, a ajuns în India, unde a început să predice ca profesoară.
O existență consacrată „celor mai săraci dintre săraci”
În 1946 a trăit ceea ce avea să descrie drept o „chemare în interiorul chemării”: decizia de a părăsi mănăstirea și de a-și dedica viața îngrijirii bolnavilor și oamenilor săraci.
Patru ani mai târziu, a obținut aprobarea Vaticanului pentru constituirea Ordinului Misionarelor Carității, un grup religios dedicat celor pe care îi considera „cei mai săraci dintre săraci”. Mai departe, activitatea acestui ordin s-a răspândit din Calcutta către numeroase alte regiuni ale lumii. Au fost înființate centre pentru copii orfani, bolnavi, persoane fără adăpost și pentru cei aflați în ultimele stadii ale unor boli.
În momentul în care Maicii Tereza a decedat, organizația contădea peste 4.000 de călugărițe, susținute de sute de mii de voluntari, care desfășurau activități în sute de centre la nivel global.
Premiul Nobel pentru Pace
În 1979, Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace. Comitetul Nobel norvegian și-a motivat alegerea prin activitatea desfășurată de aceasta pentru ajutorarea „umanității aflate în suferință” și, în mod special, prin munca în sprijinul copiilor și refugiaților.
În afara vastității activității sale, centrul acesteia a fost constituat de respectul pentru demnitatea fiecărui individ aflat în suferință, a declarat în acea perioadă Comitetul Nobel.
În anul 2016, Maica Tereza a fost recunoscută ca sfântă.
Maica Tereza a continuat să ofere ajutor persoanelor sărace, bolnavi, orfani și celor aflați în stadiul final al vieții, timp de mai mult de patru decenii, în același timp cu creșterea Misionarelor Carității în afara Indiei.
În urmă cu nouăsprezece ani de la decesul său, pe 4 septembrie 2016, Maica Tereza a primit statutul de sfințită de către Papa Francisc.
5 septembrie a fost ales ca Ziua Internațională a Carității de către ONU, care a convertit patrimoniul Maicii Tereza într-un apel la solidaritate, generozitate și îngrijire pentru cei în nevoie.
COMENTARII / 0