Acordul lui Trump cu Iranul: Ambiiții lui Reagan în zadar

Donald Trump a inițiat un conflict cu Iranul având drept scopuri ambițioase: să pună capăt programului nuclear al națiunii, să dezmembreze programul de rachete balistice și să înceteze sprijinul acordat milițiilor regionale, printre care Hezbollah și Hamas.
La finalizarea acestui conflict, Iranul a promis că nu va dezvolta o bombă și că va continua discuțiile despre programul său nuclear, însă nu a existat nicio declarație scrisă cu privire la programul de rachete balistice.
În urma acestui acord, gruparea Hezbollah a sărbătorit ceea ce numește o „victorie”, deoarece acordul a impus un armistițiu în Liban, unde Israelul a creat anterior o „zonă tampon” prin ocuparea unei părți a teritoriului, relatează The Guardian.

În cele din urmă, avantajul crucial al Iranului s-a dovedit a fi strâmtoarea Ormuz, acea importantă rută maritimă pe care numeroase scenarii de război anterioare o consideraseră că va fi deținută cu rapiditate de către Iran. Pentru a restabili navigația în această zonă, administrația a fost obligată fie să-și reducă obiectivele inițiale de anvergură, fie să facă față unei situații pe care Trump a descris-o drept o „criză economică mondială”.

Barbara Leaf, membru distins al Institutului pentru Orientul Mijlociu şi fost secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri din Orientul Apropiat, consideră că demararea conflictului de către SUA a avut la bază „aprecieri sumare lipsite de realism cu privire la rezistenţa regimului” şi o subestimare a capacităţii Iranului de a-şi face simţită prezenţa în Strâmtoarea Ormuz precum şi de a lansa atacuri împotriva infrastructurii americane şi internaţionale din zona Golfului.

Citește șiSUA vând arme de un miliard de dolari Emiratelor Arabe Unite. Ce sisteme sunt incluse în tranzacție

Analiștii consideră că Statele Unite au ajuns rapid la concluzia că războiul împotriva unui dușman care și-a consolidat timp de patru decenii doctrina și mijloacele de luptă asimetrică era unul pentru care armata americană nu era pregătită.
Potrivit acesteia, SUA au constatat că nu pot învinge rapid un astfel de adversar.

„Iar escaladarea rapidă a suferinţei economice la nivel global, care a ajuns în cele din urmă la consumatorii americani, a făcut războiul cu atât mai insuportabil”

arată că analistul a considerat că SUA și-a dat seama că acest război a avut efecte economice nefaste la nivel global și a ajuns să afecteze chiar și consumatorii americani ceea ce a făcut acest război să devină și mai greu de suportat.

În prezent, Trump se află într-o situație dificilă, după cum afirmă aceasta, deoarece nu dorește reluarea confruntării armate, însă a pierdut o parte semnificativă din influența sa, oportunități care i-ar fi putut fi de folos dacă războiul s-ar fi terminat în primele zile, fie în prima, fie în a doua săptămână.

De mai multe zile, era evident că administrația Trump se află într-o situație de incertitudine cu privire la dezvăluirea conținutului acordului.
Documentul a fost în cele din urmă prezentat într-o discuție telefonică de informare a jurnaliștilor, organizată miercuri, de către un înalt oficial al administrației.

Nu s-a întâmplat nimic

nu este cazul, însă Casa Albă încă nu a încărcat o copie a documentului pe site-ul său oficial.

Trump se confruntă cu o opoziție puternică din partea propriului său partid, motivul fiind destul de evident.
Reacția senatorului Bill Cassidy, care urmează să își încheie mandatul în Louisiana, a fost extrem de critică:

cea mai gravă greşeală de politică externă din ultimele decenii

a declarat el despre acord.
Această declarație reflectă sentimentul predominant în rândul multor membri ai partidului.

O declarație surprinzătoare a fost făcută de către un senator, care a afirmat că Reagan ar fi probabil dezamăgit de evoluțiile actuale.

„Reagan se răsuceşte în mormânt”

, a scris el.
În urma acordului, Iranul își păstrează intacte ambițiile nucleare și a dobândit cunoștințe valoroase privind eficiența amenințării cu blocarea strâmtorii Ormuz, strategie pe care, probabil, o va reaplica în viitor.
O consecință directă a acestui acord este posibilitatea pentru Iran de a dezvolta infrastructură nouă.

Senatorul republican Thom Tillis din Carolina de Nord consideră că cele 14 puncte dezvăluite recent nu constituie un temei suficient pentru a stabili dacă acordul în cauză este unul avantajos.

Au fost oferite cantităţi mari de numerar drept compensaţie. Acordul a fost criticat dur de către unii comentatori, care consideră că acesta este un exemplu de politică externă eșuată.

De ani de zile, Trump a criticat Planul comun de acţiune cuprinzător (JCPOA) implementat în timpul administraţiei Obama, susţinând că fostul preşedinte a oferit „paleţi cu bani gheaţă” pentru a determina Iranul să renunţe la dezvoltarea unei bombe nucleare.
În momentul în care Trump a trebuit să negocieze propriul acord de pace cu Iranul, însă, strategia sa a implicat potenţiala returnare a unei cantităţi mult mai mari de active financiare, precum şi oferirea altor stimulente economice.

„Reagan se răsuceşte în mormânt”

, se afirmă, în contextul în care Trump a propus un armistiţiu în Liban între Israel şi Hezbollah şi a permis discuţii între Iran şi Oman privind viitorul strâmtorii.

Activele iraniene înghețate au fost subiectul unor declarații recente din partea lui Trump.
El a afirmat că

„Nu sunt banii noştri, sunt banii lor, iar noi i-am îngheţat la un moment dat”

.
În continuare, Trump a sugerat că

„Bănuiesc că va trebui să îi returnăm”

.

Miercuri, într-o serie de declarații, Trump a părut să îmbrățișeze poziția iraniană, sugerând că, în cazul în care Arabia Saudită, un aliat apropiat al SUA, posedă rachete balistice, atunci este justificat ca Iranul să considere că ar trebui să aibă acces și el la acestea.

Referitor la chestiunea îmbogățirii uraniului de către Iran, acesta a remarcat următoarele:

”E puţin dificil când alţii îl au, alte state învecinate îl au, iar tu nu le permiţi să îl aibă în scopuri de producere a energiei electrice şi lucruri de genul acesta. Trebuie să dai dovadă de puţin bun-simţ”

Această declarație subliniază complexitatea situației și necesitatea unei abordări echilibrate în ceea ce privește îmbogățirea uraniului.

Finalizarea acordului a fost, în fapt, o alegere pragmatică făcută de administrația condusă de Trump, care a considerat că conflictul trebuie să se încheie cât mai repede posibil, ținând cont de implicațiile politice. Potrivit declarațiilor lui Leaf, aceasta din urmă s-a arătat profund ușurată de faptul că acest război prost conceput pare să se încheie, însă a și avertizat că nu există prea multe garanții că administrația în cauză nu va reîncepe conflictul.

Fostul oficial al Departamentului de Stat, Robert Malley, care a jucat un rol cheie în negocierile JCPOA, a afirmat că o comparație între cele două acorduri este lipsită de semnificație, deoarece acestea sunt

„acorduri complet distincte, generate de circumstanțe unice”.

Robert Malley, negociator principal al JCPOA și fost membru al Departamentului de Stat, consideră că cele două acorduri nu pot fi comparate în mod direct, fiind

„acorduri fundamental diferite, rezultate din contexte complet diferite”.

Se ajunge la concluzia că acordul încheiat este, fără îndoială, mult superior oricărei alte opțiuni prezentate.

„Punct.”